ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2406/2008

Deliberând asupra recursului în cauză, pe baza lucrărilor și materialului aflate în dosar, constată următoarele: 1. Prin încheierea de ședință nr. 14/98/2008 din 17 iunie 2008, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în calitate de instanță de apel, a menținut arestarea preventivă în cauză a inculpatului apelant A.S., în conformitate cu dispozițiile art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen. S-a motivat că prin sentința nr. 39/ F din 30 aprilie 2008 a Tribunalului Ialomița, atacată cu apel în cauză, inculpatul A.S.

fost condamnat, pentru săvârșirea infracțiunilor la regimul armelor și munițiilor, prevăzute de art. 271 din Legea nr. 86/2006, art. 279 alin. (1) C. pen., și art. 136 din Legea nr. 295/2004 (a introdus fără drept în România un pistol calibru 7,62 x 25 mm și 20 cartușe cu font, pe care le-a reținut și folosit fără drept, la data de 5 decembrie 2007, în incinta hotelului S. din Slobozia), la pedeapsa prevăzută rezultantă de 4 ani închisoare în regim de detenție (și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani, pedeapsă complementară), apreciindu-se astfel că temeiurile ce au determinat arestarea inițială, la data de 6 decembrie 2007, în baza art. 148 lit. f) raportat la art. 5 paragraful 1 lit. c) din C.E.D.O.

se mențin nemodificate și justifică privarea de libertate în continuare a inculpatului amintit. 2. Recursul declarat de inculpatul A.S. cu solicitarea de a se face aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 160 b alin. (2) C. proc. pen., cu motivarea că este bolnav de diabet și nu mai suportă regimul de detenție, este nefondat, urmând a fi respins ca atare, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Motivul invocat de inculpat nu justifică cu nimic revocarea arestării preventive întrucât potrivit art. 139 1 C. proc.

pen., „în cazul în care, pe bază de acte medicale, la dosar neexistând asemenea înscrisuri, se constată că cel arestat preventiv suferă de o boală care nu poate fi tratată în rețeaua medicală a A.N.P., administrația locului de deținere dispune efectuarea tratamentului sub pază permanentă în rețeaua medicală a Ministerului Sănătății Publice.” Condamnarea în primă instanță, chiar nedefinitivă, consolidează temeiul inițial al arestării preventive, atrăgând suplimentar și incidența art. 5 paragraful 1 lit. a) teza finală din C.E.D.O. („garantarea executării unei obligații legale”), în măsura în care pericolul concret pentru ordinea publică prin lăsarea în libertate a inculpatului subzistă în continuare, avându-se în vedere natura infracțiunilor și modalitatea în care acestea au fost săvârșite.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat inculpatul recurent către stat la plata sumei de 140 lei, din care 40 lei reprezentând onorariului apărătorului desemnat din oficiu va fi avansat din fondul Ministerului Justiției, cu titlu de cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A S împotriva încheierii din 17 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 14/98/2008 (1104/2008). Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 140 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Onorariul pentru interpretul de limba germană se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 iulie 2008.