ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4531/2010

Deliberând asupra recursurilor de față, pe baza lucrărilor și materialului aflate în dosarul cauzei a constatat următoarele: 1.a. Tribunalul Timiș, secția penală, prin sentința penală nr. 643 din 30 noiembrie 2009 pronunțată în Dosar nr. 100491/30/2008 a condamnat pe inculpatul F.M., pentru săvârșirea în participație în calitate de coautor a infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane [„de două sau mai multe persoane împreună”] la pedeapsa principală de 7 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 3 ani [pedeapsă complementară].

Același inculpat a fost condamnat și pentru săvârșirea infracțiunii concurente de nerespectare a regimului armelor și munițiilor prevăzută de art. 278 alin. (1) C. pen. la pedeapsa principală de 2 ani închisoare aplicându-se acestuia prin contopire în baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 C. pen. pedeapsa principală rezultantă de 7 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe durata de 3 ani [pedeapsa complementară]. Conform art. 71 alin. (1) și art. 2 C. pen. pe durata executării pedepsei principale i s-a interzis inculpatului amintit exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. ca pedeapsă accesorie. În baza art. 350 rap.

la art. 300 2 și art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen. a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului F.M., fiindu-i dedusă din pedeapsa aplicată, potrivit art. 88 C. pen. durata reținerii și arestării în cauză cu începere de la 16 iulie 2008 la zi. b. În temeiul art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 a fost condamnat coinculpatul F.A.S., în calitate de coautor la săvârșirea infracțiunii sus-menționate la pedeapsa principală de 5 ani închisoare, și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o durată de 2 ani (pedeapsă complementară). În temeiul art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

pe durata executării pedepsei principale, ca pedeapsă accesorie. În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestului preventiv din 16 iulie 2008 la zi. c. În temeiul art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 a fost condamnat inculpatul F.A., la pedeapsa principală de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o durata de 2 ani (pedeapsă complementară). În temeiul art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale, ca pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa durata reținerii și a arestului preventiv din 16 iulie 2008 la zi. În temeiul art. 14, 346 C. proc. pen. rap la art. 998 - 999 C. civ., a fost admise în parte acțiunile civile în cauză fiind obligați în solidar inculpații F.M., F.A.S. și F.A. la următoarele despăgubiri civile: - 2800 euro,daune materiale și 500 euro daune morale către partea civilă V.P.; - 500 euro daune morale către partea civilă I.L.R.; - 1350 euro daune materiale către partea civilă T.D.; - 2500 euro daune materiale către partea civilă P.I.A.

; - 1700 euro daune materiale către partea civilă A.R.; - 1000 euro daune materiale către partea civilă B.I.; - 1500 euro daune materiale către partea civilă M.A.; - 800 euro daune materiale către partea civilă I.G.; - 1200 euro daune materiale și 500 euro daune morale către partea civilă B.C.; - 600 euro daune materiale și 500 euro daune morale către partea civilă F.S.V. În conformitate cu dispozițiile art. 15 C. proc. pen. s-a luat act că părțile vătămate C.C., Z.V., D.C.G., S.C., S.M., S.A., I.V. (identitate protejată), I.C., P.A. (identitate protejată), C.I. (identitate protejată), B.D. (identitate protejată), C.E.

(identitate protejată), nu s-au constituit în cauză părți civile și în consecință potrivit dispozițiilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea specială în folosul statului de la cei trei inculpați a sumei totale de 18.850 euro reprezentând beneficiul realizat urmare infracțiunii de trafic de persoane cu privire la părțile vătămate sus-menționate. În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială către stat a unui un pistol marca G. și o cutie de proiectile marca G., cal. 177 bunuri deținute ilegal de inculpatul F.M. În temeiul art. 353 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 163 C. proc. pen. s-a dispus luarea măsurii sechestrului asigurator asupra sumei de 20.720 lei și 500 euro consemnate cu ordinele de încasare B.C.R.

din 16 iulie 2008 În temeiul art. 191 C. proc. pen. au fost obligați inculpații la plata a câte 2000 lei fiecare, cheltuieli judiciare statului. Hotărând astfel instanța a reținut următoarele: Prin rechizitoriul nr. 48/D/P/2007 din data de 24 decembrie 2008 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timișoara, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului F.M. - sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și art. 279 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. - și a coinculpaților F.A.S.

și F.A., sub aspectul participării în calitate de coautori la săvârșirea infracțiunii sus-menționate de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, ce s-a pretins a fi fost comise prin aceea că în perioada 2006 - 2008, au recrutat repetat persoane de pe raza județelor Timiș, Arad și Satu Mare pe care le-au transportat în Irlanda și le-au exploatat ulterior prin obligarea acestora de a presta diverse munci fizice a căror remunerare era reținută în totalitate de inculpați (separat cu ocazia percheziției domiciliare s-a descoperit că inculpatul F.M. deținea nelegal un pistol cu bile și muniția aferentă). În fapt prin rechizitoriu s-a reținut că în perioada 2006 - 2008 inculpatul F.M.

și soția F.D. au racolat un număr de aproximativ 100 de părți vătămate, pe care le-au transportat în Irlanda și pe care le-au plasat în diferite locații din orașul Enniscorthy - Bree, intermediindu-le obținerea de locuri de muncă, în schimbul sumei de 2.500 euro/persoană. Părțile vătămate erau racolate de pe teritoriul României, în special din județele Timiș, Satu Mare și Arad de către membrii rețelei, sub promisiunea obținerii unor locuri de munca bine plătite în Irlanda (aproximativ 70-80 euro pe zi), în domeniul construcțiilor și la cules de căpșuni, iar pentru aceste servicii solicitau suma de 2500 euro/persoană. În urma racolării, inculpatul F.M. solicita părților vătămate documentele de identitate în scopul achiziționării biletelor de avion necesare transportului până în Irlanda, iar după ce erau stabilite detaliile transportului, membrii rețelei contactau părțile vătămate pentru a se pregăti de plecare în Irlanda.

Biletele de avion erau cumpărate săptămânal, de către membrii rețelei aflați în Irlanda, de la un internet cafe din Enniscorthy, pe care le trimiteau ulterior prin fax la primăria Gottlob (Autorizația din 29 aprilie 2008, convorbirea din data de 10 mai 2008, ora 19:39:49 purtată între F.M. și F.S. Părțile vătămate racolate erau îmbarcate din localitatea Gottlob în diferite autoturisme conduse de persoane plătite de către inculpatul F.M. și transportate până în aeroportul din Budapesta, ieșirea din țară efectuându-se, de obicei, prin P.T.F. Cenad, după care acestea erau îmbarcate în avion cu destinația Dublin - Irlanda. Pentru transportul părților vătămate din România până la aeroportul din Budapesta, membrii rețelei apelau la firma de transport internațional persoane I.R.

SRL cu sediul in localitatea Semlac, jud Arad, prin intermediul numitului I.M. sau cu ajutorul martorului C.B. din localitatea Gottlob, jud. Timiș, care transporta personal grupurile de persoane cu autoturismul său, pentru sume cuprinse între 120 - 160 euro. Grupurile de persoane erau însoțite spre Budapesta întotdeauna de un membru al rețelei (de obicei inculpatul F.M. sau învinuita F.D.), care se asigura ca toate părțile vătămate să fie îmbarcate în avion cu destinația Dublin - Irlanda. În anumite cazuri, membrii rețelei își continuau călătoria împreună cu grupurile de părți vătămate racolate, transportând în mod clandestin diferite cantități de țigarete pe care le comercializau pe teritoriul Irlandei.

Totodată, la această activitate ilicită, erau constrânse și părțile vătămate să participe, fiindu-le introduse în bagaje cantități de țigări de către membrii rețelei, înainte de îmbarcarea în avion. Semnificativ în acest sens este evenimentul din luna 10 mai 2008, când autoritățile irlandeze din aeroportul din Dublin au confiscat o cantitate considerabilă de țigarete descoperite în bagajele numitei M.L. (sora inculpatului F.M.), bunuri confiscate ulterior. Ajunse în aeroportul din Dublin, părțile vătămate erau așteptate și preluate de alți reprezentanți ai familiei F., respectiv inculpații F.A., F.A.S. sau învinuitul F.Z. (potrivit declarațiilor părților vătămate, care asigurau transportul persoanelor până la locuința închiriată a familiei din localitatea Enniscorthy (la aproximativ 150 km de Dublin).

În acea locație, părțile vătămate erau cazate în rulote amenajate în curtea imobilului sau chiar în locuința respectivă, în condiții improprii de trai (20 de persoane în doar trei camere, fără utilități etc.), până li se obținea un loc de muncă și aveau posibilitatea să-și găsească un alt loc de adăpost. Promisiunea făcută în România, înaintea plecării, de către inculpatul F.M. sau învinuita F.D. părților vătămate recrutate cuprindea și asigurarea hranei zilnice în mod gratuit de către membrii rețelei aflați în Irlanda, până în momentul găsirii unor locuri de muncă și câștigarea existenței prin mijloace proprii de către acestea. Însă, ajunse în Irlanda părților vătămate recrutate le erau asigurate într-adevăr mijloacele de trai, dar trebuiau achitate costurile acestora după obținerea unor locuri de muncă, solicitându-li-se niște prețuri exagerate.

Inculpatul F.M., pentru a convinge părțile vătămate să accepte oferta sa, se angaja față de acestea că el însuși va aranja toate detaliile de deplasare către Irlanda, inclusiv drumul până la Budapesta, precum și cazarea celor în cauză, aceste costuri suplimentare urmând a fi acoperite ulterior de către solicitanți după ce li se vor găsi locuri de muncă. Inițial, în România, membrii rețelei conveneau cu părțile vătămate condițiile plecării, transportului și găsirii unui loc de munca în Irlanda, astfel că părțile vătămate nu trebuiau să plătească nimic, până în momentul angajării, totul fiind asigurat de către aceștia, tocmai pentru a determina aceste persoane să accepte condițiile impuse de ei.

Suma de 2500 de euro pe care părțile vătămate acceptau la început să o achite, trebuia să fie plătită tranșat, săptămânal, pe parcursul a trei sau patru luni în funcție de câștiguri. Imediat după angajare însă, membrii familiei F., care facilitaseră angajarea cetățenilor români și care cunoșteau care este salariul ce urma a fi plătit acestora, vizitau săptămânal locația de cazare și pretindeau de la părțile vătămate prezente între 70% - 80% din sumele câștigate. Situația continua în aceeași manieră și după achitarea integrală a datoriei de 2500 euro convenită inițial, numai că de aceasta data banii erau pretinși sub amenințarea cu acte de violență, dar și cu amenințarea membrilor de familie aflați în România.

Mai mult decât atât, de cele mai multe ori, membrii rețelei profitau de faptul că părțile vătămate aflate la muncă în Irlanda nu aveau cunoștințe de limba engleză și controlau întreaga activitate a acestora, fiind cei care colectau în mod direct sumele de bani câștigate de către aceștia de la angajatorii irlandezi, sume plătite sub formă de C.E.C.-uri, care trebuiau schimbate în bani lichizi. Totodată, membrii rețelei se ocupau personal de schimbarea acestor C.E.C.-uri, preluând sumele integrale, însă înapoind părților vătămate în cauză doar o parte din acești bani, de exemplu 60 - 70%. În ceea ce privește locurile de muncă, acestea erau, în principal, în domeniul construcțiilor, la cules de căpșuni, la diferite abatoare de ovine sau constau în prestarea de activități gospodărești la locuințe private din Enniscorthy sau regiunile învecinate.

Majoritatea membrilor familiei F. aflați pe teritoriul Irlandei lucrau ei înșiși în aceste domenii de activitate, având astfel cunoștințe printre angajatorii irlandezi și putând să obțină mai ușor locuri de muncă și pentru persoanele racolate în acest sens din România. Dar existau și cazuri în care părților vătămate nu li se obținea un astfel de loc de muncă de către membrii rețelei, acestea apelând la diverse cunoștințe, tot din rândul celor aflați la muncă în acea țară, pentru a se angaja. Chiar și în aceste situații, cu toate că promisiunea obținerii unui loc de muncă nu a fost onorată de către cei în cauză, părțile vătămate erau obligate, sub diverse forme de constrângere, să achite „datoria” de 2500 euro, precum și alte „taxe” percepute de către aceștia dintâi.

Autorizația din 29 aprilie 2008, convorbirea din data de 15 mai 2008, ora 15:48:42 purtată între F.M. și F.L. La sfârșitul fiecărei săptămâni, de obicei în serile de sâmbătă, inculpații F.A.S., F.A. și învinuiții F.D., F.Z., precum și alți membri ai rețelei mergeau la locuințele părților vătămate de la care colectau sume cuprinse între 50 - 100 euro/persoană, reprezentând tranșe ale „datoriei” de 2500 euro. De obicei sumele de bani erau stabilite în funcție de câștigurile realizate de către părțile vătămate în timpul unei săptămâni și însumau un procent de 60 - 70% din întregul câștig, fiindu-le lăsate sume de bani pentru strictul necesar, dar uneori li se lua acestora toate câștigurile realizate din munca prestată.

Mijloacele de constrângere de către membrii rețelei folosite împotriva părților vătămate pentru a plăti „datoria” de 2500 euro constau în amenințări cu moartea acestora sau a membrilor familiilor din România sau amenințări cu agresiunea fizică. În momentul colectării sumelor „datorate”, membrii rețelei veneau întotdeauna în grupuri de trei - patru persoane, tocmai pentru a intimida și a crea panică în rândul „datornicilor”. Cedând psihic, părțile vătămate plăteau „datoria” fără a opune rezistență. Totodată, în același scop de intimidare, membrii rețelei recurgeau la răspândirea de zvonuri, în mod public, despre faptele lor de răzbunare împotriva celor care nu-și achitau „datoriile”, în care erau relatate fapte în care „datornicii” erau de-a dreptul uciși de către aceștia sau de către alte persoane plătite în acest scop în locații părăsite din apropierea orașului Enniscorthy, de exemplu păduri etc. Pentru intimidare, inculpatul F.M.

apela chiar și la amenințarea părților vătămate cu ajutorul unui pistolul cu bile, pe care îl purta permanent asupra sa. În momentul în care, înaintea plecării, membrii rețelei făceau promisiuni cu privire la locurile de muncă din Irlanda, nu menționau părților vătămate faptul că aceste slujbe necesitau transportul cu autoturisme, întrucât distanțele între locurile de muncă și domiciliu erau foarte mari. Multe dintre părțile vătămate recrutate nu posedau permise de conducere românești. Astfel, inculpații F.M., F.A.S. și F.A. s-au specializat în vânzarea de autoturisme uzate, înmatriculate în Irlanda, părților vătămate care aveau locuri de muncă aflate la distanțe mari de localitatea Enniscorthy.

Din cauza inconvenientului privind distanța considerabilă dintre slujbe și domiciliu, părțile vătămate erau constrânse să achiziționeze de la aceștia, pentru sume cuprinse între 300 - 1700 euro, autoturisme pentru care membrii rețelei le procurau documente false: permise de conducere irlandeze, facturi care atestau plata taxei de drum și asigurări auto obligatorii. Documentele false erau procurate de către inculpații F.A.S. și F.A. de la persoane necunoscute victimelor din Dublin, care se ocupau cu falsificarea acestora, fiind ulterior vândute victimelor pentru sume cuprinse între 200 - 400 euro/bucata. O altă metodă de escrocare a victimelor consta în faptul că membrii rețelei vindeau acestora țigări aduse ilegal din România la prețuri de zece ori mai mari decât prețul real de achiziționare.

Pentru a menține un grad de îndatorare permanent al părților vătămate față de ei, membrii familiei F. acceptau și chiar sugerau ca toate „datoriile” privind achiziționarea de autoturisme, documente false sau țigări să fie plătite eșalonat, concomitent cu cealaltă „datorie” de călătorie în Irlanda și obținere a unui loc de muncă. Existau situații în care, din cauza condițiilor meteorologice nefavorabile, precum și a distanței foarte mari până la locul de muncă, părțile vătămate nu puteau lucra. În ciuda acestui lucru, membrii familiei F. continuau să perceapă tranșe din „datorie”. Părțile vătămate care reușeau să plătească membrilor rețelei „datoria”, erau însă obligate de către aceștia, prin amenințări și violență, să plătească în continuare pe toată perioada șederii lor în această țară, indiferent de câte călătorii întreprind acolo, un „comision” de 30% din întregul venit încasat în fiecare zi de la locurile de muncă unde prestează diferite servicii.

De asemenea, în situația în care părțile vătămate încercau să obțină locuri de muncă și pentru alți membri ai familiilor lor, inculpatul F.M. îi constrângea să plătească 2500 euro pentru fiecare dintre aceștia, recurgea la amenințări cu violența în cazul în care părțile vătămate refuzau acest lucru. Această sumă de bani trebuia să fie plătită de către părțile vătămate membrilor rețelei, chiar dacă acestea din urmă nu se angajau să le găsească locuri de muncă în Irlanda. Părților vătămate le era interzis să părăsească Irlanda fără acceptul membrilor rețelei și, mai ales, fără plata integrală a celor 2500 euro. În cauză, s-a realizat un schimb permanent de date și informații cu atașatul de interne al României la Dublin, fiind totodată întocmită o comisie rogatorie internațională în acest sens.

Din cuprinsul comisiei rogatorii a rezultat că inculpații F.M., F.A.S., F.A. și învinuiții F.D., F.Z. au desfășurat, pe teritoriul Irlandei activități infracționale încă din anul 2003 - 2004, astfel că poliția irlandeză a efectuat cercetări privind activitatea infracțională a acestor persoane sub aspectul săvârșirii infracțiunii de spălare de bani. Pe parcursul urmăririi penale, inculpatul F.M. a încercat să acrediteze ideea că fiecare persoană care era racolată pe teritoriul României în vederea exploatării prin muncă, în Irlanda era înregistrată atât la sediul poliției locale cât și la autoritățile oficiale competente în materie (Direcții de muncă, Primărie, etc.) Acest aspect este contrazis însă de răspunsul furnizat de către autoritățile irlandeze urmare a comisiei rogatorii internaționale solicitate în cauză.

Astfel, din conținutul răspunsului furnizat de către autoritățile irlandeze rezultă că, persoanele aduse de către membrii familiei F. în Irlanda, în vederea prestării de activități lucrative se află și lucrează ilegal pe teritoriul statului Irlandez. Totodată, autoritățile oficiale irlandeze au comunicat faptul că nici o persoană din cele descrise mai sus nu a fost înregistrată la vreo autoritate de pe teritoriul acestei țări și nu au fost emise nici un fel de documente de identitate irlandeze pentru aceste persoane. În cuprinsul materialului furnizat de către autoritățile irlandeze se specifică în mod concret faptul că nu există date care să indice ca persoanele traficate către Irlanda de către familia F. au fost supuse exploatării sexuale aspect care de fapt nici nu interesează prezenta cauză.

Însă se specifică faptul că „este corect să afirmăm că principalul motiv din spatele transportării acestor persoane în Irlanda a fost exploatarea prin muncă”. Autoritățile din Irlanda au identificat și audiat în sensul celor expuse mai sus următoarele persoane, care se regăsesc în mare parte și în prezentul dosar, după cum urmează: P.V., C.B., V.H., C.B., D.G.C., G.Z., C.I., S.A.V., F.R., A.M.U., N.T., M.A., G.R., P.A., B.D., C.E., C.I.L., D.I., V.I., G.H., A.G., A.J. Este de subliniat faptul că autoritățile irlandeze au precizat în mod expres în răspunsul furnizat cu ocazia cererii de asistență judiciară internațională că poliția irlandeză a realizat cercetări privind activitățile desfășurate de către F.M., F.D., F.A.S., F.A., F.I., F.V.

și F.M.C. începând cu aproximativ luna iulie 2007. R.F. a intrat anterior în atenția poliției din localitatea Enniscorty din 2003/2004 sub suspiciunea de spălare de bani, înainte de a fi deportat în România. Însăși această expresie de deportat demonstrează faptul că activitatea desfășurată de către membrii familiei F. pe teritoriul Irlandei a îmbrăcat caracterul unor activități ilicite. Aspectele precizate sunt întărite și de faptul că, cu ocazia perchezițiilor domiciliare efectuate de către poliția irlandeză la locuințele membrilor familiei F., în Irlanda, au fost identificate o serie de înscrisuri reprezentând note personale ale rudelor inculpaților privind sume de bani vehiculate (sume reprezentând bani ce urmau a fi încasați în mod constant de la persoanele traficate) cu ocazia desfășurării activităților infracționale.

În cauză au fost identificate un număr de aproximativ 70 persoane, fiind audiate 22 persoane în calitate de părți vătămate, după cum urmează: B.D., C.E., A.R., C.I., M.A., P.A., B.C., I.V., I.C., V.P., F.S.V., I.L.R., C.C., B.I., Z.V., D.C., T.D., P.I.A., G.C., S.M., I.G., S.A., precum și un număr de 14 persoane audiate în calitate de martori: B.M., Z.G., V.F., P.E., H.G., S.M., G.A., L.C., S.A., Z.A., J.A., I.C., M.I. și C.B., S.A., S.O. dintre care șapte persoane audiate sub o altă identitate. De asemenea, au mai fost identificate și alte părți vătămate, însă acestea nu au putut fi audiate din cauza faptului că se aflau, la momentul respectiv, pe teritoriul Irlandei, printre acestea fiind T.D., A.V., T.M., T.G., U.A.M., R.G., T.O., R.M., P.N.O., R.V., D.M., H.V., B.C., E.D., E.V., P.V.

Declarațiile acestor persoane fac obiectul comisiei rogatorii internaționale trimise autorităților irlandeze. Părțile vătămate identificate și audiate în acest dosar au fost introduse, parte dintre acestea, în programe de reinserție socială și consiliere psihologică de către A.N.T.P., întocmindu-se pentru fiecare parte vătămată asistată rapoarte de consiliere psiho-socială, și în care sunt expuse etapele stării de victimizare, precum și atitudinea acestora față de perioada exploatării. În urma solicitării, din data de 04 martie 2008 Tribunalul Timiș, a emis autorizația de interceptare din 04 martie 2008, pentru numerele de telefon ce aparțin utilizatorului F.M.. De asemenea, în data de 08 mai 2008 Tribunalul Timiș, emite autorizația de interceptare din 08 mai 2008, pentru numărul de telefon ce aparține numitului M.I.

În urma probelor administrate în cauză, în data de 14 iulie 2008 s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuiții F.M., F.D., F.A.S., F.A., F.Z., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prev și ped de art. 12. alin. (1), și alin. (2), lit. a) din Legea nr. 678/2002, constând în aceea că începând din anul 2007, prin înșelăciune, au recrutat, transportat și cazat în Irlanda, mai multe persoane, în scopul exploatării prin muncă a acestora. În data de 15 iulie 2008, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpaților F.M., F.A.S. și F.A., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane faptă prev. și ped. de art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001.

Totodată, la locuința familiei F., în baza autorizațiilor de percheziție, toate din data de 15 iulie 2008, s-a efectuat o percheziție domiciliară, în data de 16 iulie 2008, ocazie cu care au fost ridicate mai multe bunuri și înscrisuri, considerate a fi utile soluționării cauzei cât și suma de 20720 lei (predată B.C.R., sucursala Timiș, prin ordinul de încasare din 16 iulie 2008, 500 euro (predată aceleași bănci, prin ordinul de încasare din 16 iulie 2008), și un pistol cu bile pentru care inculpatul F.M. nu deținea documentele legale necesare. Sub acest din urmă aspect, prin rezoluția din data de 17 decembrie 2008 s-a început urmărirea penală față de învinuitul F.M. pentru săvârșirea infracțiunii de „nerespectarea regimului armelor și munițiilor”, prev. și ped.

de art. 279 alin. (1), C. pen. (a se vedea Raportul de expertiză criminalistică din 12 decembrie 2008 al Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice Timișoara). La aceeași dată a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpat pentru infracțiunea menționată, iar cu privire la arma în litigiu și materialele aferente acesteia, urmând a se propune instanței de judecată confiscarea acestora. La aceeași percheziție, la domiciliul inculpatului F.M. a fost găsit și ridicat și un aparat cu electroșocuri, despre care inculpatul a susținut că era folosit la sacrificarea animalelor domestice, aparat care a fost restituit acestuia. Cu privire la sumele de bani găsite la locuința inculpatului F.M., acesta a susținut că provin din activități comerciale licite.

Având în vedere însă sumele mari de bani pe care acesta și coinculpații le-au deținut urmare a activității infracționale desfășurată, s-a apreciat că ele provin din săvârșirea infracțiunii pentru care inculpatul este cercetat, urmând a se propune instanței de judecată confiscarea acestora. În data de 16 iulie 2008 au fost emise ordonanțe de reținere pentru învinuiții F.M., F.S., F.A., și tot în aceeași zi a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de cei mai sus menționați, Tribunalul Timiș, prin încheierea penală nr. 89/CC din 16 iulie 2008 emițând mandate de arestare preventivă pentru 29 zile față de aceștia. Prin încheierile penale nr. 104/CC din 11 octombrie 2008, 124/CC din 08 septembrie 2008, 143/CC din 06 octombrie 2008, 159CC din 05 noiembrie 2008, 174/CC din 05 decembrie 2008, mandatele de arestare preventivă au fost prelungite, ulterior de cinci ori.

După punerea în mișcarea a acțiunii penale față de cei trei inculpați, aceștia au fost audiați și reaudiați, continuând să afișeze aceeași atitudine față de faptele pe care le-au comis, respectiv negând orice acuzație. Mijloace de probă administrate în faza de urmărire penală constau în declarații martori, declarații părți vătămate, declarații învinuiți, declarații inculpați, procese verbale de efectuare a unor acte premergătoare, proces verbal intrări/ieșiri, rapoarte de evaluare sociopsihologică, procese verbale de percheziție domiciliară, răspuns I.P.J.

Timiș Serviciul Arme, Explozivi, Substanțe Toxice, caziere judiciare, raport de expertiză criminalistică balistică, solicitare comisie rogatorie și răspuns al acesteia, procese-verbale de prezentare pentru recunoaștere, procese-verbale și dovezi de predare primire, autorizații și procese verbale de redare a unor convorbiri telefonice, dovezi de îndeplinire a procedurii de citare cu apărătorul ales al inculpaților, procese-verbale de prezentare a materialului de urmărire penală. În fața primei instanțe au fost audiați inculpații F.M. (fila 59 vol. I), F.A. (fila 106 vol. I), F.A.S. (fila 107 vol. I), părțile vătămate I.G. (fila 98 vol. I), C.C. (fila 99 vol. I), B.I. (fila 100 vol. I), T.D. (fila 101 vol. I), A.R.

(fila 102 vol. I), P.I.A. (fila 104 vol. I), C.I. (identitate protejată) (fila 156 vol. I), I.L. (fila 157 vol. I), D.C. (fila 158 vol. I), B.C. (fila 160 vol. I), M.A. (identitate protejată), (fila 162 vol. I), V.P. (fila 163 vol. I), martorii Z.I.A. (fila 152 vol. I), P.A. (fila 153 vol. I), L.C.I. (fila 215 vol. I), J.A. (fila 216 vol. I), Z.A.C. (fila 88 vol. II), H.G. (fila 89 vol. II), G.A. (fila 118 vol. II), B.B. (fila 119 vol. II), I.L. (fila 162 vol. II), C.B. (fila 197 vol. II), S.A. (fila 198 vol. II), P.D. (fila 199 vol. II), V.R.F. (fila 200 vol. II), S.V. (fila 201 vol. II), M.S. (identitate protejată) (fila 202 vol. II). În cauză, la cerea inculpaților s-a încuviințat efectuarea unor referate de evaluare de către Serviciul de Probațiune (fila 216 și urm. vol. II).

Partea vătămată I.C. a precizat prin declarația de la fila 58, vol. I că nu înțelege să se constituie parte civilă. Partea vătămată T.D. a precizat că se constituie parte civilă cu suma de 1350 euro daune materiale (fila 62 vol. I), partea vătămată B.I. cu suma de 1000 euro daune materiale (fila 63 vol. I), partea vătămată I.L.R. cu suma de 3000 euro daune materiale și 5000 euro daune morale (fila 64 vol. I), partea vătămată V.P. cu suma de 4000 euro daune materiale și 2000 euro daune morale (fila 65 vol. I), partea vătămată F.S.V. cu suma de 4000 euro daune materiale și 1000 euro daune morale (fila 66 vol. I), partea vătămată I.G. cu suma de 80.000 euro daune materiale și morale (fila 67 vol. I), sumă precizată cu ocazia audierii ca fiind 800 de euro daune materiale (fila 98, vol. I), partea vătămată A.R.

cu suma de 10.000 euro daune materiale (fila 68 vol. I), partea vătămată B.C. cu suma de 1200 euro daune materiale și 1000 euro daune morale (fila 69 vol. I), partea vătămată P.I.A. (fila 70 vol. I) cu suma de 4900 euro daune materiale. Din declarația părții vătămate V.P. dată în faza de urmărire penală, rezultă faptul că acesta a fost recrutat de către inculpatul F.M. în vara anului 2007, care i-a promis un loc de muncă bine plătit în Irlanda, la un abator. Inculpatul F.M. a pretins doar achitarea de către partea vătămată V.P. a prețului biletului de avion și a sumei de 300 euro, bani care urmau să-i fie plătiți din câștigurile obținute în Irlanda. În Irlanda, inculpatul F.M. zis K. i-a obținut părții vătămate V.P.

un loc de muncă la un abator împreună cu alte patru persoane. După ce a început lucrul la abator, inculpatul F.M. i-a pus în vedere părții vătămate V.P. că trebuie să-i plătească, de fapt, 2800 euro pentru tot. Astfel că, în fiecare săptămână, aceasta era obligată de către inculpații F.M., F.A.S. și învinuiții F.Z., F.D. să plătească sume de bani, reprezentând tot câștigul din săptămâna respectivă, aceștia venind personal să colecteze sumele de bani, lăsându-i doar sume infime pentru necesități. Deoarece partea vătămată V.P. refuza să plătească „datoria”, era amenințată de către membrii rețelei că va fi vătămată fizic atât el cât și familia sa. Totodată, partea vătămată V.P. a fost amenințat în nenumărate rânduri de către inculpații F.M., A.S.

și F.A. că va fi bătut și împușcat, deoarece a refuzat să mai plătească ”datoriile” către aceștia. Partea vătămată V.P. a reușit să ia legătura cu organele de poliție locale din Enniscorthy, cărora le-a relatat, cu ajutorul unui translator, situația în care se afla, reușind astfel să părăsească Irlanda cu ajutorul acestora în luna decembrie 2007. Ajuns în România, totodată, inculpatul F.M. zis K. a amenințat partea vătămată că îi va introduce substanțe stupefiante în locuința sa, pentru a fi depistate de poliție, în cazul în care aceasta nu plătește „datoria” și încearcă să părăsească Irlanda fără știrea sa. S-a întâlnit accidental cu inculpatul F.M., învinuiții F.D., F.Z. și numita F.L. (soția învinuitului F.Z.), acesta dintâi amenințându-l cu pistolul la tâmplă ca în cazul în care va intra în conflict cu autoritățile locale irlandeze, îi va introduce substanțe stupefiante în locuința sa din Grabaț, pentru a fi depistate de poliție.

Din declarația dată în data de 11 august 2008, rezultă faptul că partea vătămată V.P. a fost căutat la domiciliu de către numitele F.M.C. și F.I., care au încercat să îl convingă să-și retragă declarația dată împotriva celor trei inculpați, drept pentru care, aceasta acceptând, au mers împreună la cabinetul avocatului ales al inculpaților, unde numita F.M.C. i-a promis că-i va plăti suma de 750 euro (sumă reprezentând prejudiciul cauzat acesteia pe timpul exploatării în Irlanda), bani care urmau să-i fie înmânați acesteia în ziua următoare. Partea vătămată V.P. s-a răzgândit, nemaidând nici o declarație și nesemnând nici un act. În acest sens, ulterior, a fost contactată în repetate rânduri de către numita F.M.C., însă partea vătămată a refuzat să mai poarte alte discuții cu aceasta pe tema respectivă.

Audiat în fața instanței la data de 30 aprilie 2009, partea vătămată a arătat că înainte de a pleca în Irlanda s-a înțeles cu inculpatul F.M. să îi plătească suma de 2000 de euro din salariul ce îl va obține acolo, iar ulterior și-a ridicat pretențiile la suma de 2800 euro, motiv pentru care îi pretindea jumătatea din salariu pentru a-și achita această obligație și ulterior tot salariul. Partea vătămată a relatat faptul că a fost amenințat de către inculpatul F.M., că în lipsa acestuia banii erau colectați de către F.S. De asemenea, partea vătămată nu și-a mai susținut declarația dată în faza de urmărire penală referitoare la împrejurarea că a fost contactat de membrii familiei inculpaților pentru a-și schimba declarația.

Este interesant de observat poziția părții vătămate care a apreciat în fața instanței că nu se consideră o victimă a infracțiunii deoarece dacă nu s-ar fi certat cu inculpatul ar mai rămas și ar fi avut de câștigat, deși a susținut în continuare că inculpatul îi lua toți banii câștigați și îi lăsa doar banii de mâncare și nu consideră că inculpatul F.M. era îndreptățit a primi suma de bani solicitată. De asemenea, în prima declarație dată în fața organelor de urmărire penală, partea vătămată V.P. a susținut că atunci când a refuzat plata sumei de 2800 euro, inculpatul F.M. a venit împreună cu inculpatul F.A., cu numitul F.Z. și alte persoane și i-a amenințat pe cei care locuiau împreună că îi va omorî și îi va arunca în ocean, susținând că ei au mulți bani și nu are nimeni ce să le facă, partea vătămată schimbându-și ulterior poziția parțial față de contribuția inculpatului F.A.

la menținerea climatului de temere cauzat de amenințările la adresa părților vătămate. Partea vătămată a arătat că i-a achitat inculpatului suma de 2800 euro. Partea vătămată C.C. a plecat în Irlanda împreună cu partea vătămată V.P. în vara anului 2007 și a lucrat împreună cu acesta la un abator de carne, loc de muncă găsit de către inculpatul F.M. A locuit împreună cu părțile vătămate V.P., B.I., I.G. într-o rulotă în curtea acelui abator. Acesta a declarat că în fiecare vineri veneau în incinta abatorului inculpatul F.M. sau inculpatul F.S. și colectau sumele de bani, câte 100 de euro pe săptămână în contul acelei datorii de 2500 euro, iar în săptămânile în care lucrau mai mult de 3 zile pe săptămână primeau amenințări de la inculpatul F.S.

pentru a achita mai mulți bani. Partea vătămată a menționat că a fost amenințat că va fi aruncat la rechini și că a fost martor când inculpatul F.M. l-a agresat pe partea vătămată V.P. în legătură cu obligațiile lor de plată a „datoriei”. Într-una din declarațiile date în faza de urmărire penală, partea vătămată C.C. a declarat că a fost contactat de rudele inculpatului F.A. și amenințat în legătură cu plângerea formulată, iar ulterior a fost contactat sub promisiunea primirii unei sume de bani pentru a-și retrage declarația. După aceste „intervenții”, partea vătămată C. nu și-a mai menținut toate declarațiile, susținând doar că este adevărat că i s-a cerut de inculpatul F.M. o sumă de bani, dar că el a achitat de bună voie și nu a fost amenințat.

Audiat în fața instanței de fond, la termenul din 03 aprilie 2009, partea vătămată nu a mai susținut împrejurarea că a fost amenințat în legătură cu declarația făcută în prezentul dosar și nu are pretenții de la inculpați Din declarația părții vătămate I.L.R., zis L., rezultă faptul că aceasta a fost recrutată de către inculpatul F.M. în luna septembrie 2007, care i-a promis un loc de muncă bine plătit în Irlanda. Astfel, partea vătămată I.L.R. a fost transportată cu un autocar, împreună cu mai multe persoane recrutate în același scop, până în Franța, de unde au fost îmbarcate la bordul unui feribot până în Dublin - Irlanda, prețul transportului fiind suportat de către inculpatul F.M.. În schimbul acestor servicii, înainte de plecarea din România, inculpatul F.M.

a pretins doar achitarea de către partea vătămată I.L.R. a prețului biletului de avion și a sumei de 2000 euro, bani care urmau să-i fie plătiți din câștigurile obținute în Irlanda. Ajunși în Irlanda însă, inculpatul F.M. i-a pus în vedere părții vătămate I.L.R. că trebuie să-i plătească, de fapt, suma de 2500 euro. În Dublin, partea vătămată I.L.R., împreună cu alte trei persoane din grupul cu care a călătorit, au fost așteptate de către inculpatul F.A.S. și transportate de către acesta până în localitatea Enniscorthy - Bree, la un abator de animale, unde urmau să lucreze, fiind totodată cazate într-o rulotă din curtea acestuia. Munca prestată la abator era plătită cu sume cuprinse între 135 - 180 euro / săptămână, însă în fiecare săptămână, aceasta era obligată de către inculpații F.M., F.A.S.

și învinuiții F.Z., F.D. să plătească sume de bani de 100 - 150 euro, reprezentând aproape întreg câștigul realizat în săptămâna respectivă, aceștia venind personal să colecteze sumele de bani, lăsându-i doar sume infime pentru necesități. Deoarece partea vătămată I.L.R. a refuzat să plătească „datoria” și dorea să se întoarcă în România, fiind nemulțumită de condițiile de muncă, era amenințată permanent de către membrii rețelei că va fi vătămată fizic atât ea, cât și familia sa. Astfel partea vătămată a declarat că a fost lovită de către învinuitul F.Z. cu pumnii și picioarele, provocându-i o rană deschisă deasupra ochiului stâng. Deoarece se temea pentru viața sa, partea vătămată I.L.R. a stat ascunsă pe străzi câteva zile, dar a fost nevoită să revină în locațiile unde a fost cazată și i-a vândut numitului T.D., zis M., un lănțișor de aur și un cercel pentru că nu mai avea bani pentru mâncare.

În continuare, partea vătămată I.L.R. a găsit adăpost la o femeie pe nume N., care locuia în Enniscorthy și lucra la cules de flori, lucru pe care l-a făcut și aceasta pentru o scurtă perioadă de timp, plănuind totuși să se întoarcă în România. Aflând despre locul în care se afla partea vătămată I.L.R., inculpatul F.M. a venit la noul domiciliu al acesteia, amenințându-o că dacă nu lucrează pentru el, „nu mai are ce căuta în Irlanda”. Pentru a se întoarce în țară, partea vătămată I.L.R. i-a cerut mamei sale aflate în România să-i trimită 250 euro pentru a-și putea cumpăra un bilet de avion. Partea vătămată I.L.R. a reușit să părăsească Irlanda, însă, în Grabaț s-a întâlnit cu inculpatul F.M.

într-un bar, acesta din urmă spunându-i că trebuie să mai primească de la el încă 200 euro, iar în cazul în care nu-i va primi, o va vătăma corporal pe ea și pe familia sa. Din declarația dată în data de 06 august 2008, rezultă faptul că numitele F.M.C. și F.I. s-au deplasat la locuința acesteia din loc. Grabaț, în repetate rânduri, pentru a o determina să-și schimbe declarația inițială dată împotriva celor trei inculpați. Mai mult chiar, au dus-o pe aceasta în fața avocatului celor trei inculpați, în data de 05 august 2008, în acest sens, însă partea vătămată L. a refuzat să facă acest lucru. Totodată, partea vătămată a mai fost căutată ulterior, de mai multe ori, de către aceleași persoane pentru a-și schimba declarația.

Partea vătămată I.L.R. a fost audiat și în fața instanței de fond la data de 30 aprilie 2009, ocazie cu care și-a susținut declarația cu excepția faptului că a fost contactat pentru schimbarea declarației. De asemenea, partea vătămată a descris condițiile în care a trăit în prima perioadă în Irlanda, respectiv că locuiau 7-8 persoane într-o rulotă în curtea unui abator, unde nu aveau apă caldă, iar la întoarcerea în România relatează că a fost contactat de inculpatul F.M. care i-a cerut suma de 200 euro pentru transport fiind amenințat în caz contrar că „vine cu șmecherii pe la el pe acasă”. Deși în faza de urmărire penală a susținut că din suma de 2500 euro a plătit inculpatului F.R. săptămânal diverse sume de bani, în fața instanței a arătat că nu i-a plătit nici o sumă.

Partea vătămată T.D.C. a fost recrutată de către inculpatul F.M. în luna aprilie 2007, în timp ce lucra la construcția unei case aparținând acestuia din urmă, sub promisiunea obținerii unui loc de muncă în domeniul construcțiilor, în Irlanda, fiind plătită de către inculpatul F.M. cu suma de 400 euro/lună, fiindu-le totodată asigurate gratuit mâncarea și cazarea pe această perioadă. Pentru serviciile pe care le oferea, inculpatul R.F. nu i-a cerut acesteia nici o sumă de bani, învoiala fiind ca, după prima lună de muncă în Irlanda, aceasta să îi plătească câte 180 euro din cei 400 euro câștigați periodic. Astfel, partea vătămată, împreună cu fratele său, numitul T.V.D., și cu inculpatul F.M.

s-au deplasat până la aeroportul din Budapesta, după care și-au continuat călătoria până la Dublin, de unde au fost preluați de către inculpatul F.A.S. și cazați la rezidența familiei F. din Enniscorthy. În primele două săptămâni ale șederii în Irlanda, partea vătămată T.D. a obținut un loc de muncă, timp de câteva zile, pentru care câștiga aproximativ 80 euro/zi, însă pentru aceste zile de muncă partea vătămată nu a ridicat nici o sumă de bani, aflând ulterior de la inculpatul F.A. că, de fapt, suma câștigată a fost ridicată personal de către învinuita F.D. de la angajatorul său. În perioada următoare, inculpatul F.M. i-a obținut părții vătămate T.D. un loc de muncă la un abator de ovine din localitatea Bree, unde câștiga 200 euro/săptămână.

Partea vătămată declară că inculpatul F.M. a instruit-o pe ea și pe alte victime care lucrau în același loc ca, săptămânal, când primeau salariile, în plicuri sigilate, să nu le desfacă și să le predea întocmai învinuitei D.F., întrucât ea era persoana care colecta banii, deoarece învoiala din România a fost ca aceasta să primească doar 400 euro la sfârșitul fiecărei luni. Însă părțile vătămate nu au primit sumele promise inițial la sfârșitul lunilor, inculpatul F.M. motivând prin faptul că costurile privind mâncarea și cazarea în perioada respectivă au fost foarte ridicate. Deoarece existau nemulțumiri în rândul victimelor cu privire la regimul de plată, inculpatul R.F. le-a propus acestora să plătească suma de 2500 euro de persoană, care să însumeze toate „datoriile” față de familia F., după care să poată păstra banii câștigați.

Astfel, partea vătămată T.D. achita sume de 100 - 150 euro pe săptămână, colectate de către învinuita F.D. și inculpații F.A.S., F.A. Întrucât câștigurile victimelor erau mai mari decât se așteptase inculpatul R.F., acesta face demersuri pe lângă angajatorii acestora să-i comunice sumele corecte de bani care le reveneau, tocmai pentru a le mări tranșele colectate de la acestea săptămânal, impunându-le să-și oprească doar 50 euro săptămânal, pentru nevoi personale. În caz de refuz, inculpatul F.M. profera amenințări la adresa victimelor. Pe timpul exploatării, partea vătămatăT.D. a reușit să achite 1350 euro familiei F. Partea vătămatăT.D. a declarat că, în luna noiembrie 2007, s-a întors în România, fără știrea inculpatului F.M., drept pentru care, acesta din urmă, aflat în România de asemenea, s-a deplasat la locuința sa, cerându-i, pe un ton imperativ, să se întoarcă la muncă în Irlanda pentru a-și achita datoria și să-i plătească restul de bani din „datorie”.

În acest sens, inculpatul F.S. i-a cumpărat părții vătămateT.D. un bilet de avion pentru Dublin, iar aceasta din urmă s-a întors în acea țară, reluându-și vechiul loc de muncă, pentru a-i putea achita inculpatului F.M. „datoria”. Pe timpul șederii în Irlanda, învinuitul F.Z. și inculpații F.A.S., F.M. s-au deplasat la locuința părții vătămate T.D., amenințându-o să-și retragă declarația dată împotriva lor la poliție, chiar dacă aceasta nu făcuse acest lucru, recurgând totodată la agresiuni fizice. Întrucât nu îi ajungeau banii, partea vătămată T.D., împreună cu alte victime, s-a hotărât să nu le mai plătească membrilor rețelei sumele de bani „datorate”, anunțându-l pe inculpatul F.M. despre acest lucru.

Auzind acestea, inculpatul F.M. l-a amenințat că nu are voie să părăsească Irlanda fără știrea sa și că, în caz contrar, va fi agresat fizic. După arestarea celor trei inculpați, partea vătămată T.D. a fost căutată la domiciliul său din România de către numita F.M.C., care i-a spus să nu dea declarații la poliție împotriva celor trei, în cazul în care i se va propune acest lucru. Partea vătămată a fost audiată și în fața instanței de fond la data de 03 aprilie 2009, ocazie cu care a susținut cele declarate în faza de urmărire penală, mai puțin împrejurarea că a fost contactat de familia inculpatului F.A.

Din declarația părții vătămate P.A.I., rezultă faptul că a fost recrutată de către inculpatul F.M., în luna martie 2007, sub promisiunea obținerii unui loc de muncă bine plătit în Irlanda, în domeniul construcțiilor, pentru 80 euro / zi, fiindu-i totodată asigurate gratuit mâncarea și cazarea pe o perioadă de o lună la locuința sa din Enniscorthy, precum și costurile privind biletul de avion și transportă până la aeroportul Budapesta, urmând ca, după prima lună de muncă, să poată plăti aceste „datorii” din banii câștigați. Pentru serviciile pe care le oferea, inculpatul F.M. nu i-a cerut acesteia nici o sumă de bani, învoiala fiind ca, din cei 80 euro/zi în Irlanda, partea vătămată să îi plătească câte 20 euro, pentru ca aceasta să-și mai poată acoperi cheltuielile.

Astfel, partea vătămată, împreună cu alte opt persoane și inculpatul F.M., s-au deplasat până la aeroportul din Budapesta, cu un microbuz, după care grupul și-a continuat călătoria până la Dublin, de unde a fost preluat de către inculpatul F.A.S. și învinuitul F.Z. și cazat la rezidența familiei F. din Enniscorthy, unde au dormit pe niște saltele improvizate în loc de paturi pe podelele acelei locuinței. În ziua următoare, inculpatul F.M. i-a obținut părții vătămate un loc de muncă, pentru care câștiga aproximativ 80 euro/zi, din care trebuia să plătească zilnic inculpatului F.M. câte 60 euro, astfel că după prima săptămână P.A.I. plătise membrilor rețelei deja suma de 400 euro, bani colectați de către inculpații F.A.S.

și F.M.. După prima lună, partea vătămată P.A.I. i-a plătit lui R. 1200 euro, reprezentând cheltuielile făcute de inculpatul F.M. pentru cazare, mâncare și transport și găsirea unui loc de muncă în Irlanda pentru ea. Partea vătămată a declarat că, după plătirea acestei sume, i-a spus inculpatului F.M. că și-a achitat „datoriile” față de el, însă acesta i-a cerut părții vătămate, ulterior, să-i plătească suma de 2500 euro pentru acel loc de muncă și totodată un „bonus” de 20 euro pentru aceleași cheltuieli menționate mai sus. După două săptămâni de la această discuție, inculpații F.A.S. și F.M. au venit la domiciliul părții vătămate P.A.I., solicitându-i prima tranșă din „datoria” de 2500 euro, amenințându-o că, dacă va refuza să plătească, o vor bate și trimite acasă, recurgând la un comportament agresiv în timp ce îi comunicau aceste lucruri.

Mai mult decât atât, cei doi i-au spus părții vătămate că va trebui să plătească această sumă indiferent dacă va avea sau nu un loc de muncă. În perioada mai - noiembrie 2007, partea vătămată P.A.I. a reușit să achite 2500 euro familiei F., precum și 350 - 400 euro, reprezentând „taxa de șmecher” pentru că stătea în Irlanda. După achitarea sumei de bani mai sus menționate, partea vătămată a declarat că inculpatul F.A.S. a continuat să-i perceapă „taxa de șmecherie”, aceasta dintâi refuzând să mai plătească, dar a fost amenințată și agresată fizic de către inculpat. De asemenea, partea vătămată P.A.I. a fost obligată de către inculpatul F.M. să cumpere un autoturism pentru a se deplasa până la locul de muncă, contra sumei de 1000 euro.

Inculpatul F.M. i-a impus părții vătămate P.A.I. să cumpere acel autoturism, deoarece, în caz contrar, acesta dintâi va aranja cu celelalte persoane aflate la muncă în Irlanda ca nici una dintre acestea să nu-l transporte, drept pentru care partea vătămată P.A.I. a fost nevoită să achiziționeze acel autoturism. De asemenea, inculpatul F.M. i-a procurat părții vătămate P.A.I. un permis de conducere fals și alte documente, care au fost confiscate ulterior de către poliția irlandeză. Tranșele săptămânale erau colectate, în lipsa inculpaților F.M. sau F.A.S., de către învinuita F.D. și numita F.I. Partea vătămată a declarat faptul că, la momentul respectiv avea o prietenă care se afla în Austria și pe care intenționa să o aducă în Irlanda, pentru a fi împreună, însă, fiind foarte speriată de reacția membrilor rețelei, a hotărât să-i comunice inculpatului F.M.

și să-i ceară permisiunea pentru acest lucru. Inculpatul F.M. i-a pus în vedere faptul că orașul Enniscorthy este „zona lui de acțiune”, locul unde își exploatează victimele și că, dacă vrea ca acest lucru să se întâmple, trebuie să-i plătească suma de 2500 euro, motiv pentru care prietena acestuia a renunțat la această idee. Partea vătămată P.A. a fost audiat și în fața instanței la termenul din 03 aprilie 2009 și a mai arătat că inculpații F.A. și F.M. i-au pretins plata sumelor mai mari de 60 euro/zi, de asemenea că atunci când inculpații au aflat că organele de poliție se interesează de ei au avut o bănuială că partea vătămată P.I.A. ar fi declarat împotriva lor, inculpatul F.S. a încercat prin violență să îl determine să părăsească Irlanda.

Pe timpul șederii sale pe teritoriul Irlandei, partea vătămată a achitat familiei F. suma de bani solicitată, respectiv 2500 euro. Din declarația părții vătămate Z.V., zis V., rezultă faptul că aceasta era interesată de obținerea unui loc de muncă bine plătit în Irlanda, drept pentru care a recurs la serviciile inculpatului F.M., vecinul său