ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3975/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3975/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor de față;

Din actele și lucrările dosarului

constată următoarele:

Tribunalul Timiș, secția penală, prin Sentința penală nr.

654/PI din 2 decembrie 2009, l-a condamnat pe inculpatul C.E.C. la 2 ani și 6

luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută

și pedepsită de art. 13 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen. și art. 74 lit. a) C. pen. cu interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, lit. b) și e) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe timp de 3 ani și 6 luni.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a

dispus suspendarea executării pedepsei arestării pe durata suspendării

condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 53 pct. 2 lit. a) C.

pen., art. 65 alin. (2), (3) C. pen., art. 13 din Legea nr. 678/2001 s-a

aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) (cu excepția dreptului de a alege), b),

e) C. pen., pe durata de 1 (un) an, pedeapsa ce se va executa conform art. 66

C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C.

proc. pen., art. 10 lit. d) C. proc. pen., inculpatul C.E.C., a fost achitat

pentru infracțiunea prevăzute de art. 279 alin. (1) C. pen. (nerespectarea

regimului armelor și munițiilor).

A fost respinsă ca nefondată cererea

formulată de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timișoara, în temeiul art. 118

lit. d) C. pen., art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, privind confiscarea

sumelor de 10.000 euro și 15.000 euro.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T -

Serviciul Teritorial Timiș a fort trimis în judecată inculpatul C.E.C., în

stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori și

nerespectarea regimului armelor și munițiilor, prevăzute de art. 13 alin. (1)

din Legea 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 279 C. pen.,

cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În rechizitoriu s-a reținut că la

data de 28 aprilie 2006, cu o cursă internațională ce venea din Italia, partea

vătămată C.C. s-a prezentat la Poliția de frontieră din cadrul Aeroportului

Internațional Timișoara, reclamând faptul că a fost victimă a exploatării

sexuale a inculpatului care a obligat-o să practice prostituția.

În rechizitoriu s-a reținut că

inculpatul C.E.C. este un cunoscut personaj al lumii interlope din Oradea care

își afișa faima de "macho".

Inculpatul a cunoscut-o pe partea

vătămată C.C. într-un bar din Oradea, în scopul de a o exploata sexual atât în

țară cât și în Austria. Se susține că inculpatul a obligat-o să practice

prostituția în apartamentul său situat în Oradea, str. P., unde îi aducea

clienții; se mai arată în cuprinsul rechizitoriului că inculpatul a încercat să

racoleze și alte persoane pentru practicarea prostituției, printre care a

racolat și partea vătămată H.L., în vârstă de 16 ani. Aceasta împreună cu C.C.

aveau câte 3 - 4 clienți pe zi, de la care inculpatul încasa între 400 - 800

euro/zi.

Pentru că cele două fete nu au mai

vrut să practice prostituția s-au ascuns într-un motel situat la periferia municipiului

Oradea, dar au fost găsite de inculpat care le-a determinat să se întoarcă,

amenințându-le cu represiuni asupra familiei.

S-a mai susținut în rechizitoriu că

inculpatul pentru a o obliga pe partea vătămată C.C. să-l însoțească la Viena

pentru a practica prostituția a amenințat-o pe aceasta că îi răpește copilul.

Inculpatul și partea vătămată C.C.

au ieșit din țară la data de 15 octombrie 2004, cu un autoturism condus de

martorul P.F.C. Cei doi au ajuns la clubul "M.M." din Viena, unde

partea vătămată a fost obligată să se prostitueze, iar banii încasați îi

reveneau inculpatului. La Viena partea vătămată C.C. a rămas aproximativ 2

luni, după care a fugit în Germania.

S-a mai arătat că inculpatul pentru

a-și mări faima de "macho" s-a aprovizionat cu diverse arme albe și

muniții, pe care le-a expus în locuință; la percheziția domiciliară efectuată

la domiciliul inculpatului s-a găsit un adevărat arsenal de arme albe și

muniție (2 cartușe destinate tragerii cu arme de foc neletale, calibru 8 ml), pe

care inculpatul le expunea prin locuință.

Prin Sentința penală nr. 394 din 23

mai 2008, Tribunalul Timiș, în baza art. 13 alin. (1) din Legea 678/2001, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen.,

cu aplicarea art. 76 lit. b) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul C.E.C., la o

pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare, cu aplicarea art. 64, 71 C. pen.; în baza

art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.; în baza art. 81, 82 C.

pen., a dispus suspendarea condiționată a pedepsei de mai sus, cu un termen de

încercare de 5 ani; a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83,

85 C. pen.; în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării

condiționate a executării pedepsei închisorii a suspendat și executarea

pedepselor accesorii; a dedus din pedeapsa aplicată măsura reținerii și

arestării preventive, începând cu data de 25 septembrie 2007 - 24 octombrie

2007; în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.,

a achitat același pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

279 alin. (1) C. pen.; a respins cererea D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial

Timișoara privind confiscarea sumei de 10.000 euro, respectiv 15.000 euro, în

temeiul art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 coroborat cu art. 118 lit. d)

C. pen., ca nedovedită; în baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat

inculpatul la 500 RON cheltuieli judiciare față de stat.

Împotriva acestei sentințe au

formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și inculpatul C.C.,

criticând soluția ca netemeinică și nelegală; Curtea de Apel Timișoara, prin

Decizia penală nr. 12A din 12 februarie 2009, a admis apelurile declarate, a

desființat sentința primei instanțe și a trimis cauza spre rejudecare la

Tribunalul Timiș, deoarece a constat că prima instanță a pronunțat o sentință

nelegală întrucât nu a dispus citarea părinților părților vătămate, care erau

minore în perioada săvârșirii faptelor reținute în sarcina inculpatului.

La Tribunalul Timiș cauza a fost

înregistrată la data de 26 februarie 2009 sub număr unic Dosar, 8418.1/30/2007.

Procedând la rejudecarea cauzei după

casarea cu trimitere, s-a dispus introducerea în cauză și citarea părinților

părților vătămate precum și a Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul

Timiș, s-a acvirat Dosarul nr. 928/II/6/2007 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul

teritorial Timiș, se constată că a fost audiat inculpatul, precum și martorii

S.F., P.F.C., T.B.I., S.T., D.L.A., D.T. și G.A. și, la rejudecare s-a reaudiat

inculpatul și martorii S.T.I., D.L.A. și au fost citați și părinții părților

vătămate.

Pe baza actelor și lucrărilor de la

dosar, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

În cursul anului 2002, inculpatul

C.E.C. era bodygard la un local din Oradea și aici a cunoscut-o pe C.C. în

vârstă de 15 ani (la acea dată); inculpatul a susținut că în cursul anului

2004, partea vătămată a solicitat vecinului inculpatului numărul de telefon al

lui C.E.C., devenind iubita acestuia. Inculpatul a obligat-o pe minoră să

practice prostituția în apartamentul lui din Oradea, str. P., și a racolat-o și

obligat-o la practicarea prostituției și pe partea vătămată H.L. în vârstă de

16 ani; pentru că cele două fete nu au mai vrut să practice prostituția s-au

ascuns într-un motel la periferia orașului Oradea, dar au fost găsite de

inculpat și amenințate cu represiuni.

Pentru a o determina pe partea

vătămată C.C. să-l însoțească la Viena pentru a practica prostituția a amenințat-o

că îi răpește copilul; ulterior fetița părții vătămate a stat o perioadă de

câteva luni la familia S.

Inculpatul și partea vătămată C.C.

au ieșit din țară la data de 15 octombrie 2004 cu un autoturism condus de

martorul P.F.C. Ajunși la Clubul "M.M." din Viena partea vătămată a

fost obligată să se prostitueze, iar banii reveneau inculpatului; la Viena

partea vătămată C. a rămas aproximativ 2 luni după care a fugit în Germania.

În declarația dată în fața instanței

inculpatul a arătat că fiica părții vătămate C.C. a locuit timp de aproximativ

3 luni la familia S., deoarece familia ei a refuzat să aibă grijă de fetiță.

Martorul S.T., a arătat că

inculpatul și partea vătămată C.C. au venit în familia martorului pentru a-i

îngriji fetița. Aceasta a stat la familia S. timp de 2 sau 3 luni, dar partea

vătămată nu a achitat contravaloarea întreținerii, așa încât copilul a fost

luat de tatăl natural. Martorul arată că partea vătămată nu era stresată ori

timorată în momentul în care și-a lăsat copilul în grija mamei martorului;

martorul D.L.A. arată, că știa de relația de prietenie dintre inculpat și C.C.,

fiind vecin cu aceasta din urmă, fără ca inculpatul să o oblige să practice

prostituția.

De asemenea, martorul P.F.C., a

declarat că partea vătămată C.C. a venit în Austria împreună cu inculpatul.

Acesta i-a explicat că dorește să-i găsească fetei un loc de muncă, ca

dansatoare, el urmând s-o supravegheze. După aproximativ trei săptămâni

martorul a fost sunat de către patronul localului "M.M.", care l-a

informat că inculpatul era violent și o agresa pe partea vătămată, așa încât îl

va da afară din local. Martorul știa că partea vătămată practica prostituția

încă din România fiind cunoscută drept "femeia lui C."; martora G.A.,

bunica părții vătămate, arată că inculpatul a dus-o pe nepoata sa C.C. în

Austria, unde a stat aproximativ o lună și jumătate și a practicat prostituția.

Partea vătămată C.C., a declarat și

ea că inculpatul a transportat-o în Austria în luna octombrie 2004, într-o

mașină condusă de o persoană care se numește F., că a fost cazată la localul

"M.M." din Viena și se prostitua, iar banii erau luați de inculpat.

Partea vătămată era minoră în 2004; în cursul lunii noiembrie 2004, această

parte vătămate susține că a fugit în Germania, unde a continuat să se

prostitueze "pe cont propriu", în orașul Koln.

Atât partea vătămată C.C. cât și

H.L. au fost citate la adresele din rechizitoriu, cu citație și mandat de

aducere.

Pe baza probelor din dosar prima

instanță a reținut că inculpatul C.E.C. le-a exploatat sexual pe victimele C.C.

și H.L., în modalitatea mai sus arătată, iar pe C.C. a dus-o în Austria unde a

exploatat-o sexual, când aceasta era minoră și și-a însușit banii obținuți de

aceasta, până în momentul în care C.C. a fugit în Germania, unde recunoaște și

ea că a practicat prostituția pe cont propriu, iar ulterior a plecat în Olanda.

S-a reținut că fapta inculpatului de

a racola pe victimele minore C.C. și H.L. în vârstă de 15, respectiv 16 ani, la

acea dată, de a le găzdui la locuința sa și prin acte de amenințare de a le

obliga să practice prostituția, iar apoi de a o transporta pe victima C.C. la

Viena pentru a o obliga să continue să practice prostituția, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori, prevăzute de art.

13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În privința infracțiunii prevăzute

de art. 279 alin. (1) C. pen., s-a constatat că nu s-a dovedit că partea

vătămată C.C. a fost amenințată cu armele de către inculpatul C.E.C.

Totodată s-a motivat că, în speță nu

s-a dovedit existența elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de

art. 279 alin. (1) C. pen., care constă în deținerea, portul, confecționarea,

transportul, precum și orice operații privind circulația armelor sau munițiilor

sau funcționarea atelierelor de reparat arme fără drept.

Astfel, potrivit procesului-verbal

de percheziție domiciliară de la dosar urmărire penală a rezultat că inculpatul

are cuțite artizanale, o sabie, care potrivit Legii nr. 295/2004, fac parte din

categoria B - Arme și muniții neletale, supuse declarației (notificării

prealabile). De asemenea, din concluziile Raportului de constatare

tehnico-științifică din 22 octombrie 2007, de la dosar urmărire penală, a

rezultat că cele două cartușe supuse expertizării, sunt muniții destinate

tragerii cu arme de foc neletale.

Ori, dispozițiile art. 279 alin. (1)

C. pen., se referă la armele de foc deținute "fără drept", adică fără

autorizație specială prevăzută de lege, care nu este necesară pentru obiectele

tăietoare găsite la inculpat și care pot fi achiziționate din comerț fără

îndeplinirea vreunei condiții.

Având în vedere cele ce preced s-a

constatat că referitor la infracțiunea prevăzute de art. 279 alin. (1) C. pen.,

sunt incidente dispozițiile art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât nu sunt

îndeplinite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, în condițiile în

care din concluziile expertizei tehnico științifice rezultă că cele două

cartușe în litigiu sunt muniții destinate tragerii cu arme de foc neletale,

scurte, semiautomate.

Împotriva Sentinței penale nr.

654/PI din 2 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosar nr.

8418/30/ 2007 au declarat apel inculpatul C.C.E. și Parchetul de pe lângă

Tribunalul Timiș.

În motivarea apelului declarat de

D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Timișoara s-a solicitat desființarea

sentinței, întrucât în mod greșit a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 279 C. pen. și reindividualizarea pedepsei

aplicate. Astfel potrivit Legii nr. 295/2004 privind regimul armelor și

munițiilor, la art. 5 alin. (3) se arată că, armele neletale pot fi deținute

și, după caz, purtate și folosite de persoane fizice sau juridice, cu condiția

îndeplinirii procedurilor de înregistrare sau autorizare a acestora, după caz,

la autoritățile competente. Deținerea fără drept a două cartușe pentru arme

neletale scurte semiautomate calibrul 8 mm este supusă autorizării din partea

Serviciului Arme Muniție și Explozibil din cadrul I.P.J. de la domiciliul

inculpatului. Cum inculpatul nu avea o asemenea autorizare, deținerea de

muniție aferentă unor arme de foc neletale întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii prevăzute de art. 279 C. pen., situație în care se impunea

condamnarea inculpatului. S-a mai criticat hotărârea, pe motiv că prima

instanță nu a dat semnificație reală criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.

la stabilirea și aplicarea sancțiunilor, cu toate că din materialul probator a

rezultat că inculpatul era cel care exploata prin muncă două victime minore,

cărora le-a adresat amenințări cu moartea și le-a supus unor stări continue de

presiune psihică, astfel că gradul de pericol social al faptelor este evident.

Apelul declarat de inculpat nu a

fost motivat în scris.

La termenul de judecată din 15

aprilie 2010 instanța a procedat la audierea inculpatului.

Analizând legalitatea și temeinicia

sentinței penale apelate din prisma motivelor de recurs, precum și din oficiu,

instanța de apel a apreciat că, apelurile sunt nefondate și prin Decizia penală

nr. 56/A din 15 aprilie 2010 le-a respins.

Instanța de apel a verificat

hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei și a

procedat conform art. 378 alin. (1

1

) C. proc. pen. la ascultarea

inculpatului. Printr-o amplă motivare a reținut că din probele administrate

rezultă că inculpatul le-a obligat pe părțile vătămate C.C.B. și H.M.L. să se

prostitueze în țară iar în luna octombrie 2004 a obligat-o pe partea vătămată

C.C.B. să-l însoțească în Austria la Viena, unde aceasta s-a prostituat iar

banii obținuți erau luați de inculpat. Partea vătămată a încercat să fugă de

sub supravegherea inculpatului și ajunsă în Germania a continuat să se

prostitueze pe cont propriu în orașul Köln apoi a ajuns în Italia și de acolo

la 28 aprilie 2006 a fost trimisă în țară cu o cursă aeriană.

Cu privire la critica privind

greșita individualizare a pedepsei curtea a motivat că prima instanță a

respectat dispozițiile art. 72 C. pen. și a făcut o justă individualizare a

pedepsei și că față de lipsa antecedentelor penale și condițiile concrete de

săvârșire a infracțiunilor pedeapsa aplicată este în măsură să-și atingă

scopul.

Referitor la critica privind greșita

achitare a inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 279 C. pen. s-a

reținut și motivat că aceasta se realizează sub aspectul laturii obiective prin

deținerea, portul, confecționarea, transportul, precum și orice operație

privind circulația armelor și munițiilor, sau funcționarea atelierelor de

reparat arme fără drept, acțiuni care constituie modalități alternative de

realizare a elementului material a infracțiunii.

Așa cum rezultă din procesul-verbal

de percheziție domiciliară, efectuată la domiciliul inculpatului, la locuința

acestuia s-au găsit 2 bucăți cartușe 8 mm W., o bucată sabie (iatagan) în

lungime de 75 cm, lamă inox de 48 cm, mâner lemn; o bucată baionetă - pumnal,

43 cm, lamă de 29 cm, prevăzută cu teacă metalică; o bucată cuțit vânătoare de

31 cm, lama de 19 cm, prevăzut în teacă de plastic; o bucată cuțit în lungime de

20 cm, lama de 8 cm; o bucată cuțit artizanal 33 cm, lama de 20 cm, teacă de

plastic cu ornamente de metal, cu suport pentru cuțit de dimensiuni reduse (15

cm); o bucată stilet metalic, 17 cm. Acestea fac parte, potrivit Legii nr.

295/04 privind regimul armelor și munițiilor din categoria B, respectiv arme și

muniții neletale supuse declarației. Raportul de constatare tehnico-științifică

din 22 octombrie 2007 întocmit de I.P.J. Timiș Serviciul Criminalistic,

concluzionează că cele 2 cartușe descoperite la percheziția domiciliară, sunt

muniții destinate tragerii cu arme de foc neletate, scurte, semiautomate,

calibrul 8 mm.

Dispozițiile art. 279 alin. (1) C.

pen., care incriminează infracțiunea reținută în actul de acuzare în sarcina

inculpatului se referă la armele de foc deținute fără drept, adică fără

autorizația specială prevăzută de lege, care însă nu este necesară pentru

obiectele tăietoare găsite la domiciliul inculpatului, și care pot fi

achiziționate din comerț fără îndeplinirea vreunei condiții speciale.

Așa fiind s-a reținut că soluția

pronunțată cu privire la această infracțiune este legală și temeinică.

Împotriva deciziei au declarat

recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și inculpatul.

Prin recursul parchetului decizia

este criticată ca netemeinică sub aspectul individualizării pedepsei și

nelegală sub aspectul achitării inculpatului ca urmare a comiterii unei erori

grave de fapt cazuri de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct.

14 și 18 C. proc. pen.

S-a motivat că atât timp cât ambele

instanțe au reținut starea de fapt expusă în rechizitor și încadrarea juridică

prevăzută de art. 13 din Legea nr. 678/2001, date fiind gravitatea faptei,

exploatarea sexuală a două minore, împrejurările concrete de săvârșire a faptei

și simpla constatare că inculpatul nu are antecedente penale nu justifică

reținerea de circumstanțe atenuante și mai ales suspendarea condiționată a

executării pedepsei.

Referitor la greșita achitare a

inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen. ambele

instanțe au interpretat corect dispozițiile art. 279 alin. (1) C. pen. și ale

Legii nr. 295/2004 privind regimul armelor și munițiilor.

Astfel potrivit raportului

tehnico-științifică cele două cartușe sunt muniții destinate tragerii cu arme de

foc neletale, scurte și semiautomate.

Potrivit art. 5 alin. (3) din Legea

nr. 295/2004, raportat la anexa I pct. 3 (arme și muniții neletale) cele două

cartușe nu pot fi deținute fără autorizare chiar dacă sunt destinate armelor de

foc neletale.

Întrucât inculpatul nu era posesorul

unei autorizații pentru deținerea unei astfel de muniții fapta sa constituie

infracțiunea prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen. care sancționează

deținerea fără drept a armelor și munițiilor indiferent dacă acestea sunt de foc

sau fără foc.

S-a mai susținut că în măsura în

care instanțele au apreciat că deținerea celor două cartușe este legală trebuia

să se dispună achitarea în temeiul art. 10 lit. b) C. proc. pen. (fapta nu este

prevăzută de lege).

Inculpatul nu și-a motivat recursul

iar cu ocazia dezbaterilor, apărătorul acestuia, a criticat decizia și sentința

ca nelegale și netemeinice ........ capetele de casare prevăzute de art. 18 și

14 C. pen. A solicitat ca având în vedere atitudinea părților vătămate care au

recunoscut că au practicat prostituția de bună voie să se dispună achitarea

inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C.

proc. pen.

În subsidiar a cerut redozarea

pedepsei dându-se o eficiență mai mare circumstanțelor atenuante, redozarea

pedepsei și menținerea modalității de executare.

Verificând hotărârea atacată pe baza

actelor și materialului de la dosarul cauzei prin prisma motivelor de recurs

formulate Înalta Curte constată că recursul declarat de procuror este fondat și

urmează a fi admis, decizia și sentința să fie casate conform art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen.

Potrivit art. 279 alin. (1) C. pen.,

deținerea, portul, confecționarea, transportul, precum și orice operație

privind circulația armelor și munițiilor, sau funcționarea atelierelor de

reparat arme fără drept se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 8 ani.

Prin Legea nr. 295/2004 privind

regimul armelor și munițiilor și modificările ulterioare a fost reglementat și

regimul armelor neletale. Astfel potrivit art. 136

1

, constituie

infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 1 an deținerea sau

portul de armă neletală din categoria celor supuse autorizării, fără drept.

În raport de aceste dispoziții care

sancționează deținerea fără drept de arme neletale și nu a muniției

corespunzătoare instanțele trebuiau să observe că nu poate constitui

infracțiunea prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen. deținerea a două cartușe

(muniție) pentru armă neletală și că deși nu sunt întrunite condițiile

răspunderii penale însă temeiul achitării este greșit. Se impunea ca achitarea

așa cum se susține și prin motivele de recurs să fie pronunțată în temeiul

dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen.,

(fapta nu este prevăzută de lege).

Cu privire la motivul de recurs

privind greșita individualizare a pedepsei aplicate pentru infracțiunea

prevăzută de art. 13 din Legea nr. 671/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. recursul parchetului este fondat și urmează a fi admis.

Din actele și lucrările dosarului

rezultă că faptele săvârșite de inculpat, rezultă un pericol social concret

deosebit. Inculpatul tânăr fără ocupație, le-a exploatat pe cele două minore și

a exercitat presiuni și chiar violențe fizice pentru a-și realiza scopul

obținerea de venituri ilicite. Acest lucru rezultă din declarațiile martorilor

P.F.C. și G.A. și din conținutul convorbirilor telefonice dintre inculpat și

diferiți interlocutori care are în vedere chiar răpirea copilului minor al

părții vătămate C.

În condițiile date faptul că

inculpatul nu a mai fost condamnat nu justifică reținerea circumstanței

atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., pedeapsa redusă sub minimul

special fiind neîndestulătoare pentru a-și atinge scopul. Având în vedere

limitele de pedeapsă prevăzute de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001,

Înalta Curte urmează ca în rejudecare să majoreze pedeapsa de la 2 ani și 6

luni la 5 ani închisoare și să înlăture dispozițiile art. 81 C. pen. având în

vedere că pedeapsa stabilită face neaplicabile aceste dispoziții.

Celelalte dispoziții ale hotărârii

atacate vor fi menținute.

Pentru motivele arătate și cele ce

preced urmează ca în raport cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen. recursul inculpatului să fie respins ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. -

Serviciul Teritorial Timișoara și de inculpatul C.E.C. împotriva Deciziei

penale nr. 56/A din 15 aprilie 2010 a Curții de Apel Timișoara.

Casează decizia penală atacată și

Sentința penală nr. 654/PI din 2 decembrie 2009 a Tribunalului Timiș cu privire

la greșitul temei al achitării inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de

art. 279 alin. (1) C. pen. și cu privire la greșita individualizare a pedepsei.

Schimbă temeiul achitării

inculpatului C.E.C. pentru infracțiunea prevăzută de art. 279 alin. (1) C.

pen., din art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., în

art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen.

Înlătură dispozițiile art. 74 lit.

a) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., art. 71 alin. (5) C. pen. și art. 81 C.

pen.

Majorează pedeapsa aplicată

inculpatului C.E.C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 13 alin.

(1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de la 2 ani

și 6 luni închisoare, la 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) (cu excepția dreptului de a alege), lit. b) și e) C. pen. pe

timp de 3 ani.

Face aplicarea art. 71 - art. 64

lit. a) (cu excepția dreptului de a alege), lit. b) și e) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor.

Onorariul de avocat pentru apărarea

din oficiu a recurentului inculpat până la prezentarea apărătorului ales, în

sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul de avocat pentru apărarea

din oficiu a intimatelor părți vătămate, în sumă de 300 RON, se va plăti din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

noiembrie 2010.