ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7037/2008

Asupra recursului de față, constată următoarele : Prin cererea înregistrată la Tribunalul București, secția a III-a civilă, la 18 decembrie 2007, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a chemat în judecată pe pârâtul C.L.C., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună restrângerea de la liberă circulație al acestuia în Finlanda pe o perioadă de cel mult 3 ani.

În motivarea cererii, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, cu modificările și completările ulterioare, reclamanta a arătat că pârâtul a fost returnat din Finlanda la 26 noiembrie 2007 în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară și ratificat prin Legea nr. 60/2001, astfel cum rezultă din declarația olografă a pârâtului dată la 26 noiembrie 2007. Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin sentința civilă nr. 121 din 22 ianuarie 2008, a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată, reținând că limitarea exercitării dreptului la liberă circulație al cetățenilor români în statele membre ale UE poate fi dispusă după data de 1 ianuarie 2007, doar din rațiuni de ordine publică, securitate națională ori sănătate publică, conform art. 25 din O.U.G.

nr. 102/2005, în speță, nedovedindu-se o asemenea situație, întrucât pârâtul a fost returnat pentru ședere ilegală. Împotriva sentinței menționate a declarat apel reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte criticând-o ca nelegală pentru încălcarea art. 38 din Legea nr. 248/2005. Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia civilă nr. 266 A din 14 aprilie 2008, a respins apelul reclamantei ca nefondat, reținând, în esență, că simpla ședere a pârâtului pe teritoriul Finlandei și returnarea acestuia nu exprimă un grad de pericol social real al acestuia pentru ordinea și securitatea statului respectiv și nu poate fi circumscrisă excepțiilor care ar conduce la admiterea acțiunii, cu atât mai mult cu cât Directiva 2004/38/CE precede că nici condamnările penale anterioare nu ar putea justifica în sine restrângerea libertății de circulație.

Împotriva deciziei menționate a declarat recurs reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul Internelor și Reformei Administrative, criticând-o ca nelegală pentru greșita aplicare și interpretare a art. 38 lit. a) și art. 39 alin. (1) din Legea nr. 248/2005, cu modificările și completările ulterioare, cât și pentru încălcarea dispozițiilor din decizia nr. 855 din 28 noiembrie 2006 a Curții Constituționale. La prima zi de înfățișare, Curtea, din oficiu, a invocat excepția netimbrării recursului cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar. Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea va reține că, deși recurenta a fost citată la termenul din 14 noiembrie 2008 cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, astfel cum rezultă din procesul verbal de îndeplinire a actului procedural (fila 13 dosar recurs), aceasta nu a înțeles să-și îndeplinească obligația achitării anticipate a taxelor menționate.

În cauză, urmează ca în temeiul art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, să se anuleze recursul declarat de reclamantă ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative împotriva deciziei nr. 266 A din 14 aprilie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2008.