ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3938/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul P.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C.S. M., anularea Hotărârii nr. 31 din 1 februarie 2007 a Plenului C.S.M., a Hotărârii nr. 32 din 9 ianuarie 2007 a Comisiei pentru organizarea concursului de promovare a Judecătorilor în funcții de execuție din 4 februarie 2007 și a Hotărârii nr. 24 din 18 ianuarie 2007 a C.S.M., secția pentru Judecători.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a dobândit calitatea de judecător definitiv în urma promovării concursului de admitere în magistratură organizat în luna februarie a anului 2004, îndeplinind toate condițiile prevăzute de Legea nr. 92/1992 pentru ocuparea acestei funcții cât și pentru promovarea în funcția de execuție, inclusiv vechimea minimă necesară în funcții juridice, deținând anterior timp de 8 ani funcția de consilier juridic la S.I.F. Oltenia și timp de 5 ani funcția de jurist în cadrul G.F.D. A mai precizat reclamantul că prin cererea înregistrată din 1 ianuarie 2007, a solicitat înscrierea la concursul de promovare în funcția de execuție din 4 februarie 2007, iar prin Hotărârea nr. 32 din 9 ianuarie 2007 a Comisiei pentru organizarea concursului, cererea sa a fost respinsă, reținându-se că nu îndeplinește condiția de vechime prevăzută de art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.

Contestația sa formulată împotriva acestei hotărâri a fost soluționată de asemenea în sensul respingerii prin Hotărârea nr. 24 din 18 ianuarie 2007 a C.S.M., secția pentru Judecători, soluția în speță fiind menținută și prin Hotărârea nr. 31 din 1 februarie 2007 a Plenului C.S.M. Prin Sentința nr. 116 din 2 aprilie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, acțiunea formulată a fost respinsă ca inadmisibilă. Pentru a pronunța această hotărâre Instanța a reținut, în esență, că art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 derogă de la dreptul comun în materia contenciosului administrativ, reprezentând o normă specială, astfel încât hotărârile Plenului C.S.M. privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor sunt supuse numai recursului, neputând fi atacate pe calea acțiunii în contencios administrativ.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs P.C., criticând soluția pronunțată pentru netemeinicie și nelegalitate, opinând, pe de o parte, că hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 158 și următoarele C. proc. civ., în cauză nefiind invocată excepția de necompetență generală a Instanțelor judecătorești, iar, pe de altă parte, că în cauză au fost încălcate garanțiile prevăzute de art. 6 din C.E.D.O. Prin Decizia nr. 3150 din 20 iunie a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost admis recursul declarat și casată sentința atacată, cu reținerea cauzei spre competentă soluționare, sens în care s-a fixat termen de judecată la 17 octombrie 2007, reținându-se, în esență, că hotărârile emise de intimat privesc cariera și drepturile judecătorilor, astfel încât, în raport cu prevederile aplicabile, Curtea de Apel Craiova nu se putea pronunța asupra cererii reclamantului.

În fond, după casarea cu reținere, Înalta Curte de Casație si Justiție, analizând motivele invocate în raport cu hotărârile atacate, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, constatată nefondat recursul declarat pentru considerentele ce urmează: Prin Hotărârea nr. 32 din 9 ianuarie 2007 Comisia de organizare a concursului de promovare în funcții de execuție a judecătorilor din data de 4 februarie 2007 a respins cererea formulată de petentul P.C., judecător la Judecătoria Slatina, privind participarea la acest concurs, motivat de neîndeplinirea condiției vechimii prevăzute de art. 44 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004.

În conformitate cu prevederile art. 44 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004, cu modificările și completările ulterioare, pot participa la concursurile de promovare la instanțele și parchetele imediat superioare, judecătorii și procurorii care au calificativul foarte bine la ultima evaluare, nu au fost sancționați disciplinar în ultimii trei ani și îndeplinesc condiția minimă de vechime de 5 ani în funcția de judecător sau procuror. Potrivit dispozițiilor alin. (2) al aceluiași text de lege, la calcularea acestei vechimii se ia în considerare și perioada în care judecătorul sau procurorul a fost avocat. Art. 44 din Legea nr. 304/2004 reprezintă o normă imperativă, care stipulează în mod expres și limitativ condițiile de îndeplinit în mod cumulativ în vederea participării la examenul de promovare.

Se constată că potrivit voinței legiuitorului, la calculul vechimii necesare în vederea îndeplinirii condițiilor pentru participarea la concursul de promovare în funcții de execuție se iau în considerare exclusiv perioadele în care judecătorul sau procurorul a îndeplinit această funcție și în care acesta a fost avocat. Vechimea în magistratură, prevăzută de art. 86 din Legea nr. 303/2004 sau alte dispoziții similare, pe baza căreia se stabilesc drepturile de pensie, nu poate fi luată în considerare la calcul vechimii prevăzute de art. 44 din același act normativ, o interpretare contrară ducând la eludarea voinței legiuitorului, așa cum aceasta a fost exprimată prin textul de lege imperativ. Astfel, din acte dosarului se constată că recurentul, la data organizării examenului în speță, avea o vechime de 2 ani și 8 luni în funcția de judecător și o vechime de aproximativ 14 ani în funcții de specialitate, respectiv de consilier juridic și jurist.

Or, perioada cât recurentul a îndeplinit funcția de consilier juridic și jurist nu poate fi luată în considerare la calcul vechimii prevăzute de art. 44 din Legea nr. 303/2004, astfel încât, prin hotărârile contestate, intimatul a respins în mod corect cererea de înscriere la concursul de promovare în funcții de execuție formulată de P.C. În atare condiții, soluția de respingere menținută prin Hotărârea nr. 31 din 1 februarie 2007 a Plenului C.S.M. este temeinică și legală, astfel încât se va respinge și capătul de cerere privind obligarea intimatului la plata de daune. În concluzie, Înalta Curte apreciind că hotărârile atacate sunt legale, urmează a respinge recursul formulat de P.C. ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.C. împotriva Hotărârii nr. 31 din 1 februarie 2007 a Plenului C.S. M., Hotărârii nr. 32 din 9 ianuarie 2007 a Comisiei pentru organizarea concursului de promovare a judecătorilor în funcții de execuție din 4 februarie 2007 și Hotărârii nr. 24 din 18 ianuarie 2007 a C.S.M., secția pentru Judecători, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2007.