ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2094/2022

Ședința publică din data de 19 octombrie 2022

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2016 pe rolul Tribunalului Constanța, reclamantul MUNICIPIUL MANGALIA PRIN PRIMAR, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.A., a solicitat constatarea nulității absolute a dispozițiilor art. 9 alin. (3) din contractul nr. x/14.08.2012 încheiat între părți; repunerea părților în situația anterioară prin restituirea sumelor de bani achitate de reclamant în baza acestei clauze contractuale, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1764 din 9 decembrie 2016, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția de necompetență funcțională și a fost declinată cauza în favoarea secției a II-a Civile.

Prin încheierea nr. 643 din 20 aprilie 2018, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2016, a fost admisă excepția necompetenței funcționale a instanței și s-a dispus trimiterea cauzei secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Tribunalului Constanța.

Prin sentința civilă nr. 31/CA din 14 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a stabilit competența materială procesuală în favoarea Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă.

Prin sentința civilă nr. 219 din 20 februarie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul MUNICIPIUL MANGALIA PRIN PRIMAR, în contradictoriu cu pârâta A. S.A.

Prin decizia civilă nr. 437 din 23 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost respins apelul declarat de apelant-reclamant MUNICIPIUL MANGALIA - PRIN PRIMAR împotriva sentinței civile nr. 219 din 20 februarie 2020 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosar nr. x/2016, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. S.A., ca nefondat; a fost obligat apelantul la plata către intimată a cheltuielilor de judecată în sumă de 1.785 RON.

Împotriva acestei decizii, reclamantul a declarat recurs, motivele fiind, în esență, următoarele:

În susținerea recursului declarat, recurentul-reclamant arată că instanța de judecată a făcut o greșită aplicare a normelor de drept material cuprinse în art. 1.247 C. civ. și în art. 215 alin. (1) din Regulamentul cadru adoptat prin Ordinul N.R.S.C. nr. 88/2007.

Astfel cum susține recurentul-reclamant, prevederile cuprinse în art. 9 alin. (3) din contractul nr. x/2012 încalcă art. 215 alin. (1) din Regulamentul Cadru adoptat prin Ordinul 88/2007, act normativ ce reglementează un serviciu comunitar de interes public, respectiv alimentarea cu apă și canalizare.

Articolul 215 alin. (1) din Regulamentul Cadru adoptat prin Ordinul nr. 88/2007, astfel cum arată recurentul-reclamant, trebuia preluat în contractul cadru al A. S.A., deoarece aceste prevederi sunt imperative și obligatorii.

Recurentul-reclamant susține că, aparent, Regulamentul-Cadru prevăzut de Ordinul nr. 88/2007 a fost preluat integral, inclusiv în ceea ce privește numerotarea pe articole, în Regulamentul Serviciului de alimentare cu apă și de canalizare în unitățile administrativ-teritoriale membre ale B., aprobat de A. S.A.

Cu totate acestea, au fost operate modificări în cuprinsul Regulamentului adoptat de A., în special în ceea ce privește dispozițiile art. 215 alin. (1) din Regulamentul-Cadru, dispoziții pe care recurentul-reclamant le redă, afirmând că au fost modificate în totalitate.

Astfel cum susține recurentul-reclamant, dispozițiile art. 9 alin. (3) din Contractul nr. x/14.08.2012 privind modul de calcul al apei preluate de rețeaua de canalizare preiau conținutul prevăzut de art. 215 alin. (1) din Regulamentul A. S.A. și nu dispozițiile art. 215 alin. (1) prevăzut de Ordinul 88/2007.

Recurentul-reclamant arată, în raport de dispozițiile art. 215 alin. (2) din Ordinul nr. 88/2007, că nu este exclusă posibilitatea unor modificări, dar acestea trebuie efectuate în limitele stabilite de art. 215 alin. (1) din același ordin.

Recurentul-reclamant concluzionează în sensul că instanțele, făcând o aplicare greșită a legii, au validat legalitatea clauzei criticate.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a formulat note scrise, prin care a invocat nulitatea recursului, iar în subsidiar respingerea ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

Recurentul-reclamant nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost efectuat și comunicat părților, pentru a depune puncte de vedere.

Intimata-pârâtă a depus punct de vedere cu privire la raportul întocmit în cauză.

Analizând recursul declarat de recurentul-reclamant sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., având în vedere și dispozițiile art. 499 din același cod, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs".

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

De asemenea, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede expres sancțiunea nulității pentru recursul care cuprinde motive ce nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă se aduc critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și se arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 menționat mai sus.

Aceasta întrucât recursul nu este o cale de atac devolutivă, astfel că autorii acestuia trebuie să își exprime nemulțumirea în tiparele fixate de lege.

În speță, Înalta Curte constată că prin memoriul de recurs recurentul-reclamant, deși a indicat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținerile pe care le-a dezvoltat nu se încadrează în niciunul dintre motivele de recurs de la art. 488.

Deși în susținerea motivului de casare invocat, recurentul-reclamant indică dispoziții legale pretins a fi fost încălcate sau aplicate greșit de către instanța de apel, nu expune argumente din perspectiva nelegalității hotărârii recurate.

Motivele de recurs trebuie să vizeze exclusiv obiectul căii de atac, care este constituit de decizia instanței de prim control judiciar, nefiind suficientă indicarea normelor de drept pretins a fi fost încălcate sau aplicate greșit de către instanța de apel.

Nulitatea recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului, de exemplu atunci când nu se arată și dezvoltarea motivelor de nelegalitate.

Prin urmare, pentru considerentele care preced, Înalta Curte de Casație și Justiție, raportat la dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurentul-reclamant MUNICIPIUL MANGALIA - PRIN PRIMAR împotriva deciziei civile nr. 437 din 23 noiembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. În raport de prevederile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga recurentul-reclamant la plata sumei de 4.165 RON către intimata-pârâtă A. S.A., cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant MUNICIPIUL MANGALIA - PRIN PRIMAR împotriva deciziei civile nr. 437 din 23 noiembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Obligă recurentul-reclamant MUNICIPIUL MANGALIA - PRIN PRIMAR la plata sumei de 4.165 RON către intimata-pârâtă A. S.A., cheltuieli de judecată.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 octombrie 2022.