ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2772/2008

Asupra recursurilor de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 647 din8 mai 2007, pronunțată în dosarul nr. 43765/3/2006, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat pe inculpatul B.F., la pedeapsa de 15 ani închisoare, în baza art. 20 raportat la art. 174 și 175 lit. c) și art. 176 lit. a) C. pen. S-a aplicat prevederile art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen. Inculpatului i s-a aplicat și pedeapsa complementară a interzicerii pe o perioadă de 3 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a luat act că partea vătămată M.T. nu s-a constituit parte civilă în cauză. S-a mai luat act că inculpatul a achitat Spitalului Clinic de Urgență, Chirurgie Plastică Reparatorie și Arsuri suma de 5.040 lei.

S-a respins cererea inculpatului privind schimbarea încadrării juridice a faptei. S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus prevenția de la 30 octombrie 2006 la zi. Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1200 Iei cheltuieli judiciare către stat. Tribunalul a reținut, în esență, că la data de 1 mai 2004, în jurul orelor 20,30, în satul Dascălu, județul Ilfov în imediata apropiere a unui local, inculpatul, aflat sub influența băuturilor alcoolice, pe fondul unui conflict spontan generat de refuzul legitim al părții vătămate M.T. de a părăsi terasa localului, l-a stropit cu benzină, după care I-a incendiat, folosind o brichetă. Partea vătămată a suferit arsuri pe circa 30 % din suprafața corpului.

Curtea de Apel București, secția a Il-a penală și pentru cauze cu minori și de familie (rejudecând, în fond după casarea cu trimitere de către Înalta Curte de Casație și Justiție a primei decizii date în apel, prin decizia nr. 71 din 11 ianuarie 2008), a admis apelul declarat de inculpatul B.F., a casat Sentința penală nr. 647 din 8 mai 2007 a Tribunalului București, secția a II-a penală. Rejudecând, în fond, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei din art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. c) și art. 176 lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) teza finală C. pen. În baza acestui text a condamnat pe inculpatul B.F. la 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

S-au aplicat prevederile art. 71 raportate la art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a luat act că partea vătămată M.T. nu s-a constituit parte civilă în cauză și că inculpatul a achitat despăgubirile civile datorate Spitalului Clinic de Urgență, Chirurgie Plastică, Reparatorie și Arsuri. S-a menținut starea de arest a inculpatului. Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul B.F., ambii recurenți invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (l) pct. 17 și pct. 14 C. proc.

pen., referitoare la încadrarea juridică greșită dată faptei (parchetul susținând încadrarea faptei dată prin rechizitor, de tentativă la omor deosebit de grav, iar inculpatul solicitând încadrarea faptei în art. 181 C. pen.) și respectiv, la greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului (inculpatul solicitând reducerea iar parchetul majorarea pedepsei). Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpat este fondat, iar recursul declarat de Parchet este nefondat, pentru următoarele argumente: Cu privire la recursul declarat de Parchet, Înalta Curte constată că nu sunt incidente în cauză cazurile de casare invocate, deoarece, încadrarea juridică a faptei în art. 182 alin. (2) C. pen., este corectă, leziunile produse prin fapta inculpatului nefiind de natură a pune în pericol viața victimei, potrivit expertizei medico-legale și actelor medicale aflate la dosar, iar inculpatul nu a intenționat să suprime viața victimei.

Ca urmare, fapta nu poate fi considerată tentativă de omor. Pedeapsa aplicată inculpatului nu poate fi majorată, ci, dimpotrivă urmează a fi redusă de la 6 la 4 ani închisoare, ca urmare a admiterii, sub acest aspect a recursului declarat de inculpat. Pedeapsa se impune a fi redusă, avându-se în vedere împrejurarea că fapta a fost comisă de inculpat sub influența băuturilor alcoolice, el nerealizând pericolul și consecințele reale ale faptei sale, că după comiterea faptei inculpatul a regretat fapta și a luat măsuri pentru acoperirea prejudiciului produs părții vătămate și că anterior faptei inculpatul a avut o bună comportare, neavând nici antecedente penale. Conform art. 88 C. pen., se va scade din pedeapsă perioada reținerii și a arestării preventive de la 30 octombrie 2006 la 12 septembrie 2008. Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Recursul declarat de Parchet urmează a fi respins, ca nefondat, pentru considerentele expuse. Cheltuieli judiciare efectuate de stat, rămân în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul B.F. împotriva Deciziei penale nr. 70 din 18 martie 2008 a Curții de Apel București, secția a Il-a penală și pentru cauze cu minori și de Familie. Casează, în parte, decizia penală recurată numai cu privire la pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. și, rejudecând, reduce pedeapsa aplicată inculpatului de la 6 ani închisoare la 4 ani închisoare. Face aplicarea art. 71, 64 lit. a) și b C. pen.. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de la 30 octombrie 2006 la 12 septembrie 2008. Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 septembrie 2008.