ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 27/2008

Asupra recursului penal de față; Prin sentința penală nr. 869 din 19 iunie 2007 a Tribunalului București, secția I penală, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul U.S.I. împotriva sentinței penale nr. 1478 din 24 septembrie 2004 pronunțată de Tribunalul București, secția a-ll-a penală. A fost obligat revizuientul la 140 lei cheltuieli judiciare către stat. S-a reținut că revizuientul a fost condamnat prin sentința penală susmenționată, la o pedeapsă rezultantă de 11 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (2) și art. 4 din Legea nr. 143/2000, constând în aceea că a pus la dispoziția unui coinculpat locuința pentru ca acesta să porționeze droguri, permițându-i să desfășoare activități privind traficul de droguri; de asemenea, a porționat și a vândut împreună cu același coinculpat dozele de heroină, primind în schimb heroină pentru consumul propriu.

În motivarea cererii de revizuire, petentul a susținut că a fost condamnat pe nedrept pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, el fiind doar consumator de droguri, iar nu traficant;a solicitat rejudecarea pricinii „în concordanță u probele și mărturiile aflate la dosarul cauzei” în drept a invocat dispozițiile art. 394 C. proc. pen. Prima instanța a reținut că din actele și lucrările dosarului rezultă că aspectele invocate de revizuient nu constituie fapte sau împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute de instanțe la soluționarea cauzei.

Prin hotărârile pronunțate în fond și în căile de atac s-a reținut, pe baza procesului verbal de prindere în flagrant și de percheziție, că drogurile au fost găsite asupra inculpatului S. G., astfel că motivul invocat de revizuient în susținerea nevinovăției sale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri, constând în negăsirea drogurilor asupra sa, nu reprezintă un fapt probatoriu nou care să se circumscrie cazului de revizuire prevăzut de art. 394 lit. a) C. proc. pen. Instanțele au analizat vinovăția revizuientului cu privire la comiterea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 ținând seama de toate probele administrate în cauză, iar nu doar de împrejurarea că la realizarea flagrantului dozele de heroină nu s-au aflat în posesia revizuientului.

Prin celălalt aspect arătat ca motiv de revizuire, constând în rejudecarea pricinii „în concordanță cu probele și mărturiile aflate la dosarul cauzei” petentul urmărește o reapreciere a materialului probator, ceea ce este inadmisibil pe calea revizuirii. Pe de altă parte, faptul că reviziuientul era consumator de droguri nu constituie, de asemenea, o împrejurare nouă, dovadă fiind că acesta a fost condamnat nu numai pentru trafic de droguri, ci și pentru consum, infracțiune prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000. Față de cele expuse, tribunalul a constatat că motivele invocate de petent nu se încadrează în dispozițiile art. 394 C. proc. pen., așa încât cererea de revizuire este inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel revizuientul, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 394 lit. a) C. proc. pen., împrejurările ce nu au fost avute în vedere fiind neprezentarea buletinului de identitate al martorului D. A. la momentul luării declarației și schimbarea declarațiilor de către ceilalți doi martori audiați în cauză. Prin decizia penală nr. 306 din 17 septembrie 2007 a Curții de Apel București, secția I penală, a fost respins, ca nefondat, apelul revizuientului, acesta fiind obligat la 80 de lei cheltuieli judiciare către stat. S-a reținut că prin cererea de revizuire formulată condamnatul a solicitat rejudecarea cauzei în concordanță cu probele și mărturiile aflate la dosar, precum și constatarea nevinovăției întrucât drogurile au fost găsite asupra coinculpatului S.G.

și nu asupra sa. Instanța de apel a constatat că motivele revizuirii nu reprezintă fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanța fondului, acestea fiind avute în vedere la pronunțarea soluției. Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuientul condamnat, care fără a menționa vreun caz de casare, a arătat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 394 lit. a) C. proc. pen., fiind vorba despre împrejurări ce nu au fost avute în vedere la soluționarea cererii în fond. Examinând hotărârea atacată, Curtea constată că motivele de recurs formulate de către reviziuient nu se încadrează în nici unul dintre cazurile de casare expres și limitativ prevăzute în art. 385 9 C. proc.

pen. Prin cererea de revizuire formulată de către condamnat , acesta a susținut, în esență, că la dosarul cauzei nu există probe care să susțină condamnarea sa pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri. Revizuirea este o cale extraordinară de atac prin care se ajunge la o reexaminare în fapt a unei hotărâri penale definitive.însă numai în cazurile expres și limitativ prevăzute în art. 394 C. proc. pen. Situațiile menționate de către legiuitor ca și cazuri de revizuire nu au fost cunoscute de părți până la momentul rămânerii definitive a hotărârii și,prin urmare, nu au putut fi cenzurate de instanțele investite cu judecarea cauzei în fond și în căile ordinare de atac.

În consecință, în lipsa unor fapte sau împrejurări noi, pe această cale nu se poate solicita o reevaluare a probatoriului deja existent la dosar, după cum nu se poate obține o prelungire a probatoriului asupra unor fapte sau împrejurări deja cunoscute și verificate de către instanțele care au soluționat cauza, căci astfel revizuirea și-ai pierde caracterul prevăzut de lege.acela de cale extraordinară de atac. Or, în speță, condamnatul tinde prin cererea sa de revizuire la o reapreciere a probatoriului în baza căruia a fost condamnat definitiv, invocând aspecte pe care deja le învederase anterior și asupra cărora instanțele s-au pronunțat, ceea ce este inadmisibil pe calea revizuirii, așa cum corect au reținut instanțele de fond,respectiv apel.

Așa fiind, recursul declarat de revizuient este nefondat, urmează a fi respins, cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul U.S.I. împotriva deciziei penale nr. 306 din 17 septembrie 2007 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă revizuientul condamnat la 140 lei cheltuieli judiciare către stat din care 40 lei onorariu pentru apărător din oficiu se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 ianuarie 2008.