ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2626/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta SC R. SA a chemat în judecată Autoritatea

Națională pentru Protecția Consumatorilor și Președintele Autorității Naționale

pentru Protecția Consumatorilor solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâții

să dispună anularea Ordinului nr. 92 din 16 februarie 2007, pentru aprobarea Normei

privind unele măsuri de informare a consumatorilor persoane fizice, de către operatorii

economici prestatori de servicii în cadrul contractelor preformulate folosite de

către aceștia, act administrativ emis de Președintele Autorității Naționale pentru

Protecția Consumatorilor.

În subsidiar reclamanta

a solicitat obligarea pârâților sub sancțiunea plății unei penalități de 1.500 RON

pe fiecare zi de întârziere, la modificarea Ordinului nr. 92 din 16 februarie 2007,

în sensul includerii în cuprinsul actului administrativ a unei dispoziții care să

statueze că prevederile ordinului nu sunt aplicabile serviciilor publice de alimentare

cu apă și canalizare.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că modalitatea concretă de exercitare a dreptului la informare

reglementată prin Ordinul nr. 92/2007, contravine procedurilor impuse de legile

adoptate în materia organizării și funcționării serviciilor publice de alimentare

cu apă și canalizare și îi vatămă drepturile și interesele prin crearea unor întârzieri

nejustificate în ceea ce privește luarea unor măsuri în timpul executării contractelor.

Curtea de Apel Constanța,

secția comercială, maritimă și fluvială contencios administrativ și fiscal, prin

sentința civilă nr. 64/CA din 18 ianuarie 2008 a respins ca nefondată acțiunea formulată

de reclamantă.

Pentru a pronunța această

sentință instanța de fond a reținut că argumentul reclamantei potrivit cu care Ordinul

nr. 92/2007, emis de Președintele Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor,

nu este aplicabil sferei ei de activitate, este nefondat deoarece, pe de o parte,

acesta a fost emis în ideea de a pune în practică prevederile generale privind protecția

consumatorilor, iar pe de altă parte pentru a statua un echilibru între consumator

și operatorul economic, raport în care consumatorul era în mod vădit în poziție

dezavantajoasă.

Referitor la argumentul

că în materia dedusă judecății ar fi incidente prevederile Legilor nr. 4/1981, 326/2001,

241/2006, 51/2006 și Ordinul MLPAT nr. 29/N/1993 instanța de fond a reținut că nici

acesta nu este fondat, deoarece aceste acte normative reglementează, printre altele,

stabilirea cadrului unitar privind înființarea, organizarea, monitorizarea, contorizarea

apei, și a energiei termice ș.a în timp ce în cauză suntem în prezența unei relații

speciale între consumator și operatorul economic, reglementată în mod distinct din

punct de vedere legal, actele normative din cele două materii completându-se reciproc.

Împotriva acestei sentințe,

considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs SC R. SA Constanța, susținând

în esență, în temeiul art. 304 pct. 8 C. proc. civ., că Ordinul nr. 92/2007 prin

care s-a aprobat Norma privind unele măsuri de informare a consumatorilor, persoane

fizice, de către operatorii economici prestatori de servicii în cadrul contractelor

preformulate utilizate de aceștia, nu este aplicabil sferei sale de activitate deoarece

acest act administrativ se referă strict la contractele preformulate, în care consumatorii

nu au posibilitatea de a interveni asupra clauzelor contractuale, putând doar să

le accepte sau nu.

Recurenta-reclamantă a

mai arătat că Ordinul nr. 92/2007 contravine procedurilor impuse de legile serviciilor

publice de alimentare cu apă și canalizare, contractul de branșare/racordare și

utilizare a acestui tip de serviciu neavând un caracter preformulat întrucât acest

contract este reglementat legal, legile speciale incidente, expres menționate fiind,

(i) Legea nr. 4/1991,

a gospodăriei comunale,

(ii)Legea nr. 326/2001,

privind serviciile publice de gospodărie comunală,

(iii)Legea nr. 241/2006,

a serviciilor de alimentare cu apă și canalizare,

(iv)Legea nr. 51/2006,

privind serviciile comunitare de utilități publice (a abrogat Legea nr. 326/2001).

În fine, s-a mai arătat

că Ordinul nr. 92/2007 deși are o forță juridică inferioară, contravine Legilor

nr. 241/2006 și nr. 51/2006, fiind de altfel nejustificată, în opinia recurentei,

aprecierea instanței de fond în sensul că Ordinul nr. 92/2007 a fost emis în ideea

de-a pune în practică prevederile generale privind protecția consumatorului și pentru

a statua un echilibru între consumator și operatorul economic.

Prin notele scrise depuse

la dosar, recurenta-reclamantă a reiterat susținerile prezentate prin motivele de

recurs, reafirmând că în ceea ce privește contractele încheiate cu persoanele fizice

sau juridice, beneficiare ale prestărilor de servicii de alimentare cu apă sau de

canalizare, condițiile privind cantitatea și calitatea apelor furnizate sau evacuate

precum și măsurile ce se aplică potrivit legii în cazul nerespectării acestor condiții,

nu sunt clauze contractuale obligatorii, pe care părțile nu le pot negocia, ci sunt

obligații legale, valabile, indiferent de modul de formulare a clauzelor inserate

în contract. Așa fiind, părțile contractante au posibilitate de a negocia și de

a stabili orice alte clauze, cu condiția respectării obligațiilor legale, derivate

din cuprinsul legilor speciale amintite.

Recurenta a atașat și

în dosarul de recurs un model de contract de branșare/racordare și utilizare a serviciilor

publice de alimentare cu apă și canalizare.

Intimata-pârâtă a formulat

întâmpinare față de motivele de recurs, solicitând respingerea recursului reclamantei

ca nefondat, cu consecința menținerii sentinței legale pronunțate de instanța de

fond.

În esență, intimata-pârâtă

a arătat că emiterea Ordinului nr. 92/2007 a tins la asigurarea unui cadru special

în ceea ce privește informarea consumatorilor, în condițiile în care sunt utilizate

contractele preformulate și s-a urmărit asigurarea unui echilibru între consumator

și operatorul economic. A mai precizat intimata că în chiar cuprinsul acțiunii sale

de chemare în judecată, reclamanta-recurentă a arătat că furnizarea serviciilor

sale se realizează în cadrul unui raport contractual de adeziune, ceea ce înseamnă

că respectivul contract este redactat în întregime, sau aproape în întregime, de

către operatorul economic prestator de servicii, ceea ce înseamnă că un altfel de

contract intră sub incidența Ordinului în discuție.

Recursul nu este fondat.

Înalta Curte examinând

actele și lucrările dosarului în raport de prevederile legale incidente, incluzând

art. 304

1

C.

proc. civ.

,

și față de criticile recurentei-reclamante ce pot fi circumscrise motivului de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar și de apărările intimatei-pârâte,

reține că nu subzistă în cauză nici unul dintre motivele de casare sau de modificare

expres prevăzute de art. 304 C. proc. civ. și respectiv art. 312 C. proc. civ.,

în considerarea celor arătate în cele ce urmează.

Recurenta-reclamantă SC

R. SA a solicitat instanței de contencios administrativ competente, în contradictoriu

cu intimata-pârâta, în principal, anularea Ordinului nr. 92/2007 și în subsidiar,

modificarea acestuia în sensul includerii în cuprinsul acestui act administrativ

a unei dispoziții care să statueze că prevederile Ordinului nr. 92/2007 nu sunt

aplicabile serviciilor publice de alimentare cu apă și canalizare.

Ordinul nr. 92 emis de

Președintele Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor la data de 16

februarie 2007, în principal în temeiul art. 1 și 8 din O.G. nr. 21/1992 privind

protecția consumatorilor, a aprobat Norma privind unele măsuri de informare a consumatorilor,

persoane fizice, de către operatorii economici prestatori de servicii în cadrul

contractelor preformulate folosite de aceștia

1

.

Înalta Curte apreciază,

în acord cu instanța de fond de altfel, că argumentele recurentei-reclamante prezentate

în susținerea cererii de anulare, respectiv de modificare a Ordinului nr. 92/2007

nu sunt întemeiate și ca atare pot fi primite în raport de conținutul prevederilor

incidente în această materie.

Emiterea Ordinului

nr. 92/2007, astfel după cum o demonstrează și conținutul sau, a avut drept scop

asigurarea unui echilibru între consumatori și operatorii economici, obligația de

informare completă, precisă și corectă ca și protejarea eficientă a consumatorilor

în condițiile în care sunt utilizate contracte preformulate fiind de altfel prevăzută

și în alte reglementări naționale, care au preluat și transpus legislația comunitară

în materie, respectiv Directiva 93/13/CEE din 5 aprilie 1993

2

privind clauzele abuzive

în contractele încheiate cu consumatorii.

Contractele preformulate

la care se referă Ordinul nr. 92/2007, potrivit doctrinei de drept civil și reglementărilor

legale menționate, sunt acele contracte redactate în întregime sau aproape în întregime

de către operatorul economic prestator de servicii, consumatorii neputând modifica

sau interveni asupra clauzelor contractuale, ci având doar posibilitatea de a le

accepta sau nu.

Cum acest tip de contract

nu se deosebește esențial de contractul de adeziune, contract folosit în mod necontestat

de către recurenta-reclamantă în cadrul prestărilor publice de alimentare cu apă

și canalizare, care la rândul său, nu poate fi modificat, mare parte din conținutul

prevederilor sale fiind impusă de anumite reglementări legale în materie, este evident

că nu pot fi primite susținerile recurentei și deci nici criticile formulate prin

recursul de față, consumatorii neavând posibilitatea de-a interveni în vreun fel

în contractele pe care și recurenta le utilizează.

Așa fiind și beneficiarii

contractelor utilizate de recurentă și încheiate cu aceștia trebuie să fie cuprinși

în sfera consumatorilor vizați de prevederile Ordinului nr. 92/2007 care, de altfel,

nu obligă operatorii economici decât la o corectă, precisă și completă informare

a consumatorilor asupra drepturilor lor, ceea ce desigur nu implică și nici nu poate

genera nerespectarea prevederilor din alte acte normative specifice cu care acest

ordin nu intră în conflict, așa cum greșit a susținut recurenta, ci se completează.

Recurenta, ca orice operator

economic este datoare așadar, ca în raporturile sale cu consumatorii să le respecte

acestora drepturile legal prevăzute, obligațiile prevăzute în Ordinul nr. 92/2007

vizând acordarea anumitor informații în cadrul contractului preformulat, în condițiile

în care, pentru cele deja arătate, contractul de adeziune folosit prin caracteristicile

sale, este practic asimilat, în sensul actului administrativ atacat, contractului

preformulat.

În fine, după cum s-a

mai arătat și de către instanța de fond susținerile recurentei-reclamante sunt infirmate

și de hotărârea din 18 octombrie 2006 a Consiliului Județean Constanța prin care

s-a aprobat Regulamentul tehnic de organizare și funcționare a serviciilor publice

de alimentare cu apă și canalizare în localitățile în care Regia Autonomă Județeană

de Apă Constanța are activitate, regulament ce conține ca parte integrantă și un

contract cadru de branșare/racordare și utilizare servicii de alimentare cu apă

și canalizare, ce este practic utilizat și de recurentă și prezentat ca atare beneficiarilor

de servicii publice.

Față de toate cele mai

sus arătate reținând netemeinicia prezentului recurs, Înalta Curte urmează a-l respinge,

în temeiul art. 312 C. proc. civ., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC R. SA Constanța împotriva sentinței civile nr. 64/CA din 18 ianuarie 2008

a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 iunie 2008.

___________

1

Ordinul nr. 92/2007 a

fost publicat în Monitorul Oficial Partea I nr.128/21.02.2007.

2

A se vedea în acest

sens Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate

între comercianți și consumatori republicată la data de 18 aprilie 2008.