ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 27/2008

Asupra recursului penal de față;

Prin sentința penală nr. 869 din 19 iunie 2007 a Tribunalului

București, secția I penală,

s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de

revizuire formulată de condamnatul U.S.I. împotriva

sentinței penale nr. 1478 din 24 septembrie 2004

pronunțată de Tribunalul

București, secția a-ll-a penală.

A fost obligat revizuientul la 140 lei cheltuieli

judiciare către

stat.

S-a reținut că revizuientul a fost condamnat prin sentința

penală susmenționată, la o pedeapsă rezultantă de

11 ani și 6 luni

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute

de art. 2 alin. (2) și

art. 4 din

Legea nr. 143/2000, constând în aceea că a pus la dispoziția unui coinculpat

locuința pentru ca acesta să porționeze

droguri, permițându-i să

desfășoare activități privind traficul de

droguri;

de asemenea, a porționat și a vândut împreună cu același

coinculpat

dozele de heroină, primind în schimb heroină pentru consumul propriu.

În motivarea cererii de revizuire, petentul

a susținut că a fost

condamnat pe nedrept pentru

infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din

Legea nr. 143/2000, el fiind doar consumator de droguri, iar nu

traficant;a solicitat rejudecarea pricinii „în concordanță u probele și

mărturiile

aflate la dosarul cauzei” în drept a invocat dispozițiile art. 394 C.

proc. pen.

Prima instanța a reținut că din actele și lucrările dosarului

rezultă că aspectele invocate de revizuient nu

constituie fapte sau

împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute de

instanțe la soluționarea cauzei.

Prin hotărârile pronunțate în fond și în

căile de atac s-a

reținut, pe baza procesului verbal de

prindere în flagrant și de

percheziție, că

drogurile au fost găsite asupra inculpatului S.

G., astfel că motivul

invocat de revizuient în susținerea nevinovăției sale sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de trafic de droguri, constând în negăsirea drogurilor asupra sa, nu

reprezintă

un fapt probatoriu nou care să se

circumscrie cazului de revizuire

prevăzut de art. 394

lit. a) C. proc. pen. Instanțele au analizat vinovăția

revizuientului cu privire la comiterea infracțiunii prevăzută

de art. 2 alin. (2)

din Legea

nr. 143/2000 ținând seama de toate probele administrate

în cauză, iar nu

doar de împrejurarea că la realizarea flagrantului

dozele de heroină nu s-au aflat în posesia revizuientului.

Prin celălalt aspect arătat ca motiv de

revizuire, constând în

rejudecarea

pricinii „în concordanță cu probele și mărturiile aflate

la dosarul cauzei” petentul urmărește o

reapreciere a materialului

probator,

ceea ce este inadmisibil pe calea revizuirii.

Pe de altă parte, faptul că reviziuientul

era consumator de droguri nu constituie, de asemenea, o împrejurare nouă, dovadă

fiind că acesta a fost condamnat nu numai pentru trafic de

droguri, ci și pentru consum, infracțiune prevăzută de art. 4

din Legea nr. 143/2000.

Față de cele expuse, tribunalul a constatat că motivele

invocate de petent nu se încadrează în dispozițiile

art. 394 C. proc. pen., așa

încât cererea de revizuire este

inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel revizuientul, apreciind că

sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 394 lit. a) C. proc. pen., împrejurările

ce nu au fost avute în vedere fiind neprezentarea buletinului de identitate al

martorului D.

A. la momentul luării

declarației și schimbarea declarațiilor

de către ceilalți doi martori

audiați în cauză.

Prin decizia penală nr. 306 din 17 septembrie

2007 a Curții de Apel

București, secția I penală,

a fost respins, ca nefondat, apelul

revizuientului,

acesta fiind obligat la 80 de lei cheltuieli judiciare

către stat.

S-a reținut că prin cererea de revizuire formulată condamnatul a

solicitat rejudecarea cauzei în concordanță cu probele și mărturiile aflate la

dosar, precum și constatarea

nevinovăției

întrucât drogurile au fost găsite asupra coinculpatului

S.G. și nu

asupra sa.

Instanța de apel a constatat că motivele

revizuirii nu

reprezintă

fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de

instanța

fondului, acestea fiind avute în vedere la pronunțarea soluției.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuientul

condamnat, care fără a menționa vreun caz de

casare, a arătat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 394 lit.

a) C. proc. pen., fiind vorba

despre împrejurări ce nu au fost avute în

vedere la soluționarea cererii în fond.

Examinând hotărârea atacată, Curtea

constată că motivele de recurs formulate de către reviziuient nu se încadrează

în nici

unul dintre cazurile de casare expres și limitativ

prevăzute în art. 385

9

C. proc. pen.

Prin cererea de revizuire formulată de către condamnat

, acesta a susținut, în esență, că la dosarul

cauzei nu există probe

care să

susțină condamnarea sa pentru săvârșirea infracțiunii de

trafic de

droguri.

Revizuirea este o cale extraordinară de

atac prin care se

ajunge la o reexaminare în fapt a unei

hotărâri penale definitive.însă numai în cazurile expres și limitativ prevăzute

în

art. 394 C. proc. pen. Situațiile

menționate de către legiuitor ca și cazuri

de revizuire nu au fost

cunoscute de părți până la momentul

rămânerii

definitive a hotărârii și,prin urmare, nu au putut fi

cenzurate de instanțele investite cu judecarea

cauzei în fond și în

căile ordinare de atac.

În consecință, în lipsa unor fapte sau

împrejurări noi, pe această cale nu se poate solicita o reevaluare a

probatoriului deja

existent la dosar, după cum nu se poate

obține o prelungire a probatoriului asupra unor fapte sau împrejurări deja

cunoscute și verificate de către instanțele care au soluționat cauza, căci

astfel revizuirea și-ai pierde caracterul prevăzut de lege.acela de cale

extraordinară de atac.

Or, în speță, condamnatul tinde prin

cererea sa de revizuire la

o reapreciere a probatoriului

în baza căruia a fost condamnat

definitiv, invocând

aspecte pe care deja le învederase anterior și asupra cărora instanțele s-au

pronunțat, ceea ce este inadmisibil pe calea revizuirii, așa cum corect au

reținut instanțele de

fond,respectiv apel.

Așa fiind, recursul declarat de

revizuient este

nefondat, urmează

a fi respins, cu obligarea sa la plata cheltuielilor

judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C.

proc. pen.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de revizuientul U.S.I. împotriva deciziei penale nr. 306 din 17 septembrie 2007

a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă revizuientul condamnat la 140 lei

cheltuieli judiciare către stat din care 40 lei onorariu pentru apărător din

oficiu se vor

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8

ianuarie 2008.