ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2406/2008

Deliberând asupra

recursului în cauză, pe

baza lucrărilor și materialului aflate în dosar, constată următoarele:

ședință nr. 14/98/2008 din 17 iunie 2008, Curtea de Apel București, secția a

II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în calitate de instanță de

apel, a menținut arestarea preventivă în cauză a inculpatului apelant A.S., în

conformitate cu dispozițiile art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen.

S-a motivat că prin sentința

nr. 39/ F din 30 aprilie 2008 a Tribunalului Ialomița, atacată cu apel în

cauză, inculpatul A.S. fost condamnat, pentru săvârșirea infracțiunilor la

regimul armelor și munițiilor, prevăzute de art. 271 din Legea nr. 86/2006, art.

279 alin. (1) C. pen., și art. 136 din Legea nr. 295/2004 (a introdus fără

drept în România un pistol calibru 7,62 x 25 mm și 20 cartușe cu font, pe care le-a

reținut și folosit fără drept, la data de 5 decembrie 2007, în incinta

hotelului S. din Slobozia), la pedeapsa prevăzută rezultantă de 4 ani

închisoare în regim de detenție (și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani, pedeapsă complementară),

apreciindu-se astfel că temeiurile ce au determinat arestarea inițială, la data

de 6 decembrie 2007, în baza art. 148 lit. f) raportat la art. 5 paragraful 1 lit.

c) din C.E.D.O. se mențin nemodificate și justifică privarea de libertate în

continuare a inculpatului amintit.

inculpatul A.S. cu solicitarea de a se face aplicarea în cauză a dispozițiilor art.

160

b

alin. (2) C. proc. pen., cu motivarea că este bolnav de diabet

și nu mai suportă regimul de detenție, este nefondat, urmând a fi respins ca

atare, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen.

Motivul invocat de inculpat

nu justifică cu nimic revocarea arestării preventive întrucât potrivit art. 139

1

C. proc. pen., „în cazul în care, pe bază de acte medicale, la dosar neexistând

asemenea înscrisuri, se constată că cel arestat preventiv suferă de o boală care

nu poate fi tratată în rețeaua medicală a A.N.P., administrația locului de

deținere dispune efectuarea tratamentului sub pază permanentă în rețeaua

medicală a Ministerului Sănătății Publice.”

Condamnarea în primă

instanță, chiar nedefinitivă, consolidează temeiul inițial al arestării

preventive, atrăgând suplimentar și incidența art. 5 paragraful 1 lit. a) teza

finală din C.E.D.O. („garantarea executării unei obligații legale”), în măsura

în care pericolul concret pentru ordinea publică prin lăsarea în libertate a

inculpatului subzistă în continuare, avându-se în vedere natura infracțiunilor

și modalitatea în care acestea au fost săvârșite.

În baza art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., va fi obligat inculpatul recurent către stat la plata sumei de 140

lei, din care 40 lei reprezentând onorariului apărătorului desemnat din oficiu

va fi avansat din fondul Ministerului Justiției, cu titlu de cheltuieli

judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul A S împotriva încheierii din 17 iunie 2008 a

Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de

familie, pronunțată în dosarul nr. 14/98/2008 (1104/2008).

Obligă recurentul inculpat

să plătească statului suma de 140 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Onorariul pentru interpretul

de limba germană se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 1 iulie 2008.