ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3975/2010

Asupra recursurilor de față; Din actele și lucrările dosarului constată următoarele: Tribunalul Timiș, secția penală, prin Sentința penală nr. 654/PI din 2 decembrie 2009, l-a condamnat pe inculpatul C.E.C. la 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută și pedepsită de art. 13 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) C. pen. cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, lit. b) și e) C. pen. În baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe timp de 3 ani și 6 luni. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei arestării pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 alin. (2), (3) C. pen., art. 13 din Legea nr. 678/2001 s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) (cu excepția dreptului de a alege), b), e) C. pen., pe durata de 1 (un) an, pedeapsa ce se va executa conform art. 66 C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., art. 10 lit. d) C. proc. pen., inculpatul C.E.C., a fost achitat pentru infracțiunea prevăzute de art. 279 alin. (1) C. pen. (nerespectarea regimului armelor și munițiilor). A fost respinsă ca nefondată cererea formulată de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timișoara, în temeiul art. 118 lit. d) C. pen., art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, privind confiscarea sumelor de 10.000 euro și 15.000 euro.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial Timiș a fort trimis în judecată inculpatul C.E.C., în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori și nerespectarea regimului armelor și munițiilor, prevăzute de art. 13 alin. (1) din Legea 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 279 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. În rechizitoriu s-a reținut că la data de 28 aprilie 2006, cu o cursă internațională ce venea din Italia, partea vătămată C.C. s-a prezentat la Poliția de frontieră din cadrul Aeroportului Internațional Timișoara, reclamând faptul că a fost victimă a exploatării sexuale a inculpatului care a obligat-o să practice prostituția.

În rechizitoriu s-a reținut că inculpatul C.E.C. este un cunoscut personaj al lumii interlope din Oradea care își afișa faima de "macho". Inculpatul a cunoscut-o pe partea vătămată C.C. într-un bar din Oradea, în scopul de a o exploata sexual atât în țară cât și în Austria. Se susține că inculpatul a obligat-o să practice prostituția în apartamentul său situat în Oradea, str. P., unde îi aducea clienții; se mai arată în cuprinsul rechizitoriului că inculpatul a încercat să racoleze și alte persoane pentru practicarea prostituției, printre care a racolat și partea vătămată H.L., în vârstă de 16 ani. Aceasta împreună cu C.C. aveau câte 3 - 4 clienți pe zi, de la care inculpatul încasa între 400 - 800 euro/zi.

Pentru că cele două fete nu au mai vrut să practice prostituția s-au ascuns într-un motel situat la periferia municipiului Oradea, dar au fost găsite de inculpat care le-a determinat să se întoarcă, amenințându-le cu represiuni asupra familiei. S-a mai susținut în rechizitoriu că inculpatul pentru a o obliga pe partea vătămată C.C. să-l însoțească la Viena pentru a practica prostituția a amenințat-o pe aceasta că îi răpește copilul. Inculpatul și partea vătămată C.C. au ieșit din țară la data de 15 octombrie 2004, cu un autoturism condus de martorul P.F.C. Cei doi au ajuns la clubul "M.M." din Viena, unde partea vătămată a fost obligată să se prostitueze, iar banii încasați îi reveneau inculpatului.

La Viena partea vătămată C.C. a rămas aproximativ 2 luni, după care a fugit în Germania. S-a mai arătat că inculpatul pentru a-și mări faima de "macho" s-a aprovizionat cu diverse arme albe și muniții, pe care le-a expus în locuință; la percheziția domiciliară efectuată la domiciliul inculpatului s-a găsit un adevărat arsenal de arme albe și muniție (2 cartușe destinate tragerii cu arme de foc neletale, calibru 8 ml), pe care inculpatul le expunea prin locuință.

Prin Sentința penală nr. 394 din 23 mai 2008, Tribunalul Timiș, în baza art. 13 alin. (1) din Legea 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen., cu aplicarea art. 76 lit. b) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul C.E.C., la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare, cu aplicarea art. 64, 71 C. pen.; în baza art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.; în baza art. 81, 82 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a pedepsei de mai sus, cu un termen de încercare de 5 ani; a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83, 85 C. pen.; în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii a suspendat și executarea pedepselor accesorii; a dedus din pedeapsa aplicată măsura reținerii și arestării preventive, începând cu data de 25 septembrie 2007 - 24 octombrie 2007; în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen., a achitat același pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 279 alin. (1) C. pen.; a respins cererea D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timișoara privind confiscarea sumei de 10.000 euro, respectiv 15.000 euro, în temeiul art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 coroborat cu art. 118 lit. d) C. pen., ca nedovedită; în baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul la 500 RON cheltuieli judiciare față de stat.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și inculpatul C.C., criticând soluția ca netemeinică și nelegală; Curtea de Apel Timișoara, prin Decizia penală nr. 12A din 12 februarie 2009, a admis apelurile declarate, a desființat sentința primei instanțe și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Timiș, deoarece a constat că prima instanță a pronunțat o sentință nelegală întrucât nu a dispus citarea părinților părților vătămate, care erau minore în perioada săvârșirii faptelor reținute în sarcina inculpatului. La Tribunalul Timiș cauza a fost înregistrată la data de 26 februarie 2009 sub număr unic Dosar, 8418.1/30/2007. Procedând la rejudecarea cauzei după casarea cu trimitere, s-a dispus introducerea în cauză și citarea părinților părților vătămate precum și a Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș, s-a acvirat Dosarul nr. 928/II/6/2007 al D.I.I.C.O.T.

- Serviciul teritorial Timiș, se constată că a fost audiat inculpatul, precum și martorii S.F., P.F.C., T.B.I., S.T., D.L.A., D.T. și G.A. și, la rejudecare s-a reaudiat inculpatul și martorii S.T.I., D.L.A. și au fost citați și părinții părților vătămate. Pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, instanța de fond a reținut în fapt următoarele: În cursul anului 2002, inculpatul C.E.C. era bodygard la un local din Oradea și aici a cunoscut-o pe C.C. în vârstă de 15 ani (la acea dată); inculpatul a susținut că în cursul anului 2004, partea vătămată a solicitat vecinului inculpatului numărul de telefon al lui C.E.C., devenind iubita acestuia. Inculpatul a obligat-o pe minoră să practice prostituția în apartamentul lui din Oradea, str. P., și a racolat-o și obligat-o la practicarea prostituției și pe partea vătămată H.L.

în vârstă de 16 ani; pentru că cele două fete nu au mai vrut să practice prostituția s-au ascuns într-un motel la periferia orașului Oradea, dar au fost găsite de inculpat și amenințate cu represiuni. Pentru a o determina pe partea vătămată C.C. să-l însoțească la Viena pentru a practica prostituția a amenințat-o că îi răpește copilul; ulterior fetița părții vătămate a stat o perioadă de câteva luni la familia S. Inculpatul și partea vătămată C.C. au ieșit din țară la data de 15 octombrie 2004 cu un autoturism condus de martorul P.F.C. Ajunși la Clubul "M.M." din Viena partea vătămată a fost obligată să se prostitueze, iar banii reveneau inculpatului; la Viena partea vătămată C. a rămas aproximativ 2 luni după care a fugit în Germania.

În declarația dată în fața instanței inculpatul a arătat că fiica părții vătămate C.C. a locuit timp de aproximativ 3 luni la familia S., deoarece familia ei a refuzat să aibă grijă de fetiță. Martorul S.T., a arătat că inculpatul și partea vătămată C.C. au venit în familia martorului pentru a-i îngriji fetița. Aceasta a stat la familia S. timp de 2 sau 3 luni, dar partea vătămată nu a achitat contravaloarea întreținerii, așa încât copilul a fost luat de tatăl natural. Martorul arată că partea vătămată nu era stresată ori timorată în momentul în care și-a lăsat copilul în grija mamei martorului; martorul D.L.A. arată, că știa de relația de prietenie dintre inculpat și C.C., fiind vecin cu aceasta din urmă, fără ca inculpatul să o oblige să practice prostituția.

De asemenea, martorul P.F.C., a declarat că partea vătămată C.C. a venit în Austria împreună cu inculpatul. Acesta i-a explicat că dorește să-i găsească fetei un loc de muncă, ca dansatoare, el urmând s-o supravegheze. După aproximativ trei săptămâni martorul a fost sunat de către patronul localului "M.M.", care l-a informat că inculpatul era violent și o agresa pe partea vătămată, așa încât îl va da afară din local. Martorul știa că partea vătămată practica prostituția încă din România fiind cunoscută drept "femeia lui C."; martora G.A., bunica părții vătămate, arată că inculpatul a dus-o pe nepoata sa C.C. în Austria, unde a stat aproximativ o lună și jumătate și a practicat prostituția. Partea vătămată C.C., a declarat și ea că inculpatul a transportat-o în Austria în luna octombrie 2004, într-o mașină condusă de o persoană care se numește F., că a fost cazată la localul "M.M." din Viena și se prostitua, iar banii erau luați de inculpat.

Partea vătămată era minoră în 2004; în cursul lunii noiembrie 2004, această parte vătămate susține că a fugit în Germania, unde a continuat să se prostitueze "pe cont propriu", în orașul Koln. Atât partea vătămată C.C. cât și H.L. au fost citate la adresele din rechizitoriu, cu citație și mandat de aducere. Pe baza probelor din dosar prima instanță a reținut că inculpatul C.E.C. le-a exploatat sexual pe victimele C.C. și H.L., în modalitatea mai sus arătată, iar pe C.C. a dus-o în Austria unde a exploatat-o sexual, când aceasta era minoră și și-a însușit banii obținuți de aceasta, până în momentul în care C.C. a fugit în Germania, unde recunoaște și ea că a practicat prostituția pe cont propriu, iar ulterior a plecat în Olanda.

S-a reținut că fapta inculpatului de a racola pe victimele minore C.C. și H.L. în vârstă de 15, respectiv 16 ani, la acea dată, de a le găzdui la locuința sa și prin acte de amenințare de a le obliga să practice prostituția, iar apoi de a o transporta pe victima C.C. la Viena pentru a o obliga să continue să practice prostituția, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori, prevăzute de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În privința infracțiunii prevăzute de art. 279 alin. (1) C. pen., s-a constatat că nu s-a dovedit că partea vătămată C.C. a fost amenințată cu armele de către inculpatul C.E.C.

Totodată s-a motivat că, în speță nu s-a dovedit existența elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 279 alin. (1) C. pen., care constă în deținerea, portul, confecționarea, transportul, precum și orice operații privind circulația armelor sau munițiilor sau funcționarea atelierelor de reparat arme fără drept. Astfel, potrivit procesului-verbal de percheziție domiciliară de la dosar urmărire penală a rezultat că inculpatul are cuțite artizanale, o sabie, care potrivit Legii nr. 295/2004, fac parte din categoria B - Arme și muniții neletale, supuse declarației (notificării prealabile). De asemenea, din concluziile Raportului de constatare tehnico-științifică din 22 octombrie 2007, de la dosar urmărire penală, a rezultat că cele două cartușe supuse expertizării, sunt muniții destinate tragerii cu arme de foc neletale.

Ori, dispozițiile art. 279 alin. (1) C. pen., se referă la armele de foc deținute "fără drept", adică fără autorizație specială prevăzută de lege, care nu este necesară pentru obiectele tăietoare găsite la inculpat și care pot fi achiziționate din comerț fără îndeplinirea vreunei condiții. Având în vedere cele ce preced s-a constatat că referitor la infracțiunea prevăzute de art. 279 alin. (1) C. pen., sunt incidente dispozițiile art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, în condițiile în care din concluziile expertizei tehnico științifice rezultă că cele două cartușe în litigiu sunt muniții destinate tragerii cu arme de foc neletale, scurte, semiautomate.

Împotriva Sentinței penale nr. 654/PI din 2 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosar nr. 8418/30/ 2007 au declarat apel inculpatul C.C.E. și Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș. În motivarea apelului declarat de D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Timișoara s-a solicitat desființarea sentinței, întrucât în mod greșit a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 279 C. pen. și reindividualizarea pedepsei aplicate. Astfel potrivit Legii nr. 295/2004 privind regimul armelor și munițiilor, la art. 5 alin. (3) se arată că, armele neletale pot fi deținute și, după caz, purtate și folosite de persoane fizice sau juridice, cu condiția îndeplinirii procedurilor de înregistrare sau autorizare a acestora, după caz, la autoritățile competente.

Deținerea fără drept a două cartușe pentru arme neletale scurte semiautomate calibrul 8 mm este supusă autorizării din partea Serviciului Arme Muniție și Explozibil din cadrul I.P.J. de la domiciliul inculpatului. Cum inculpatul nu avea o asemenea autorizare, deținerea de muniție aferentă unor arme de foc neletale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 279 C. pen., situație în care se impunea condamnarea inculpatului. S-a mai criticat hotărârea, pe motiv că prima instanță nu a dat semnificație reală criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. la stabilirea și aplicarea sancțiunilor, cu toate că din materialul probator a rezultat că inculpatul era cel care exploata prin muncă două victime minore, cărora le-a adresat amenințări cu moartea și le-a supus unor stări continue de presiune psihică, astfel că gradul de pericol social al faptelor este evident.

Apelul declarat de inculpat nu a fost motivat în scris. La termenul de judecată din 15 aprilie 2010 instanța a procedat la audierea inculpatului. Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate din prisma motivelor de recurs, precum și din oficiu, instanța de apel a apreciat că, apelurile sunt nefondate și prin Decizia penală nr. 56/A din 15 aprilie 2010 le-a respins. Instanța de apel a verificat hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei și a procedat conform art. 378 alin. (1 1 ) C. proc. pen. la ascultarea inculpatului. Printr-o amplă motivare a reținut că din probele administrate rezultă că inculpatul le-a obligat pe părțile vătămate C.C.B. și H.M.L.

să se prostitueze în țară iar în luna octombrie 2004 a obligat-o pe partea vătămată C.C.B. să-l însoțească în Austria la Viena, unde aceasta s-a prostituat iar banii obținuți erau luați de inculpat. Partea vătămată a încercat să fugă de sub supravegherea inculpatului și ajunsă în Germania a continuat să se prostitueze pe cont propriu în orașul Köln apoi a ajuns în Italia și de acolo la 28 aprilie 2006 a fost trimisă în țară cu o cursă aeriană. Cu privire la critica privind greșita individualizare a pedepsei curtea a motivat că prima instanță a respectat dispozițiile art. 72 C. pen. și a făcut o justă individualizare a pedepsei și că față de lipsa antecedentelor penale și condițiile concrete de săvârșire a infracțiunilor pedeapsa aplicată este în măsură să-și atingă scopul.

Referitor la critica privind greșita achitare a inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 279 C. pen. s-a reținut și motivat că aceasta se realizează sub aspectul laturii obiective prin deținerea, portul, confecționarea, transportul, precum și orice operație privind circulația armelor și munițiilor, sau funcționarea atelierelor de reparat arme fără drept, acțiuni care constituie modalități alternative de realizare a elementului material a infracțiunii.

Așa cum rezultă din procesul-verbal de percheziție domiciliară, efectuată la domiciliul inculpatului, la locuința acestuia s-au găsit 2 bucăți cartușe 8 mm W., o bucată sabie (iatagan) în lungime de 75 cm, lamă inox de 48 cm, mâner lemn; o bucată baionetă - pumnal, 43 cm, lamă de 29 cm, prevăzută cu teacă metalică; o bucată cuțit vânătoare de 31 cm, lama de 19 cm, prevăzut în teacă de plastic; o bucată cuțit în lungime de 20 cm, lama de 8 cm; o bucată cuțit artizanal 33 cm, lama de 20 cm, teacă de plastic cu ornamente de metal, cu suport pentru cuțit de dimensiuni reduse (15 cm); o bucată stilet metalic, 17 cm. Acestea fac parte, potrivit Legii nr. 295/04 privind regimul armelor și munițiilor din categoria B, respectiv arme și muniții neletale supuse declarației.

Raportul de constatare tehnico-științifică din 22 octombrie 2007 întocmit de I.P.J. Timiș Serviciul Criminalistic, concluzionează că cele 2 cartușe descoperite la percheziția domiciliară, sunt muniții destinate tragerii cu arme de foc neletate, scurte, semiautomate, calibrul 8 mm. Dispozițiile art. 279 alin. (1) C. pen., care incriminează infracțiunea reținută în actul de acuzare în sarcina inculpatului se referă la armele de foc deținute fără drept, adică fără autorizația specială prevăzută de lege, care însă nu este necesară pentru obiectele tăietoare găsite la domiciliul inculpatului, și care pot fi achiziționate din comerț fără îndeplinirea vreunei condiții speciale. Așa fiind s-a reținut că soluția pronunțată cu privire la această infracțiune este legală și temeinică.

Împotriva deciziei au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și inculpatul. Prin recursul parchetului decizia este criticată ca netemeinică sub aspectul individualizării pedepsei și nelegală sub aspectul achitării inculpatului ca urmare a comiterii unei erori grave de fapt cazuri de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 și 18 C. proc. pen. S-a motivat că atât timp cât ambele instanțe au reținut starea de fapt expusă în rechizitor și încadrarea juridică prevăzută de art. 13 din Legea nr. 678/2001, date fiind gravitatea faptei, exploatarea sexuală a două minore, împrejurările concrete de săvârșire a faptei și simpla constatare că inculpatul nu are antecedente penale nu justifică reținerea de circumstanțe atenuante și mai ales suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Referitor la greșita achitare a inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen. ambele instanțe au interpretat corect dispozițiile art. 279 alin. (1) C. pen. și ale Legii nr. 295/2004 privind regimul armelor și munițiilor. Astfel potrivit raportului tehnico-științifică cele două cartușe sunt muniții destinate tragerii cu arme de foc neletale, scurte și semiautomate. Potrivit art. 5 alin. (3) din Legea nr. 295/2004, raportat la anexa I pct. 3 (arme și muniții neletale) cele două cartușe nu pot fi deținute fără autorizare chiar dacă sunt destinate armelor de foc neletale. Întrucât inculpatul nu era posesorul unei autorizații pentru deținerea unei astfel de muniții fapta sa constituie infracțiunea prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen.

care sancționează deținerea fără drept a armelor și munițiilor indiferent dacă acestea sunt de foc sau fără foc. S-a mai susținut că în măsura în care instanțele au apreciat că deținerea celor două cartușe este legală trebuia să se dispună achitarea în temeiul art. 10 lit. b) C. proc. pen. (fapta nu este prevăzută de lege). Inculpatul nu și-a motivat recursul iar cu ocazia dezbaterilor, apărătorul acestuia, a criticat decizia și sentința ca nelegale și netemeinice … capetele de casare prevăzute de art. 18 și 14 C. pen. A solicitat ca având în vedere atitudinea părților vătămate care au recunoscut că au practicat prostituția de bună voie să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen. În subsidiar a cerut redozarea pedepsei dându-se o eficiență mai mare circumstanțelor atenuante, redozarea pedepsei și menținerea modalității de executare. Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și materialului de la dosarul cauzei prin prisma motivelor de recurs formulate Înalta Curte constată că recursul declarat de procuror este fondat și urmează a fi admis, decizia și sentința să fie casate conform art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. Potrivit art. 279 alin. (1) C. pen., deținerea, portul, confecționarea, transportul, precum și orice operație privind circulația armelor și munițiilor, sau funcționarea atelierelor de reparat arme fără drept se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 8 ani.

Prin Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor și munițiilor și modificările ulterioare a fost reglementat și regimul armelor neletale. Astfel potrivit art. 136 1 , constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 1 an deținerea sau portul de armă neletală din categoria celor supuse autorizării, fără drept. În raport de aceste dispoziții care sancționează deținerea fără drept de arme neletale și nu a muniției corespunzătoare instanțele trebuiau să observe că nu poate constitui infracțiunea prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen. deținerea a două cartușe (muniție) pentru armă neletală și că deși nu sunt întrunite condițiile răspunderii penale însă temeiul achitării este greșit.

Se impunea ca achitarea așa cum se susține și prin motivele de recurs să fie pronunțată în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., (fapta nu este prevăzută de lege). Cu privire la motivul de recurs privind greșita individualizare a pedepsei aplicate pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 671/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. recursul parchetului este fondat și urmează a fi admis. Din actele și lucrările dosarului rezultă că faptele săvârșite de inculpat, rezultă un pericol social concret deosebit. Inculpatul tânăr fără ocupație, le-a exploatat pe cele două minore și a exercitat presiuni și chiar violențe fizice pentru a-și realiza scopul obținerea de venituri ilicite.

Acest lucru rezultă din declarațiile martorilor P.F.C. și G.A. și din conținutul convorbirilor telefonice dintre inculpat și diferiți interlocutori care are în vedere chiar răpirea copilului minor al părții vătămate C. În condițiile date faptul că inculpatul nu a mai fost condamnat nu justifică reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., pedeapsa redusă sub minimul special fiind neîndestulătoare pentru a-și atinge scopul. Având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, Înalta Curte urmează ca în rejudecare să majoreze pedeapsa de la 2 ani și 6 luni la 5 ani închisoare și să înlăture dispozițiile art. 81 C. pen. având în vedere că pedeapsa stabilită face neaplicabile aceste dispoziții.

Celelalte dispoziții ale hotărârii atacate vor fi menținute. Pentru motivele arătate și cele ce preced urmează ca în raport cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursul inculpatului să fie respins ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timișoara și de inculpatul C.E.C. împotriva Deciziei penale nr. 56/A din 15 aprilie 2010 a Curții de Apel Timișoara. Casează decizia penală atacată și Sentința penală nr. 654/PI din 2 decembrie 2009 a Tribunalului Timiș cu privire la greșitul temei al achitării inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen. și cu privire la greșita individualizare a pedepsei. Schimbă temeiul achitării inculpatului C.E.C. pentru infracțiunea prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen., din art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., în art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc.

pen. Înlătură dispozițiile art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., art. 71 alin. (5) C. pen. și art. 81 C. pen. Majorează pedeapsa aplicată inculpatului C.E.C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de la 2 ani și 6 luni închisoare, la 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) (cu excepția dreptului de a alege), lit. b) și e) C. pen. pe timp de 3 ani. Face aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a) (cu excepția dreptului de a alege), lit. b) și e) C. pen. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatelor părți vătămate, în sumă de 300 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 noiembrie 2010.