ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1377/2008

Asupra recursului penal de față; Prin sentința penală nr. 4 din 2 aprilie 2008 a Curții de Apel lași, secția penală, a fost admisă sesizarea Tribunalului de Primă Instanță din Bruxelles-Belgia pentru executarea mandatului european de arestare emis la 1 iunie 2007, în dosarul nr. K.6/001/08, privind pe cetățeanul român A.M. S-a dispus predarea persoanei solicitate către Parchetul Federal din Bruxelles sub condiția prevăzută de art. 87 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 și a respectării principiului specialității. S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută și arestată de la 13 martie 2008 până în prezent. S-a menținut starea de arest a persoanei solicitate pe o durată de 30 de zile de la pronunțarea sentinței.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. S-a reținut că, la 5 martie 2008, Curtea de Apel lași a fost sesizată de B.N.I. cu privire la mandatul european de arestare emis la 1 iunie 2007 de judecătorul de instrucție din cadrul Tribunalului de Primă Instanță din Bruxelles pe numele cetățeanului român A.M., urmărit penal pentru săvârșirea mai multor infracțiuni exploatare a depravării și a prostituției în cadrul comerțului cu ființe umane, cu circumstanțe agravante, îndeosebi vârsta minoră a victimelor, vulnerabilitatea acestora fiind dată de situația lor administrativă precară sau ilegală și situația lor socială precară, cu acțiunea de participare la activitatea principală a unei benzi de infractori și spălarea banilor, fapte prevăzute de art. 66, 379, 380, 433 și 505 C. pen.

belgian. Din cuprinsul mandatului european rezultă că în urma unor controale axate pe moravuri, în mai multe așezări din Rued Aarschot - Belgia s-a constatat prezența unor tinere femei românce ce păreau a fi sub jugul unor proxeneți și care se dădeau la desfrâu individual sau împreună. Aceste tinere identificate în număr de 35 păreau a fi victimele unei unice filiere de exploatare; ele erau în majoritate din județele lași și Brăila - România, locuiau împreună și adoptau în stradă tarife și metode de lucru similare. Aceste victime au locuit în spații închiriate de un anume D.M.l., care a folosit în acest scop cărți de identitate furate sau contrafăcute. Persoana solicitată a fost însărcinată de către organizație cu recuperarea și trimiterea profiturilor rezultate din depravarea victimelor și a operat la plecarea din Belgia tranzacții de peste 230.000 de euro.

S-a subliniat că aceste fapte, presupus stabilite în sarcina persoanei solicitate, denotă un dispreț atât pentru integritatea fizică și morală a altuia, cât și pentru proprietatea acestuia și pun în pericol siguranță publică, fiind vorba despre exploatarea unor tinere minore și cu o situație administrativă ilegală. Având în vedere caracterul repetitiv al uneltirilor delictuale la care a participat persoana solicitată și starea sa de spirit, s-a exprimat temerea că lăsat în libertate ar putea comite noi fapte asemănătoare sau mai grave ori de a exercita presiuni asupra celorlalte persoane implicate și care ar urma să fie audiate. Prin încheierea nr. 3/ MAE din 14 martie 2008, Curtea de Apel lași a dispus arestarea persoanei solicitate pe o durată de 29 de zile, începând cu 14 martie 2008, încheiere rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1079 din 24 martie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Fiind audiată în prezența apărătorului desemnat din oficiu, persoana solicitată a declarat că nu consimte la predarea către autoritățile belgiene spre a fi cercetat și că nu renunță la regula specialității, în sensul că nu este de acord să fie cercetat pentru alte fapte decât cele consemnate în mandatul european de arestare. La data de 26 martie 2008 s-a comunicat de către autoritatea judiciară belgiană mandatul în copie certificată, precum și garanția returnării persoanei solicitate pentru executarea pedepsei. Verificând actele existente la dosar, prima instanță a reținut că, în ciuda refuzului la predare exprimat de persoana solicitată, în cauză nu sunt incidente motivele obligatorii de refuz la executare prevăzută de art. 88 din Legea nr. 302/2004, astfel încât a fost admisă cererea autorităților judiciare belgiene și s-a dispus predarea persoanei solicitate statului emitent al mandatului european de arestare în vederea efectuării urmăririi penale.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs persoana solicitată A.M. Prin motivele scrise de recurs, se invocă încălcarea dispozițiile art. 24 1 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004 (cu referire la refuzul obligatoriu de extrădare în cazul persecutării pe motive etnice, rasiale, de naționalitate sau apartenență la un grup social), precum și a dispozițiile art. 24alin. (2) și art. 38alin. (2) lit. b) din aceeași lege (cu referire la garanțiile oferite din partea statului solicitant cu privire la executarea pedepsei în caz de condamnare, respectiv la expunerea faptelor pentru care se cere extrădarea). Oral, cu ocazia dezbaterilor asupra recursului, s-a susținut că mandatul de arestare emis pe numele persoanei solicitate nu cuprinde informațiile prevăzute de art. 79 din Legea nr. 302/2004, respectiv nu sunt descrise faptele pretins a fi fost săvârșite de acesta.

Examinând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate și sub toate aspectele conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente. Din actele dosarului rezultă că obiectul cauzei cu care instanța de fond a fost investită a constat în executarea unui mandat european de arestare emis împotriva persoanei solicitate de către autoritățile judiciare belgiene, situație în care dispozițiile legale aplicabile sunt cele din Titlul III al Legii nr. 302/2004 referitoare mandatul european de arestare, care potrivit art. 189 alin. (1), au înlocuit începând cu 1 ianuarie 2007, în relația cu statele membre ale Uniunii Europene, dispozițiile în materie de extrădare.

Curtea constată că motivele scrise de recurs fac trimitere la art. 24, 24 1 și 38 din Legea nr. 302/2004, însă aceste dispoziții legale, fiind cuprinse în Titlul II din lege referitoare la extrădare, nu-și găsesc aplicabilitatea în cauză, potrivit celor expuse anterior. În ce privește critica formulată oral, acesta nu este întemeiată întrucât din hotărârea recurată rezultă că mandatul european ce face obiectul prezentei cauze cuprinde o descriere suficientă a circumstanțelor în care s-ar fi comis faptele de care este acuzată persoana solicitată.

În acest context, este fără relevanță împrejurarea că nu ar exista la dosar documente în susținerea învinuirilor menționate în mandat, căci instanța nu verifică în această procedură existența unor probe de vinovăție; opoziția la predare a persoanei solicitate poate pune în discuție, potrivit art. 90 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, numai o eventuală eroare cu privire la identitatea acesteia ori incidența unui motiv de refuz al executării, dintre cele enumerate expres și limitativ în art. 88 din aceeași lege, însă așa cum corect a reținut instanța de fond, în speță nu își găsește aplicabilitate nici una dintre aceste cauze.

În aceste condiții, existând la dosar și garanția returnării persoanei solicitate în România, în cazul în care împotriva ei se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, hotărârea instanței de fond prin care s-a dispus predarea acesteia în baza mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare belgiene este legală și temeinică, astfel încât recursul declarat în cauză este nefondat și va fi respins, cu obligarea persoanei solicitate la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată A.M. împotriva sentinței penale nr. 4 din 2 aprilie 2008 a Curții de Apel lași, secția penală. Obligă recurentul persoană solicitată la 140 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 40 lei onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 aprilie 2008.