ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2304/2008

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 50 din 26 martie 2008, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul R.G. împotriva rezoluțiilor nr. 21/P/2007 din 19 martie 2007 și nr. 447/II/2/2007 din 25 aprilie 2007 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, rezoluții pe care le-a menținut. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Prin plângerea formulată în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., petentul R.G. a solicitat desființarea rezoluțiilor nr. 21/P/2007 din 19 martie 2007 și nr. 447/II/2/2007 din 25 aprilie 2007, ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, privind pe intimații P.I.B., M.M.

și F.S.F. și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi prevăzute de art. 247 C. pen. Prin rezoluția nr. 21/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 247 C. pen., față de D.G., M.M., P.I.B. și F.S., ofițeri în cadrul Penitenciarului Mărgineni, județul Dâmbovița, deoarece faptele nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii reclamate. Pentru a dispune această rezoluție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a reținut că, la data de 28 septembrie 2006, persoana vătămată R.G., deținut în Penitenciarul Mărgineni, a formulat o plângere penală împotriva intimaților solicitând să fie efectuate cercetări față de aceștia, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, prevăzută de art. 247 C. pen.

În motivarea plângerii persoana vătămată a susținut că făptuitorii i-au îngrădit drepturile prin aceea că nu i-au asigurat mâncare de post, conform calendarului creștin-ortodox, iar medicii penitenciarului, P.I.B. și F.S., au refuzat să-l consulte în perioada 7 - 11 august 2006. În urma verificărilor efectuate s-a constatat că faptele reclamate de persoana vătămată nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 247 C. pen. În acest sens, s-a avut în vedere că în legislația actuală nu este prevăzută o normă de hrană care să permită penitenciarului să dea curs unor astfel de cereri. Mai mult decât atât, Ordinul Ministrului Justiției nr. 2713/ C din 15 noiembrie 2001, dă posibilitatea conducerii penitenciarelor de a aloca persoanelor private de libertate mâncare de post numai dacă există posibilitatea pentru prepararea separată, transport și distribuire, condiții neîndeplinite la Penitenciarul Mărgineni.

Din adresa Penitenciarului Mărgineni nr. Y/33333 din 4 decembrie 2006, rezultă că deținutul figurează într-adevăr înscris în condica medicală, la solicitarea sa, dar nu a fost văzut de medic, din motive obiective, independente de voința acestuia, atât timp cât la cabinetul medical sunt peste 100 de solicitări pe zi. În acest sens, este de remarcat, faptul că, în luna august 2006, la cabinetul medical din penitenciar au fost 3318 solicitări de prezentare a deținuților, fiind examinați efectiv un număr de 3422 deținuți. La data de 21 august 2006, deținutul figurează examinat la Cabinetul medical de doctor F.S., prilej cu care i s-a administrat tratament antialgic, antiinflamator și antibiotic, deoarece acuza dureri dentare.

Împrejurarea că deținutul nu a fost examinat de medicul stomatolog, s-a datorat faptului că acesta se afla în concediu de odihnă, iar solicitarea deținutului de a fi examinat stomatologic în R.S.P. este lipsită de relevanță, atâta timp cât medicul de penitenciar nu a considerat că este necesar acest lucru. Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere în termen legal, petentul R.G., criticând-o în mod general, fără a aduce argumente în susținere. Prin rezoluția nr. 447/II/2/2007 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, plângerea formulată de petentul R.G., a fost respinsă ca neîntemeiată.

Împotriva celor două rezoluții, petentul a formulat plângere în instanță, criticându-le ca fiind netemeinice și nelegale și a solicitat, în esență, admiterea acesteia, desființarea rezoluțiilor și trimiterea cauzei la procuror pentru începerea urmăririi penale față de intimați, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, prevăzută de art. 247 C. pen. Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Ploiești, sub nr. 1218/42/2007, fiind acordate mai multe termene de judecată din lipsa petentului deținut în Penitenciarul Rahova și care avea afaceri judiciare la instanțele din București. Pe parcursul soluționării cauzei, Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (7) C. proc.

pen., a purtat corespondență cu Penitenciarul Mărgineni, solicitând diferite materiale la cererea petentului R.G. și din care rezultă că, în luna august 2006 în Penitenciarul Mărgineni se prepara hrană pentru persoanele private de libertate, după cum urmează: - Norma 15, pentru persoanele private de libertate minore; - Norma 17, pentru persoanele private de libertate majore; - Norma 17A, pentru persoanele private de libertate care prestau munci ușoare; - Norma 17B, pentru persoanele private de libertate care prestau munci grele; - Norma 17, 17B, 18, pentru persoanele private de libertate musulmani și adventiști; - Norma 18D, pentru persoanele private de libertate bolnavi TBC; - Norma 18, pentru persoanele private de libertate cu anumite afecțiuni medicale; - Norma 18, pentru persoanele private de libertate bolnave de diabet.

În raport de cele arătate mai sus s-a constatat că, în perioada 7 - 11 august 2006, în Penitenciarul Mărgineni, nu se prepara mâncare de post, conform calendarului creștin-ortodox, pentru persoane private de libertate, și în atare situație nu se poate lua în discuție existența infracțiunii de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi prevăzută de art. 247 C. pen., atâta vreme cât ceea ce acest deținut nu a primit, s-a acordat altora, respectiv mâncare de post în zilele de miercuri și vinei, pentru a se discuta de un tratament diferențiat ce i-ar fi fost aplicat cu intenție. Cu privire la cel de al doilea motiv al plângerii, referitor la faptul că medicii penitenciarului P.I.B.

și F.S., au refuzat să-l consulte în perioada 7 - 11 august 2006, din actele și lucrările dosarului, precum și din actele înaintate instanței de Penitenciarul Mărgineni, rezultă că faptele reclamate de petent nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 247 C. pen. Astfel, din adresele Penitenciarului Mărgineni nr. Y/33333 din 4 decembrie 2006 și nr. 7/252417 din 7 martie 2008, rezultă că deținutul figurează într-adevăr înscris în condica medicală la solicitare sa și nu a fost văzut de medic din motive obiective, independente de voința acestuia, atâta timp cât la cabinetul medical erau foarte multe solicitări în fiecare zi. La data de 21 august 2006, petentul figurează examinat la cabinetul medical de doctor F.S., prilej cu care i s-a administrat tratament antialgic, antiinflamator și antibiotic, deoarece acuza dureri dentare.

Împrejurarea că petentul nu a fost examinat de medicul stomatolog, s-a datorat faptului că acesta se afla în concediu de odihnă, iar solicitarea acestuia de a fi examinat stomatologic în Rețeaua sanitară publică este lipsită de relevanță, atâta timp cât medicul din penitenciar nu a considerat că este necesar acest lucru. Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs petiționarul R.G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Petiționarul nu a depus motivele de recurs și nici nu s-a prezentat în instanță pentru a-l susține. Examinând din oficiu sub toate aspectele sentința penală recurată, conform dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reține că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta: Petiționarul a solicitat efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 247 C. pen., față de D.G., M.M., P.I.B.

și F.S., funcționari în cadrul Penitenciarului Mărgineni întrucât aceștia i-au îngrădit drepturile prin aceea că nu i-au asigurat mâncare de post conform calendarului creștin-ortodox, respectiv că medicii penitenciarului P.I.B. și F.S. au refuzat să îl consulte în perioada 7 - 11 august 2006. Rezoluția prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimați este temeinică și legală, neputând fi reținută în sarcina acestora săvârșirea vreunei infracțiuni. Potrivit Ordinului Ministrului Justiției nr. 2713/C/ 15.XI.2001 conducerea penitenciarelor are posibilitatea de a aloca persoanelor private de libertate mâncare de post numai dacă sunt îndeplinite condițiile necesare pentru prepararea separată, transport și distribuire.

Din actele premergătoare efectuate rezultă însă că la Penitenciarul Mărgineni în luna august 2006 nu existau condiții pentru a se prepara hrană de post conform calendarului creștin-ortodox, împrejurare față de care nu li se poate imputa intimaților D.G. și M.M. faptul că nu i-au asigurat petiționarului hrană de post. Referitor la medicii penitenciarului P.I.B. și F.S., în mod corect s-a constatat că în sarcina acestora nu poate fi reținută infracțiunea prevăzută de art. 247 C. pen. Petiționarul nu a fost consultat de medic din motive obiective, la cabinetul medical fiind peste 100 solicitări pe zi. Ulterior, la 21 august 2007, petiționarul a fost examinat de dr. F.S., administrându-i-se tratament antialgic, antiinflamator și antibiotic pentru dureri dentare, medicul stomatolog aflându-se în concediu de odihnă.

În aceeași împrejurare s-a constatat că nu este necesară examinarea petiționarului în rețeaua sanitară publică. Față de considerentele expuse, recursul declarat de petiționar apare ca nefondat și urmează a fi respins în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul R.G. împotriva sentinței penale nr. 50 din 26 martie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 iunie 2008.