ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1377/2008

Asupra recursului penal de față;

Prin sentința penală nr. 4 din 2 aprilie 2008 a Curții de Apel lași,

secția penală, a fost admisă sesizarea Tribunalului de Primă Instanță din

Bruxelles-Belgia pentru executarea mandatului european de arestare emis la 1

iunie 2007, în dosarul

nr. K.6/001/08,

privind pe cetățeanul român A.M.

S-a dispus predarea persoanei solicitate către Parchetul Federal din

Bruxelles sub condiția

prevăzută de

art. 87 alin. (2)

din Legea

nr. 302/2004 și a respectării

principiului specialității.

S-a constatat că persoana solicitată a

fost reținută și arestată

de la 13 martie 2008 până în

prezent.

S-a menținut starea de arest a persoanei solicitate pe o durată de 30

de zile de la pronunțarea sentinței.

Cheltuielile judiciare au rămas în

sarcina statului.

S-a reținut că, la 5 martie 2008, Curtea de Apel lași a fost sesizată

de B.N.I. cu privire la mandatul european de arestare emis la 1 iunie 2007 de

judecătorul de

instrucție din cadrul

Tribunalului de Primă Instanță din Bruxelles pe

numele cetățeanului

român A.M., urmărit penal

pentru săvârșirea

mai multor infracțiuni exploatare a depravării și a

prostituției în

cadrul comerțului cu ființe umane, cu circumstanțe agravante, îndeosebi vârsta

minoră a victimelor, vulnerabilitatea

acestora

fiind dată de situația lor administrativă precară sau ilegală

și

situația lor socială precară, cu acțiunea de participare la activitatea

principală a unei benzi de infractori și spălarea banilor, fapte prevăzute de art.

66, 379, 380, 433 și 505 C. pen. belgian.

Din cuprinsul mandatului european rezultă că în urma unor controale

axate pe moravuri, în mai multe așezări din Rued Aarschot - Belgia s-a

constatat prezența unor tinere femei românce ce păreau a fi sub jugul unor

proxeneți și care se dădeau la desfrâu individual sau împreună.

Aceste tinere identificate în număr de 35

păreau a fi victimele

unei unice filiere de exploatare; ele

erau în majoritate din județele lași și Brăila - România, locuiau împreună și

adoptau în stradă tarife și metode de lucru similare. Aceste victime au locuit

în spații închiriate de un anume D.M.l., care a folosit în acest scop cărți de

identitate furate sau contrafăcute.

Persoana solicitată a fost însărcinată de

către organizație cu

recuperarea și trimiterea

profiturilor rezultate din depravarea victimelor și a operat la plecarea din

Belgia tranzacții de peste 230.000 de euro.

S-a subliniat că aceste fapte, presupus stabilite în sarcina persoanei

solicitate, denotă un dispreț atât pentru integritatea fizică și morală a

altuia, cât și pentru proprietatea acestuia și pun în

pericol siguranță publică, fiind vorba despre exploatarea unor tinere

minore

și cu o situație administrativă ilegală.

Având în vedere caracterul repetitiv al uneltirilor delictuale la care

a participat persoana solicitată și starea sa de spirit, s-a exprimat temerea

că lăsat în libertate ar putea comite noi fapte asemănătoare sau mai grave ori

de a exercita presiuni asupra celorlalte persoane implicate și care ar urma să

fie audiate.

Prin încheierea nr. 3/ MAE din 14 martie 2008, Curtea de Apel lași a

dispus arestarea persoanei solicitate pe o durată de 29 de zile, începând cu 14

martie 2008, încheiere rămasă definitivă prin decizia

penală nr. 1079 din 24 martie 2008 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție,

secția penală.

Fiind audiată în prezența apărătorului desemnat din oficiu, persoana

solicitată a declarat că nu consimte la predarea către autoritățile belgiene

spre a fi cercetat și că nu renunță la regula specialității, în sensul că nu

este de acord să fie cercetat

pentru alte

fapte decât cele consemnate în mandatul european de

arestare.

La data de 26 martie 2008 s-a comunicat de către autoritatea judiciară

belgiană mandatul în copie certificată, precum și garanția returnării persoanei

solicitate pentru executarea pedepsei.

Verificând actele existente la dosar, prima instanță a reținut că, în

ciuda refuzului la predare exprimat de persoana solicitată, în cauză nu sunt

incidente motivele obligatorii de refuz la executare

prevăzută

de

art. 88 din Legea nr. 302/2004, astfel încât a fost

admisă cererea autorităților judiciare belgiene și s-a dispus predarea

persoanei solicitate statului emitent al mandatului european de arestare în

vederea efectuării urmăririi penale.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs persoana solicitată A.M.

Prin motivele scrise de recurs, se invocă încălcarea

dispozițiile art. 24

1

alin. (1) lit.

b) din Legea nr. 302/2004 (cu referire la refuzul

obligatoriu de

extrădare în cazul persecutării pe motive etnice, rasiale, de naționalitate sau

apartenență la un grup social), precum și a dispozițiile art. 24alin. (2) și art.

38alin. (2) lit. b) din aceeași lege (cu referire la garanțiile oferite din

partea statului solicitant cu privire la executarea pedepsei în caz de

condamnare, respectiv la

expunerea faptelor

pentru care se cere extrădarea).

Oral, cu ocazia dezbaterilor asupra

recursului, s-a susținut că

mandatul de arestare emis pe

numele persoanei solicitate nu

cuprinde

informațiile prevăzute de art. 79 din Legea nr. 302/2004,

respectiv nu

sunt descrise faptele pretins a fi fost săvârșite de acesta.

Examinând hotărârea recurată prin prisma

criticilor formulate

și sub toate aspectele conform art.

385

6

alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul este

nefondat, pentru următoarele considerente.

Din actele dosarului rezultă că obiectul cauzei cu care instanța de

fond a fost investită a constat în executarea unui mandat european de arestare

emis împotriva persoanei solicitate de către autoritățile judiciare belgiene, situație

în care dispozițiile legale aplicabile sunt cele din Titlul III al Legii nr. 302/2004 referitoare mandatul european de arestare, care potrivit art. 189 alin.

(1), au înlocuit începând cu 1 ianuarie 2007, în relația cu statele membre ale

Uniunii Europene, dispozițiile în materie de extrădare.

Curtea constată că motivele scrise de recurs fac trimitere la art. 24,

24

1

și 38 din Legea nr. 302/2004, însă aceste dispoziții legale, fiind

cuprinse în Titlul

II

din lege referitoare la extrădare,

nu-și găsesc aplicabilitatea în cauză, potrivit

celor expuse anterior.

În ce privește critica formulată oral, acesta nu este întemeiată întrucât

din hotărârea recurată rezultă că mandatul european ce face obiectul prezentei

cauze cuprinde o descriere suficientă a circumstanțelor în care s-ar fi comis

faptele de care este acuzată persoana solicitată.

În acest context, este fără relevanță împrejurarea că nu ar exista la

dosar documente în susținerea învinuirilor menționate în mandat, căci instanța

nu verifică în această procedură existența unor probe de vinovăție; opoziția la

predare a persoanei solicitate poate pune în discuție, potrivit art. 90 alin.

(6) din Legea nr. 302/2004, numai o eventuală eroare cu privire la identitatea acesteia

ori incidența unui motiv de refuz al executării, dintre cele enumerate expres

și limitativ în art. 88 din aceeași lege, însă așa cum corect a reținut

instanța de fond, în speță nu își găsește aplicabilitate nici una dintre aceste

cauze.

În aceste condiții, existând la dosar și garanția returnării

persoanei solicitate în România, în cazul în care

împotriva ei se va

pronunța o pedeapsă privativă de libertate, hotărârea

instanței de fond prin care s-a dispus predarea acesteia în baza mandatului

european de arestare emis de autoritățile judiciare belgiene este legală și

temeinică, astfel încât recursul declarat în cauză este nefondat și va fi

respins, cu obligarea persoanei solicitate la plata

cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana

solicitată A.M. împotriva sentinței penale nr. 4

din 2

aprilie 2008 a Curții de Apel lași, secția penală.

Obligă recurentul persoană solicitată la 140 lei cheltuieli judiciare

către stat, din care 40 lei onorariul apărătorului desemnat

din oficiu se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11

aprilie 2008.