ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2772/2008

Asupra recursurilor de față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 647 din8 mai 2007,

pronunțată în dosarul nr. 43765/3/2006, Tribunalul București, secția a II-a penală,

a condamnat pe inculpatul B.F., la pedeapsa de 15 ani închisoare, în baza art. 20

raportat la art. 174 și 175 lit. c) și art. 176 lit. a) C. pen. S-a aplicat

prevederile art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen.

Inculpatului i s-a aplicat și pedeapsa

complementară a interzicerii pe o perioadă de 3 ani a drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen.

S-a luat act că partea vătămată M.T. nu s-a

constituit parte civilă în cauză.

S-a mai luat act că inculpatul a achitat

Spitalului Clinic de Urgență, Chirurgie Plastică Reparatorie și Arsuri suma de

5.040 lei.

S-a respins cererea inculpatului privind

schimbarea încadrării juridice a faptei.

S-a menținut starea de arest a inculpatului

și s-a dedus prevenția de la 30 octombrie 2006 la zi.

Inculpatul a fost obligat la plata sumei de

1200 Iei cheltuieli judiciare către stat.

Tribunalul a reținut, în esență, că la data

de 1 mai 2004, în jurul orelor 20,30, în satul Dascălu, județul Ilfov în

imediata apropiere a unui local, inculpatul, aflat sub influența băuturilor

alcoolice, pe fondul unui conflict spontan generat de refuzul legitim al părții

vătămate M.T. de a părăsi terasa localului, l-a stropit cu benzină, după care

I-a incendiat, folosind o brichetă. Partea vătămată a suferit arsuri pe circa

30 % din suprafața corpului.

Curtea de Apel București, secția a Il-a penală

și pentru cauze cu minori și de familie (rejudecând, în fond după casarea cu

trimitere de către Înalta Curte de Casație și Justiție a primei decizii date în

apel, prin decizia nr. 71 din 11 ianuarie 2008), a admis apelul declarat de

inculpatul B.F., a casat Sentința penală nr. 647 din 8 mai 2007 a Tribunalului

București, secția a II-a penală.

Rejudecând, în fond, în baza art. 334 C.

proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei din art. 20 raportat la art.

174, 175 lit. c) și art. 176 lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art.

182 alin. (2) teza finală C. pen.

În baza acestui text a condamnat pe

inculpatul B.F. la 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) și b pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei

principale.

S-au aplicat prevederile art. 71 raportate la

art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a luat act că partea vătămată M.T. nu s-a

constituit parte civilă în cauză și că inculpatul a achitat despăgubirile

civile datorate

Spitalului Clinic de

Urgență, Chirurgie Plastică, Reparatorie și Arsuri. S-a

menținut starea

de arest a inculpatului.

Cheltuielile judiciare avansate de stat au

rămas în sarcina acestuia.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul B.F., ambii

recurenți invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (l)

pct. 17 și pct. 14 C. proc. pen., referitoare la încadrarea juridică greșită

dată faptei (parchetul susținând încadrarea faptei dată prin rechizitor, de

tentativă la omor deosebit de grav, iar inculpatul solicitând încadrarea faptei

în art. 181 C. pen.) și respectiv, la greșita individualizare a pedepsei

aplicate inculpatului (inculpatul solicitând

reducerea

iar parchetul majorarea pedepsei). Înalta Curte constată că recursul

declarat

de inculpat este fondat, iar recursul declarat de Parchet este nefondat, pentru

următoarele argumente:

Cu privire la recursul declarat de Parchet, Înalta

Curte constată că

nu sunt incidente în

cauză cazurile de casare invocate, deoarece, încadrarea

juridică a

faptei în art. 182 alin. (2) C. pen., este corectă, leziunile

produse prin fapta inculpatului nefiind de natură

a pune în pericol viața victimei, potrivit expertizei medico-legale și actelor

medicale aflate la dosar,

iar inculpatul nu a intenționat să suprime

viața victimei.

Ca urmare, fapta nu poate fi considerată

tentativă de omor.

Pedeapsa aplicată

inculpatului nu poate fi majorată, ci, dimpotrivă

urmează a fi redusă de la 6 la 4 ani închisoare, ca

urmare a admiterii, sub acest aspect a recursului declarat de inculpat.

Pedeapsa se impune a fi

redusă, avându-se în vedere împrejurarea că

fapta a fost comisă de inculpat sub influența

băuturilor alcoolice, el

nerealizând

pericolul și consecințele reale ale faptei sale, că după comiterea

faptei

inculpatul a regretat fapta și a luat măsuri pentru acoperirea prejudiciului

produs părții vătămate și că anterior faptei inculpatul a avut o bună

comportare, neavând nici antecedente penale.

Conform art. 88 C. pen.,

se va scade din pedeapsă perioada

reținerii

și a arestării preventive de la 30 octombrie 2006 la 12 septembrie 2008.

Se vor menține celelalte dispoziții ale

hotărârii atacate.

Recursul declarat de Parchet urmează a fi

respins, ca nefondat, pentru considerentele expuse.

Cheltuieli judiciare efectuate de stat, rămân

în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul B.F.

împotriva Deciziei penale nr. 70 din 18 martie 2008 a Curții de Apel București,

secția a Il-a penală și pentru cauze cu minori și de Familie.

Casează, în parte, decizia penală recurată

numai cu privire la pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de

vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. și,

rejudecând, reduce pedeapsa aplicată inculpatului de la 6 ani închisoare la 4

ani închisoare.

Face aplicarea art. 71, 64 lit. a) și b C.

pen..

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, timpul reținerii și al arestării

preventive de la 30 octombrie 2006 la 12 septembrie

2008.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârii

atacate.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12

septembrie 2008.