ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1091/2009

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 922/2008, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de petentul C.M. împotriva sentinței penale nr. 585 din 12 iunie 2002 a Tribunalului București, secția I penală. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 11 iulie 2008 revizuientul C.M. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 585 din 12 iunie 2002 a Tribunalului București, secția a II-a penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2732 din 6 iunie 2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În motivarea cererii condamnatul a invocat faptul că instanța de fond și cea de apel nu au audiat martorii oculari care au participat direct la evenimente, el fiind condamnat conform art. 271 alin. (4) C. pen. și art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, în sensul că la domiciliul său și a lui T.J. au fost găsite 108 doze de heroină. Parchetul de pe lângă Tribunalul București a întocmit referat în cauză, din care rezultă că în mod constant revizuientul a negat vinovăția probată cu declarația coinculpatei și a martorilor D.C. și M.V. Împotriva sentinței penale nr. 922/2008 a declarat apel condamnatul revizuient în sensul că în dosar nu au fost efectuate verificări de către parchet și instanța de fond nu a cenzurat această omisiune.

Apelantul a arătat că atât reprezentantul parchetului, în referat, cât și instanța de fond, în mod greșit au susținut faptul că au fost audiați martori față de faptul că cercetarea judecătorească a fost inexistentă și a condus la condamnarea sa. Prin decizia penală nr. 240 pronunțată în ședința publică din data de 9 octombrie 2008, Curtea de Apel București, secția I penală, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat. Împotriva deciziei a declarat recurs revizuientul susținând, că în cauză este aplicabil cazul de revizuire prevăzută de art. 394 C. proc. pen., considerând că împrejurările invocate nu au fost cunoscute de către instanța la soluționarea cauzei, astfel că situația de fapt a fost incorect reținută.

De asemenea, a mai susținut și faptul că nu au fost audiați toți martorii propuși de către acesta. Recursul nu este fondat. Cererea de revizuire a fost fundamentată pe dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Cazul de revizuire invocat are în vedere fapte sau împrejurări noi, în opinia revizuientului, susceptibile de a face dovada nevinovăției sale și anume faptul că nu au fost audiați martorii D.C., M.I. și inculpatul T.J., sau că nu au fost analizate declarațiile acestora. În sensul art. 394 lit. a) C. proc. pen., împrejurări sau fapte noi reprezintă acele stări, situații, entități materiale de natură a stabili existența unei erori judiciare și a conduce la o altă soluționare a cauzei.

Revizuirea implică înlăturarea unor erori judiciare, esențiale asupra faptelor reținute și care au condus la condamnarea acestuia, decurgând din aceea că anumite fapte nu au fost cunoscute de instanțe. Nu se încadrează în această situație faptele cunoscute de instanța de recurs din probatoriile administrate în cursul urmăririi penale, așa cum rezultă în cauza de față. În cauză, inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 685 din 12 iunie 2002, Tribunalul București a condamnat inculpatul la o pedeapsă privativă de libertate pentru infracțiunea reținută în sarcina sa prin actul de trimitere în judecată, sentință rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2732 din 6 iunie 2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Procedându-se la audierea condamnatului în conformitate cu prevederile art. 397 - art. 399 C. proc. pen., s-a reținut că acesta, solicită revizuirea hotărârii prin care a fost condamnat definitiv pentru trafic de droguri de mare risc, deoarece, în cauză ar fi trebuit să se regăsească mai multe declarații ale martorilor D.C., M.I.V. și ale inculpatului T.J., declarații pe care nu le-a văzut în dosar și care ar dovedi că nu el este persoana ce s-a ocupat cu traficul de droguri ci concubina sa, coinculpata T.J., în acest sens prevalându-se de prevederile art. 394 lit. a) C. proc. pen., în sensul că respectivele declarații ar reprezenta împrejurări și aspecte noi de care prima instanță nu a avut cunoștință la soluționarea cauzei.

Prin hotărârea de condamnare a inculpatului s-a reținut că situația de fapt reținută în sarcina sa a fost dovedită de probe, respectiv, declarațiile martorilor M.G. și ale inculpatului D.C., în camera revizuientului C.M. fiind găsite mai multe punguțe tăiate de dimensiuni tip pentru doze de heroină a căror existență nu era justificată dacă revizuientul condamnat ar fi fost doar consumator. În mod corect instanțele au reținut că deși este real faptul că judecarea cauzelor penale se desfășoară nemijlocit, instanțele să stabilească fapta în așa fel încât între conținutul probelor și cel care le administrează să existe cât mai puține verigi intermediare și pe cale de consecință să se ia contact direct nemijlocit cu întreg materialul probator, revizuirea, astfel cum este reglementată de art. 394 C. proc.

pen., nu are în vedere situația în care probele nu au fost administrate nemijlocit așa cum rezultă din susținerile condamnatului și nici situația în care instanța nu a folosit în motivare anumite apărări ale inculpatului. Aspectele invocate de inculpat se referă la respectarea principiului nemijlocirii de către instanță, ceea ce nu poate fi verificat în calea revizuirii, iar probele invocate de condamnat au existat la dosarul cauzei. Greșita apreciere a probelor, la care face referire condamnatul în cererea sa, nu se încadrează în nici unul dintre cazurile prevăzută de art. 394 C. proc. pen. Față de aceste considerente, hotărârile pronunțate în cauză sunt legale și temeinice și în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va fi respins, recursul ca nefondat. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat C.M., împotriva deciziei penale nr. 240 din 09 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul revizuent condamnat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 martie 2009.