ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1947/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință

din 19 mai 2008, pronunțată în dosarul penal nr. 41070/3/2006, Curtea de Apel

București, secția I penală, a respins excepția de necompetență materială

formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A.

Totodată, Curtea a respins,

ca neîntemeiată, cererea formulată de inculpatul S.F. de încuviințare a

părăsirii temporare a teritoriului României.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

Prin decizia penală nr. 3857

din 8 august 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis

recursul declarat de inculpatul S.F. împotriva încheierii din 25 iunie 2007 a

Curții de Apel București, secția I penală (prin care se menține starea de arest

preventiv a inculpatului), a casat hotărârea atacată și a înlocuit măsura

arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi țara fără încuviințarea

instanței, a dispus punerea în libertate a inculpatului dacă acesta nu este

arestat în altă cauză și a stabilit în sarcina acestuia obligația de a se

prezenta la toate termenele de judecată stabilite în cauză, atrăgându-i atenția

asupra dispozițiilor art. 145 alin. (2

2

) C. proc. pen.

Prin încheierea din 14

ianuarie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală, a fost respinsă, ca

nefondată, cererea formulată de inculpat pentru revocarea măsurii preventive a

obligării de a nu părăsi țara fără încuviințarea instanței, hotărâre rămasă

definitivă prin respingerea ca inadmisibil a recursului declarat de inculpat

prin decizia penală nr. 360 din 29 ianuarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

În privința soluționării

cererii inculpatului de încuviințare a părăsirii țării, instanța a constatat că

îi revine competența rezolvării acesteia. Cât privește cererea inculpatului de

a i se încuviința părăsirea temporară a țării în perioada 25 mai 2008 – 15

iunie 2008, pentru a participa la unele reuniuni internaționale la care a fost

invitat, s-a constatat că aceasta nu este întemeiată, niciunul din înscrisurile

depuse nejustificând necesitatea deplasării inculpatului în străinătate, iar

lipsa încuviințării neproducând prejudicii însemnate pentru acesta.

Împotriva acestei încheieri

a declarat recurs inculpatul, susținând admisibilitatea acestuia și solicitând

admiterea cererii de încuviințare a părăsirii țării.

Examinând recursul, potrivit

dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că acesta este inadmisibil pentru următoarele

considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 385

1

alin. (2) C. proc. pen., încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu

sentința sau decizia recurată, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot

fi atacate separat cu recurs.

Dispozițiile legale

referitoare la măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, art. 145

1

raportat la art. 145 C. proc. pen., ca și dispozițiile referitoare la

înlocuirea sau revocarea măsurilor preventive, art. 139 C. proc. pen., nu

prevăd posibilitatea atacării cu recurs a încheierii prin care instanța a

dispus respingerea unei cereri de încuviințare a părăsirii temporare a țării.

De altfel, nici dispozițiile

art. 141 C. proc. pen., nu permit atacarea prin apel sau recurs a încheierii

prin care instanța de fond sau de apel respinge cererea de revocare, înlocuire

sau încetare de drept a măsurii preventive.

Așa fiind, și constatând că

legiuitorul nu a prevăzut și nu permite supunerea la vreo cale de atac a

încheierii prin care s-a respins cererea de încuviințare a părăsirii temporare

a țării, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de

inculpatul S.F.

Recurentul inculpat va fi

obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil,

recursul declarat de inculpatul S.F. împotriva încheierii din 19 mai 2008 a

Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 41070/3/2006.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 30 mai 2008.