ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1305/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 152

din 27 iunie 2006, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ

și fiscal comercială și de contencios administrativ, a admis cererea formulată

de reclamantul A.G.N. în contradictoriu cu pârâta C.J.P.P.

A anulat Hotărârea nr. 1448

din 4 noiembrie 2005 emisă de autoritatea pârâtă și a stabilit că reclamantul A.N.

este beneficiarul drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Pentru a hotărî astfel

această instanță a reținut că în mod greșit Comisia de aplicare a Legii nr.

189/2000 de pe lângă C.J.P.P. a respins cererea privind recunoașterea calității

de refugiat din motive etnice a reclamantului cu acordarea drepturilor

corespunzătoare întrucât reclamantul a făcut dovada deportării sale din comuna

Lunca, sat Molnița, județul Dorohoi în comuna Troianu, județul Teleorman în

luna martie 1944.

Declarațiile martorilor P.D.

relevă că reclamantul a fost deportat în luna martie 1944 din comuna Lunca, sat

Molnița aspect confirmat și de dovada eliberată de M.A.N. – U.M. Pitești din

care rezultă că la data de 1 mai 1944 reclamantul a fost repartizat la Batalionul III Vânători de Munte – Brașov, la 20 mai 1944 fiind chemat pentru încorporare,

concentrat și apoi desconcentrat.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs C.J.P.P. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta a susținut în

esență următoarele:

soluționat cererea cu încălcarea principiului dreptului la apărare respingând

cererea de amânare a pricinii pentru acest motiv.

căruia s-a stabilit calitatea de refugiat a reclamantului este neconcludent și

neconcordant.

Astfel cei doi martori

susțin faptul că intimatul s-a refugiat în luna martie 1944 din Cernăuți în

România, comuna Troianu, județul Teleorman.

Însă din livretul militar

ala reclamantului rezultă o cu totul altă situație, respectiv faptul că acesta

a fost încorporat la data de 20 aprilie 1944 de către Centrul Teritorial

Dorohoi.

Curtea, analizând actele și

lucrările dosarului în raport cu criticile formulate și dispozițiile legale

constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele

considerente.

În conformitate cu

dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui

act normativ, persoana cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate

cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice.

În speță, reclamantul a

solicitat acordarea drepturilor ce i se cuvin potrivit Legii nr. 189/2000 în

calitate de refugiat, susținând că s-a refugiat din Cernăuți, comuna Lunca, sat

Molnița în luna martie 1944 în România localitatea Troianu, județul Teleorman.

Din probatoriile

administrate nu rezultă că reclamantul s-a refugiat în România din cauza

persecuțiilor etnice, în luna martie 1944.

Declarațiile martorilor în

acest sens contravin mențiunilor existente în actele oficiale depuse la dosarul

cauzei.

Astfel din copia livretului

militar precum și din adeverința eliberată de U.M. Pitești rezultă că

reclamantul a fost încorporat la data de 20 aprilie 1944 la Dorohoi, iar serviciul militar a fost efectuat pe front în cadrul Batalionului 3 Vânători de

Munte.

Rezultă așadar că motivul

strămutării reclamantului din localitatea Lunca sat Molnița (Cernăuți) nu a

fost cauzat de persecuții etnice pentru a fi incidente dispozițiile art. 1 lit.

c) din Legea nr. 189/2000.

Declarațiile martorilor care

susțin această împrejurare nu pot fi luate în considerare contra înscrisurilor

oficiale depuse la dosar care relevă o altă situație de fapt.

Așa fiind, instanța având în

vedere dispozițiile art. 312 alin. (2) C. proc. civ., urmează a admite

recursul, a casa sentința atacată cu consecința respingerii cererii

reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

C.J.P.P. împotriva sentinței civile nr. 152 din 27 iunie 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și

în fond respinge acțiunea reclamantului.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 martie 2007.