ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4075/2008

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4075/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Deliberând asupra recursului de

față, în condițiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1244 din 4

iunie 2007 Tribunalul Timiș, secția civilă, a respins acțiunea formulată de

reclamantul Primarul orașului Simeria împotriva pârâților T.L., P.Ș., S.I.A. și

S.M.M., având ca obiect constatarea nulității absolute a Dispoziției nr.

876/2003 emisă de Primarul orașului Simeria în aplicarea Legii nr. 10/2001

precum și nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat

sub nr. 3684 din 21 iulie 2004, subsecvent dispoziției și radierea dreptului de

proprietate al pârâților din C.F. 1652/a Biscaria, nr. top. 512 – 514/4/21,

precum și din celelalte cărți funciare, în care sunt înscrise parcelele nr.

top. 512 – 514/57, 512 – 514/4/26 și 512 – 514/4/28, urmând să se dispună

reînscrierea terenului în litigiu, inclusiv cele patru parcele în C.F. 1064

Biscaria, pe numele reclamantului.

Pentru a pronunța această sentință,

tribunalul a constatat că imobilul situat în orașul Simeria, județul Hunedoara,

înscris în C.F. 263 Col. Simeria, nr. top. 246/4, compus din casă, curte și

grădină în suprafața de 230 mp a fost proprietate a pârâtei T.L. și a soțului

acesteia, în prezent decedat, T.N.A., dobândit prin cumpărare și moștenire.

Prin actul de donație autentificat

nr. 162 din 19 ianuarie 1981, cei doi soți au donat cota de ½ din

construcțiile menționate către pârâta P.V. (născută T.), fiica acestora și

P.Ș., ginerele lor, în cote egale de către ½, suprafața de teren de 115

mp aferentă construcțiilor trecând în proprietatea statului ca efect al aplicării

art. 30 alin. (2) din Legea nr. 58/1974.

Donatorii și statul și-au intabulat

dreptul de proprietate în C.F., iar prin decizia nr. 79/1982 terenul a trecut

în proprietatea statului, iar pârâtului P.Ș. i s-au atribuit în folosință 100

mp pe durata existenței construcțiilor.

Ulterior, în baza Decretului nr.

207/1986, construcțiile au fost expropriate de la soții T. și soții P., în

vederea edificării unor blocuri de locuințe, scopul exproprierii fiind

realizat, așa cum atestă referatul nr. 12364 din 18 decembrie 2003 al Comisiei

de Aplicare a Legii nr. 10/2001 de pe lângă Primăria orașului Simeria.

Prima instanță a constatat că

imobilul înscris în C.F. 144 Col. Simeria, nr. top. 247/2 – grădină în

intravilan, în suprafață de 888 mp, a trecut în proprietatea statului prin

același decret de expropriere, fiind preluat de la T.L. și T.N.A.

S-a reținut că prin notificarea nr.

124 din 13 februarie 2002, pârâții T.L. și P.Ș. au solicitat în temeiul Legii

nr. 10/2001 măsuri reparatorii pentru imobilele înscrise în C.F. 144 Col.

Simeria, nr. top. 247/2 și 263 Col. Simeria, nr. top. 246/4, menționând expres

că solicită suprafața totală de 1382 mp

Prin dispoziția nr. 876 din 22

decembrie 2003 Primarul orașului Simeria a dispus restituirea în natură a unui

teren de 1530 mp, însă pe un alt amplasament, înscris în C.F. 1064 Biscaria,

petentei T.L. fiindu-i atribuite parcelele nr. 3, înscrisă în C.F. 1064

Biscaria, nr. top. 512 – 514/4/2, nr. 8 cu nr. top. 512 – 514/4/26 și nr. 10 cu

nr. top. 512 – 514/4/28, cu suprafețe de 382, 372 și respectiv 368 mp (total

1122 mp), iar petentului P.Ș. i-a fost atribuită parcela cu nr. 39, înscrisă în

C.F. 1064 Biscaria, nr. top. 512 – 514/4/57, în suprafață de 431 mp

Ulterior, prin contractul de

vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3684 din 21 iulie 2004, pârâta T.L. a

înstrăinat pârâților S.I.A. și S.M.M. imobilul înscris în C.F. 1652 Biscaria,

nr. top. 512 – 514/4/21, în suprafață de 382 mp.

Reclamantul a invocat nulitatea

propriei dispoziții cu motivarea că la dosarul administrativ ce a stat la baza

emiterii acesteia nu se regăsesc înscrisuri care să justifice calitatea de

persoană îndreptățită a pârâtului P.Ș. și nici dovezi care să ateste că

întinderea terenului deținut de familia T.a fost de 1530 mp, în condițiile în

care din C.F. 144 și C.F. 263 Simeria rezultă că terenul nu depășește suprafața

de 1118 mp.

Reclamantul a mai susținut că

dispoziția de retrocedare este nulă și pentru faptul că terenul acordat celor

doi pârâți constituie proprietatea privată a orașului Simeria, fiind destinat

construirii de locuințe și că dispoziția este semnată de T.A.N., fiul pârâtei

T.L., în calitate de secretar al Primăriei Simeria, împrejurare de care au avut

cunoștință pârâții S., care nu pot invoca buna lor credință la încheierea

contractelor.

Tribunalul a constatat că în dosarul

administrativ se regăsesc toate înscrisurile care atestă calitatea de persoane

îndreptățite a pârâților în sensul art. 3 din Legea nr. 10/2001 și că, deși

prin notificarea nr. 102/2002 pârâta T.L. a solicitat măsuri reparatorii doar

pentru terenul înscris în C.F. 144, col. Simeria nr. top. 247/2 și din C.F. 263

Col. Simeria nr. top. 246/4, fără a indica și terenul înscris în C.F. 272

Simeria, nr. top. 246/5, a precizat expres că suprafața terenului solicitat

este de 1382,62 mp, diferența reprezentând-o chiar terenul înscris în C.F. 272,

nr. top. 246/5.

S-a considerat că nemenționarea

celei de-a treia suprafețe în notificare nu atrage nulitatea absolută a

dispoziției, această împrejurare fiind recunoscută și reținută chiar prin

referatul nr. 12364 din 18 decembrie 2003 al Comisiei pentru Aplicarea Legii

nr. 10/2001 a Primăriei orașului Simeria, unde este redată situația terenurilor

înscrise în cele trei cărți funciare.

De asemenea, s-a apreciat că

semnarea dispoziției de către fiul pârâtei, în calitate de secretar și

atribuirea în compensare a unui teren aflat în proprietatea privată a orașului

nu constituie motive de nulitate a dispoziției.

Raportat la momentul încheierii

contractului de vânzare-cumpărare s-a considerat că reclamantul nu a dovedit

reaua credință a cumpărătorilor S., astfel încât convenția respectă condițiile

impuse de art. 948 și urm. C. civ. și, astfel, nu sunt întrunite nici

condițiile rectificării cărții funciare, solicitate de reclamant în baza art.

33-34 din Legea nr. 7/1996.

Împotriva sentinței menționate a

declarat apel reclamantul Primarului orașului Simeria, susținând că instanța de

fond a nesocotit art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001 și nu a luat în

considerare faptul că pârâtul P.Ș. nu a fost niciodată proprietar al terenului

ce a făcut obiectul notificării.

De asemenea, s-a arătat că prin

dispoziție s-a acordat părților mai mult decât au solicitat, iar referatul de

evaluare întocmit de Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 nu poate fi

considerat o probă distinctă, care să stea la baza acordării în compensare a

unei suprafețe de teren mai mari.

Totodată apelantul a reiterat

împrejurarea că subdobânditorii S. au fost de rea credință atunci când au

cumpărat terenul de la vânzătoarea T.L., întrucât cunoșteau că fiul acesteia

este secretarul primăriei.

Curtea de Apel Timișoara, secția

civilă, prin decizia civilă nr. 481 pronunțată la 7 noiembrie 2007 a respins

apelul reclamantului Primarul orașului Simeria ca nefondat.

Prin considerentele deciziei s-a

reținut că pârâtul P.Ș. are calitatea de persoană îndreptățită în accepțiunea

art. 3-4 din Legea nr. 10/2001, ca proprietar al unei cote părți din

construcțiile înscrise în C.F. 263, col. Sim eria, nr. top. 246/4, compus din

casă, curte și grădină în suprafață de 230 mp.

S-a avut în vedere că prin Decretul

nr. 207/1986 construcțiile identificate mai sus au fost expropriate de la soții

T. și soții P., scopul exproprierii, edificarea de blocuri de locuințe, fiind

realizat.

S-a constatat că dispozițiile Legii

nr. 58/1974 au fost abuzive și nu pot reprezenta un just titlu pentru stat

întrucât au realizat o deposedare fără despăgubiri, aceste norme fiind contrare

și Constituției din 1965, în vigoare la acea dată.

S-a făcut aplicarea art. 24 din

Legea nr. 10/2001 republicată, reținându-se că, în absența unor probe contrare,

persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a

dispus măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de

proprietar.

În ceea ce privește diferența de

teren dintre suprafața de 1188 mp din C.F. 144 și C.F. 263 Simeria și cea de

1382,62 mp solicitată prin notificare s-a constatat că aceasta este

reprezentată de o altă proprietate a notificatoarei, de asemenea expropriată,

ce se află înscrisă în C.F. 272 Simeria.

S-a considerat că modalitatea de

reparație aleasă, acordarea de teren în compensare, se încadrează în normele

exprese ale Legii nr. 10/2001, iar împrejurarea că terenul face parte din

proprietatea privată a orașului nu constituie motiv de nulitate a dispoziției.

Curtea a mai reținut că dispoziția

contestată s-a emis cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001, iar faptul

că între timp s-a schimbat primarul orașului Simeria nu poate afecta

valabilitatea acestuia, deoarece primarul nu acționează în nume propriu, ci în

calitate de reprezentant al unei instituții care, prin prezenta acțiune

încearcă să își invoce propria culpă, ceea ce nu poate fi primit.

Raportat la momentul încheierii

convenției, Curtea a reținut buna credință a subdobânditorilor astfel cum este

definită de art. 1898 C. civ., aceasta nefiind răsturnată de reclamant căruia

îi revenea sarcina probei potrivit art. 1169 C. civ.

De asemenea, Curtea a constatat că

reclamantul nu avea justificarea legală pentru a promova o asemenea acțiune,

întemeiată pe dispozițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001 republicată calea

contestației fiind deschisă numai persoanelor îndreptățite conform art. 3 din

lege.

Împotriva deciziei menționate a

declarat recurs în termenul legal reclamantul orașul Simeria prin primar,

criticând-o ca nelegală și netemeinică, fără a indica pentru care dintre

motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Reiterând motivele acțiunii și

motivele apelului, reclamantul a susținut că instanțele de fond și apel nu au

avut în vedere că era posibilă restituirea în natură a terenului pe vechiul

amplasament. De asemenea, s-a arătat că nu există nici o hotărâre a consiliului

local care să ateste că terenurile puteau fi atribuite în compensare, chiar

dacă făceau parte din rezerva orașului.

Recurentul a susținut că la dosar nu

există probe din care să rezulte că P.Ș. are calitatea de persoană

îndreptățită, acesta fiind ginerele foștilor proprietari T.L. și T.N., prin

urmare neavând calitatea de moștenitor. S-a învederat că terenul a trecut în

proprietatea statului de la soții T., doar construcțiile fiind donate, în

parte, pârâtului și soției acestuia.

O altă critică formulată prin

motivele de recurs a vizat faptul că, deși nu au fost depuse acte justificative

la dosarul administrativ, din care să rezulte că suprafața de teren deținută de

familia T. a fost de 1.382,62 mp, cât s-a solicitat, în mod nelegal s-a dispus

restituirea unei suprafețe de teren mai mari, de 1.530 mp, deci chiar mai mult

decât s-a cerut prin notificare, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 2 din

Legea nr. 10/2001.

O ultimă critică formulată prin

motivele de recurs a vizat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare atacat,

subsecvent dispoziției contestate, reaua credință a pârâților S. fiind dovedită

întrucât într-un oraș mic conducerea autorităților locale este cunoscută.

Ca urmare a decesului intimatei T.L.

la 30 aprilie 2008, Curtea a constatat că a operat o transmitere a calității

procesuale către moștenitorii săi, T.A.N. și P.(T.)V.

Intimații S.I.A. și S.M.M. au depus

la dosar înscrisuri, respectiv adresa nr. 1988 din 9 decembrie 1992 a

R.A.G.C.L. Simeria și decizia nr. 353/1990 a Prefecturii Județului Hunedoara

privind schimbarea unor denumiri de bulevarde și străzi din orașele și comunele

județului, din care rezultă că Strada 30 Decembrie din Simeria a devenit 1

decembrie.

Analizând criticile formulate

raportat la dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. căruia i se circumscriu,

în parte, criticile formulate prin motivele invocate de reclamant, Înalta Curte

de Casație și Justiție va constata că recursul este nefondat pentru

considerentele ce succed:

Din actele translative de

proprietate, extrasele de carte funciară și adresele prin care pârâtei intimate

T.L. i s-a notificat exproprierea rezultă că aceasta a fost titular a unui

drept de proprietate asupra terenului supus exproprierii, iar, pe de altă

parte, că nu a fost despăgubită pentru teren, ci numai pentru construcții,

fiind astfel îndreptățită la restituire în temeiul Legii nr. 10/2001.

Terenul expropriat s-a aflat în proprietatea

intimaților T.L. și P.Ș., așa cum rezultă din extrasele de C.F. nr. 263 col.

Simeria – 230 mp teren curte și grădină, C.F. nr. 144 Col. Simeria – 888 mp

teren grădină intravilan, C.F. nr. 272 Col. Simeria – 230,1824 mp (64

stânjeni).

Din cuprinsul deciziei nr. 79/1981 a

fostului Consiliu Popular Simeria rezultă că s-au preluat în proprietate 100 mp

teren de la P.Ș. și P.V., corespunzător construcțiilor primite cu titlu de

donație de la T.L. și T.N., părțile având intenția de a dona și respectiv de a

primi ca donație și cota de teren aferent construcțiilor, însă la data donației

terenul nu se putea transmite donatorilor ca efect al Legii nr. 58/1974, art.

30 alin. (2).

Dispozițiile Legii nr. 58/1974 au

fost abuzive și contrare Constituției din 1965, în vigoare la acea dată, astfel

că nu pot reprezenta un titlu valabil pentru stat întrucât au realizat o

deposedare de proprietate, fără despăgubiri, a dobânditorilor unor imobile prin

tranzacții private.

Ca atare, așa cum corect a reținut

instanța de apel, pârâtul intimat P.Ș. are calitatea de persoană îndreptățită

atât în ceea ce privește construcțiile expropriate cât și terenul aferent

acestora, care a trecut în proprietatea statului fără despăgubiri și deci, fără

titlu.

Se va reține astfel că s-au aplicat

corect dispozițiile art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001, atunci când s-a

apreciat că P.Ș. are calitatea de persoană îndreptățită, în sprijinul acestei

concluzii fiind și dispozițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001 republicată, care

prevăd că, în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea

dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau

de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive.

În aplicarea prevederilor alin.

precedent și în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul

normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive este

presupusă că a deținut imobilul sub nume de proprietar.

Critica potrivit căreia s-ar fi

încălcat principiul restituirii în natură, cu toate că terenul ce a aparținut

intimaților este liber, este nefondată.

În speță scopul exproprierii a fost

realizat așa cum atestă referatul nr. 12364 din 18 decembrie 2003 al Comisiei

pentru Aplicarea Legii nr. 10/2001 de pe lângă Primăria orașului Simeria, cât

și înscrisul nou depus în recurs, respectiv adresa nr. 1988 din 9 decembrie

1992 a R.A.G.C.L. Simeria, din care rezultă că pe Str. 1 Decembrie (fostă 30

Decembrie) din Simeria sunt construite Blocurile 102, 102 A, 104 și 103 și o centrală

termică cu o suprafață totală construită de 8848 mp, pe terenuri expropriate

prin Decretul nr. 207 din 16 iunie 1986.

De altfel acesta reprezintă un motiv

care nu a fost invocat în faza apelului, neputând fi reținut și cercetat

omisso

medio

.

Nici critica potrivit căreia

dispoziția contestată ar fi nelegală întrucât s-a acordat în compensare o

suprafață mai mare decât cea solicitată prin notificare nu este întemeiată.

Terenul acordat în compensare

trebuie să fie de aceeași valoare economică cu terenul preluat în mod abuziv de

stat, iar această evaluare se stabilește potrivit valorii de piață de la data

soluționării notificării, stabilită potrivit standardelor de evaluare, prin

compararea valorii terenului expropriat cu valoarea terenului acordat în compensare.

În cauză s-au administrat dovezi și

cu privire la acest aspect, rezultând că terenul expropriat de 1.382,62 mp avea

o valoare superioară, fiind inclus în zona de impozitare A, în timp ce terenul

atribuit în compensare se află în zona D, astfel că diferența de valoare se

compensează cu o suprafață mai mare de teren, respectiv 1.530 mp.

De altfel, această formă de

compensare a valorii a fost făcută din inițiativa comisiei, așa cum rezultă din

procesul verbal de divergență nr. 12350 din 17 decembrie 2003 al Comisiei

pentru Aplicarea Legii nr. 10/2001.

Nici criticile referitoare la

împrejurarea că fiul pârâtei T.L. ar fi semnat decizia contestată în calitate

de secretar al consiliului local Simeria nu pot fi reținute ca întemeiate.

Reclamantul nu a indicat

dispozițiile legale care ar fi fost încălcate prin semnarea dispoziției de

către T.N.A., alături de membrii comisiei.

Situațiile de incompatibilitate ale

secretarului sunt expres prevăzute de art. 116 din Legea nr. 215/2001 a

administrației publice locale și nici una dintre acestea nu se regăsește în

speță.

De altfel, în calitatea sa de

secretar, fiul pârâtei a semnat dispoziția pentru a-i confirma legalitatea și

nu ca un act de dispoziție.

Cu privire la acest aspect

reclamantul recurent, invocând o pretinsă incompatibilitate pe care a omis să o

soluționeze la momentul la care a cunoscut-o, își invocă propria culpă.

Ultimul motiv de recurs vizând

reaua-credință a subdobânditorilor S.I.A. și S.M.M. la încheierea contractului

de vânzare-cumpărare prin care au dobândit de la pârâta intimată T.L. 382 mp

teren este nefondat.

Se invocă de recurent faptul că

într-un oraș ca Simeria este de notorietate că T.N.A. este secretarul

consiliului local. O asemenea susținere nu poate fi primită, fiind, de altfel,

infirmată de împrejurarea că nici unul dintre cumpărători nu a locuit în

Simeria înainte de încheierea convenției, domiciliile acestora înscrise în

contractul de vânzare-cumpărare fiind în Deva și respectiv Ocna Mureș, județul

Alba.

Pe de altă parte, reaua credință în

această materie constă în împrejurarea că, la momentul încheierii contractului

de vânzare-cumpărare, compărătorii ar fi cunoscut existența viciilor titlului

vânzătorului, sau ar fi putut să le cunoască cu minime diligențe.

Reclamantul nu a putut răsturna buna

credință cu care se prezumă că au contractat cumpărătorii, dispoziția

contestată fiind verificată sub aspectul legalității de Prefectul Județului

Hunedoara, în temeiul atribuțiilor conferite de art. 115 alin. (2) din Legea

nr. 215/2001.

Pentru toate aceste considerente,

Curtea va constata că nu sunt întrunite dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul

reclamantului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâtul orașul Simeria prin Primar împotriva deciziei 482 din 7

noiembrie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 iunie 2008.