ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1726/2021

Ședința publică din data de 15 septembrie 2021

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la 11.07.2017, sub nr. x/2017, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâții COMUNA TUZLA, prin Primar și CONSILIUL LOCAL TUZLA, solicitând restabilirea situației anterioare încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/11.02.2009 la B., anulat conform sentinței civile nr. 1263 din 18 mai 2015, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2014, definitivă prin decizia civilă nr. 45 din 28 ianuarie 2016 a Curții de Apel Constanța, și obligarea pârâților la plata sumei de 22.535,10 RON, la care se adaugă T.V.A., actualizată cu dobânda și penalitățile la data plății efective, sumă ce a fost plătită conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/11.02.2009; obligarea pârâților la plata sumei de 438.071 RON, la care se adaugă T.V.A., actualizată cu dobânda și penalitățile la data plății efective, plătită în baza contractului autentificat sub nr. x/14.05.2009 la B., anulat conform sentinței civile nr. 1263 din 18 mai 2015, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2014, definitivă prin decizia civilă nr. 45 din 28 ianuarie 2016 a Curții de Apel Constanța, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1532 din 3 octombrie Constanța, secția de contencios administrativ si Fiscal a fost admisă excepția necompetenței funcționale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a II-a a Tribunalului Constanța.

Prin sentința civilă nr. 265 din 18 februarie 2019, Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă.

Prin decizia civilă nr. 645 din 17 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a Il-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost admis apelul declarat de apelanta - reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 265 din 18 februarie 2019, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimații - pârâți COMUNA TUZLA PRIN PRIMAR și CONSILIUL LOCAL TUZLA; a fost schimbată în tot hotărârea atacată, în sensul că a fost admisă acțiunea, au fost obligați pârâții la plata către reclamantă a sumei de 22.535 RON reprezentând prețul achitat conform contractului nr. x/11.02.2009, actualizată cu indicele prețurilor de consum la data plății, precum și dobânda legală calculată până la data restituirii efective și a sumei de 521.305 RON, reprezentând prețul achitat conform contractului nr. x/14.05.2009, actualizată cu indicele prețurilor de consum la data plății, precum și dobânda legală calculată până la data restituirii efective.

U.A.T. COMUNA TUZLA și CONSILIUL LOCAL TUZLA au declarat recurs împotriva acestei decizii, solicitând instanței să admită calea de atac formulată și să respingă acțiunea ca neîntemeiată.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Recurenții-pârâți fac o expunere a situației de fapt și precizează că, în privința penalităților și a dobânzilor, reclamanta a pierdut beneficiului bunei-credințe în privința contractului de vânzare-cumpărare nr. x/14.05.2009, cunoscând existența dosarului nr. x/2009, prin care s-a solicitat anularea protocolului de predare-preluare bunuri ce au aparținut fostului C. și folosite de fosta D. Așadar, reclamanta și-a asumat posibilitatea ca acel protocol să fie anulat și, pe cale de consecință, anularea contractelor de vânzare-cumpărare, motiv pentru care nu poate solicita dobânzi decât de la data rămânerii definitive a hotărârii în prezenta cauză.

Recurenții apreciază că varianta 1 a răspunsului la obiecțiuni este cea corectă. Sub aspectul costului de achiziție indicat de expertul desemnat în cauză, recurenții apreciază că acesta nu poate fi reținut, întrucât C. civ. -art. 1.644 - face distincția între prețul bunului și cheltuielile efectuate cu bunul.

Prin memoriul de recurs se arată că, în cazul în care în care reclamanta solicită aplicarea dobânzii remuneratorii reținute de doamna expert, aceasta este în eroare, solicitând să se constate că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 pct. 2 din Ordonanța nr. 13/2011.

Autorii căii de atac afirmă că în privința ambelor contracte de vânzare-cumpărare, în cazul în care se solicită penalități de întârziere, în conformitate cu dispozițiile C. civ., pentru a putea fi obligați la plata dobânzii penalizatoare, ar trebui să fie puși de drept în întârziere sau să fie puși în întârziere de către creditorul obligației. Susțin recurenții că, prin raportare la art. 1523, nu poate fi reținută incidența vreunui caz de punere în întârziere de drept. De asemenea, în conformitate cu art. 1537 din noul C. civ., reclamanta nu este scutită de proba prejudiciului.

Totodată, recurenții fac trimitere și la dispozițiile art. 1.645 C. proc. civ. și susțin că, în cazul în care s-ar acorda dobânzi, acest lucru ar conduce la o îmbogățire fără justă cauză a patrimoniului reclamantei.

Recurenții și-a întemeiat cererea de recurs pe dispozițiile art. art. 304 pct. 9 vechiul C. proc. civ.

Intimata a depus întâmpinare, prin care a invocat nulitatea recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea acestuia și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.

Pe baza cererii de recurs și a întâmpinării depuse, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat prin care s-a reținut că recursul declarat este nul.

Prin încheierea din 12 mai 2021 s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului declarat, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Analizând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în complet de filtru, reține inexistența motivelor de nelegalitate, pentru următoarele argumente:

Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

De principiu, cauza recursului constă în nelegalitatea hotărârii ce se atacă pe această cale, nelegalitate care trebuie să îmbrace una dintre formele instituite de art. 488 C. proc. civ., sub denumirea de "motive de casare."

În conformitate cu dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., partea are obligația de a arăta în cererea de recurs motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) prevede că această mențiune este prevăzută sub sancțiunea nulității.

Art. 489 alin. (2) din același cod stipulează că sancțiunea nulității recursului intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Pentru a putea fi circumscrise cazurilor de nelegalitate cuprinse în art. 488 C. proc. civ., criticile formulate trebuie să vizeze soluția și argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată.

Motivarea recursului presupune pe de o parte indicarea unuia sau unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanța care a pronunțat hotărârea atacată și-a fundamentat soluția pronunțată. Pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorii căii extraordinare de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care au atacat-o, recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalității acesteia.

Deși recurenții invocă motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 din vechiul C. proc. civ., sunt incidente în cauză dispozițiile noului C. proc. civ., față de data introducerii acțiunii, respectiv 11.07.2017. Normele de drept material la care fac trimitere recurenții sunt invocate formal, argumentele lor vizând situația de fapt, precum și probele administrate, aspecte care excedează analizei de nelegalitate ce se efectuează în recurs.

Criticile ce vizează nelegalitatea hotărârii din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. sunt invocate formal.

Ca atare, nu poate constitui motiv de recurs orice nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, în sensul că nu pot fi susținute în mod valabil critici prin care se tinde la schimbarea situației de fapt ori la reaprecierea probelor cauzei sau prin care se solicită realizarea unui control judiciar de temeinicie; în consecință, instanța de recurs nu poate examina decât criticile privitoare la decizia atacată care fac posibilă încadrarea în prevederile art. 488 din C. proc. civ. și sunt proprii controlului judiciar de legalitate permis instanței de recurs.

Nulitatea recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului, respectiv nu se arată și dezvoltă motivele de nelegalitate. O astfel de situație intervine și în cauza de față din moment ce, așa cum s-a arătat, susținerile recurenților vizează aspecte de fapt, ce țin de temeinica deciziei atacate.

În speță, reținând că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, Înalta Curte constată că recursul nu este motivat în raport cu cerințele art. 488 C. proc. civ., fiind aplicabilă sancțiunea nulității recursului în reglementarea art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând că prin cererea de recurs nu au fost invocate veritabile critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., va da eficiență prevederilor art. 489 alin. (2) din același cod și, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurenții-pârâți U.A.T. COMUNA TUZLA PRIN PRIMAR și CONSILIUL LOCAL TUZLA împotriva deciziei civile nr. 645 din 17.12.2019, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

Anulează recursul declarat de recurenții-pârâți U.A.T. COMUNA TUZLA PRIN PRIMAR și CONSILIUL LOCAL TUZLA împotriva deciziei civile nr. 645 din 17.12.2019, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 septembrie 2021.