ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1310/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 4 octombrie 2006 reclamantul C.N. a solicitat anularea Hotărârii nr. 19887 din 9 martie 2006 emisă de C.J.P.C. și obligarea acestei autorități de a emite o nouă hotărâre privind acordarea drepturilor de refugiat. În motivarea cererii reclamantul a arătat că tatăl său a fost militar activ de carieră iar datorită retragerii armatei de pe teritoriul cedat statului ungar, a fost nevoit să părăsească localitatea Târgu Mureș și s-a strămutat cu întreaga familie în localitatea Târnăveni, județul Bihor din motive de persecuție etnică fapt ce l-a dovedit cu declarații de martori și dovadă de la Arhivele Naționale.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 517 din 24 noiembrie 2006 a admis acțiunea reclamantului, a dispus anularea Hotărârii nr. 19887 din 9 martie 2006 și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare începând cu data de 1 martie 2006. Pentru a hotărî astfel această instanță a reținut că în situația concretă motivul părăsirii domiciliului a fost de natură etnică, întrucât în urma ocupării Ardealului de Nord populația rămasă acolo a fost integrată Statului maghiar, iar armata română retrasă, reclamantul fiind obligat să-și urmeze părinții.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs C.J.P.C. criticând-o ca nelegală și netemeinică. Recurenta a susținut în esență, pe lângă tardivitatea introducerii cererii reclamantului la instanța de contencios administrativ și netemeinicia acesteia raportat la împrejurarea că reclamantul s-a refugiat în iunie 1940, iar nu în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945. Recursul este fondat pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999 așa cum a fost modificată și aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de drepturile compensatorii, persoana cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice.

Rezultă din dispozițiile sus citate mai multe condiții de îndeplinit cumulativ pentru a beneficia de prevederile acestor legi printre care persecuția etnică să fi fost exercitate de regimurile instaurate în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945. Or din declarațiile celor doi martori existente în dosarul cauzei rezultă că reclamantul împreună cu familia s-au refugiat din municipiul Târgu Mureș în luna iulie 1940. Nefiind îndeplinită condiția perioadei de refugiu, prevăzută de legea aplicabilă, acțiunea reclamantului se vădește a fi nefondată. Urmează așadar în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ. să se admită recursul, să se caseze hotărârea atacată cu consecința respingerii cererii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de C.J.P.C., împotriva sentinței civile nr. 517 din 24 noiembrie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și în fond respinge acțiunea reclamantului. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 martie 2007.