ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1947/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din 19 mai 2008, pronunțată în dosarul penal nr. 41070/3/2006, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins excepția de necompetență materială formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A. Totodată, Curtea a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de inculpatul S.F. de încuviințare a părăsirii temporare a teritoriului României. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: Prin decizia penală nr. 3857 din 8 august 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis recursul declarat de inculpatul S.F.

împotriva încheierii din 25 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția I penală (prin care se menține starea de arest preventiv a inculpatului), a casat hotărârea atacată și a înlocuit măsura arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi țara fără încuviințarea instanței, a dispus punerea în libertate a inculpatului dacă acesta nu este arestat în altă cauză și a stabilit în sarcina acestuia obligația de a se prezenta la toate termenele de judecată stabilite în cauză, atrăgându-i atenția asupra dispozițiilor art. 145 alin. (2 2 ) C. proc. pen.

Prin încheierea din 14 ianuarie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală, a fost respinsă, ca nefondată, cererea formulată de inculpat pentru revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara fără încuviințarea instanței, hotărâre rămasă definitivă prin respingerea ca inadmisibil a recursului declarat de inculpat prin decizia penală nr. 360 din 29 ianuarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În privința soluționării cererii inculpatului de încuviințare a părăsirii țării, instanța a constatat că îi revine competența rezolvării acesteia.

Cât privește cererea inculpatului de a i se încuviința părăsirea temporară a țării în perioada 25 mai 2008 – 15 iunie 2008, pentru a participa la unele reuniuni internaționale la care a fost invitat, s-a constatat că aceasta nu este întemeiată, niciunul din înscrisurile depuse nejustificând necesitatea deplasării inculpatului în străinătate, iar lipsa încuviințării neproducând prejudicii însemnate pentru acesta. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, susținând admisibilitatea acestuia și solicitând admiterea cererii de încuviințare a părăsirii țării. Examinând recursul, potrivit dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este inadmisibil pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 385 1 alin. (2) C. proc.

pen., încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentința sau decizia recurată, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs. Dispozițiile legale referitoare la măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, art. 145 1 raportat la art. 145 C. proc. pen., ca și dispozițiile referitoare la înlocuirea sau revocarea măsurilor preventive, art. 139 C. proc. pen., nu prevăd posibilitatea atacării cu recurs a încheierii prin care instanța a dispus respingerea unei cereri de încuviințare a părăsirii temporare a țării. De altfel, nici dispozițiile art. 141 C. proc. pen., nu permit atacarea prin apel sau recurs a încheierii prin care instanța de fond sau de apel respinge cererea de revocare, înlocuire sau încetare de drept a măsurii preventive.

Așa fiind, și constatând că legiuitorul nu a prevăzut și nu permite supunerea la vreo cale de atac a încheierii prin care s-a respins cererea de încuviințare a părăsirii temporare a țării, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul S.F. Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul S.F. împotriva încheierii din 19 mai 2008 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 41070/3/2006. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 mai 2008.