ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3938/2007

Asupra

recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe

rolul Curții de Apel Craiova, secția

contencios administrativ și fiscal, reclamantul P.C. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâtul C.S.

M., anularea

Hotărârii nr. 31 din 1 februarie 2007 a Plenului

C.S.M., a Hotărârii nr.

32 din 9 ianuarie 2007 a Comisiei pentru organizarea concursului de promovare a

Judecătorilor în funcții de execuție din 4 februarie 2007 și a Hotărârii nr. 24

din 18 ianuarie 2007 a C.S.M., secția pentru Judecători.

În

motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a dobândit calitatea

de judecător definitiv în urma promovării

concursului de admitere în magistratură organizat în luna februarie a anului

2004, îndeplinind toate condițiile prevăzute de Legea nr. 92/1992 pentru

ocuparea

acestei funcții cât și pentru

promovarea în funcția de execuție, inclusiv

vechimea minimă necesară în

funcții juridice, deținând anterior timp de 8 ani funcția de consilier juridic la S.I.F. Oltenia și timp de 5 ani funcția de jurist în cadrul G.F.D.

A mai precizat reclamantul că

prin cererea înregistrată din 1 ianuarie 2007, a solicitat înscrierea la concursul de promovare în funcția de execuție din 4 februarie 2007,

iar prin Hotărârea nr. 32 din 9 ianuarie 2007 a Comisiei pentru organizarea concursului, cererea sa a fost respinsă, reținându-se că nu îndeplinește condiția de

vechime prevăzută de art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.

Contestația sa formulată

împotriva acestei hotărâri a fost soluționată de asemenea în sensul respingerii

prin Hotărârea nr. 24 din

18 ianuarie 2007 a C.S.M., secția pentru

Judecători, soluția în speță fiind menținută și prin Hotărârea

nr. 31 din 1 februarie 2007 a Plenului C.S.M.

Prin Sentința nr. 116 din 2

aprilie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal,

acțiunea formulată a fost respinsă ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această

hotărâre Instanța a reținut, în esență,

că

art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 derogă de la dreptul comun în

materia

contenciosului administrativ, reprezentând o normă specială, astfel încât

hotărârile Plenului C.S.M. privind cariera și drepturile judecătorilor și

procurorilor sunt supuse numai recursului, neputând fi atacate pe calea

acțiunii în contencios administrativ.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs P.C., criticând soluția pronunțată pentru netemeinicie și

nelegalitate, opinând, pe de o parte, că hotărârea a fost dată cu încălcarea

dispozițiilor art. 158 și următoarele C. proc.

civ., în

cauză nefiind invocată excepția de necompetență generală a Instanțelor

judecătorești, iar, pe de altă parte, că în cauză au fost încălcate garanțiile

prevăzute de art. 6 din C.E.D.O.

Prin Decizia nr. 3150 din 20

iunie a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal, a fost admis recursul declarat și casată sentința atacată, cu

reținerea cauzei spre competentă soluționare, sens în care s-a fixat termen de

judecată la 17

octombrie 2007,

reținându-se, în esență, că hotărârile emise de intimat

privesc cariera

și drepturile judecătorilor, astfel încât, în raport cu prevederile aplicabile,

Curtea de Apel Craiova nu se putea pronunța asupra cererii reclamantului.

În fond, după casarea cu

reținere, Înalta Curte de Casație si Justiție, analizând motivele invocate în

raport cu hotărârile atacate, materialul probator și dispozițiile legale

incidente în cauză, constatată nefondat recursul declarat pentru considerentele

ce urmează:

Prin Hotărârea nr. 32 din 9

ianuarie 2007 Comisia de organizare a concursului de promovare în funcții de

execuție a judecătorilor din data de 4 februarie 2007 a respins cererea formulată de petentul P.C., judecător la Judecătoria Slatina, privind participarea la acest concurs, motivat de neîndeplinirea

condiției vechimii prevăzute de art. 44 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 44

alin. (2) din Legea nr. 303/2004.

În conformitate cu

prevederile art. 44 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004, cu modificările

și completările ulterioare, pot participa la concursurile de promovare la

instanțele și parchetele imediat superioare, judecătorii și procurorii care au

calificativul foarte bine la ultima evaluare, nu au fost sancționați

disciplinar în ultimii trei ani și îndeplinesc condiția minimă de vechime de 5

ani în funcția de judecător sau procuror.

Potrivit

dispozițiilor alin. (2) al aceluiași text de lege, la calcularea

acestei vechimii se ia

în considerare și perioada în care judecătorul sau

procurorul a fost avocat.

Art. 44 din Legea nr.

304/2004 reprezintă o normă imperativă, care stipulează în mod expres și

limitativ condițiile de îndeplinit în mod cumulativ în vederea participării la

examenul de promovare.

Se constată că

potrivit voinței legiuitorului, la calculul vechimii necesare în vederea

îndeplinirii condițiilor pentru participarea la concursul de promovare în

funcții de execuție se iau în considerare exclusiv perioadele în care

judecătorul sau procurorul a îndeplinit această funcție și în care acesta a

fost avocat.

Vechimea în magistratură,

prevăzută de art. 86 din Legea nr. 303/2004 sau alte dispoziții similare, pe

baza căreia se stabilesc drepturile de pensie, nu poate fi luată în considerare

la calcul vechimii prevăzute de art. 44 din același act normativ, o

interpretare contrară ducând la eludarea voinței legiuitorului, așa cum aceasta

a fost exprimată prin textul de lege imperativ.

Astfel, din acte dosarului se

constată că recurentul, la data organizării examenului în speță, avea o vechime

de 2 ani și 8 luni în funcția de judecător și o vechime de aproximativ 14 ani

în funcții de specialitate, respectiv de consilier juridic și jurist.

Or, perioada cât recurentul a

îndeplinit funcția de consilier juridic și jurist nu poate fi luată în

considerare la calcul vechimii prevăzute de art. 44 din Legea nr. 303/2004,

astfel încât, prin hotărârile contestate, intimatul a respins în mod corect

cererea de

înscriere la concursul de

promovare în funcții de execuție formulată de

P.C.

În atare condiții, soluția de

respingere menținută prin Hotărârea nr. 31 din 1 februarie 2007 a Plenului C.S.M. este temeinică și legală, astfel încât se va respinge și capătul de cerere

privind obligarea intimatului la plata de daune.

În concluzie, Înalta Curte

apreciind că hotărârile atacate sunt

legale,

urmează a respinge recursul formulat de P.C. ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de P.C.

împotriva

Hotărârii nr. 31 din 1 februarie 2007 a Plenului C.S.

M., Hotărârii nr. 32 din 9 ianuarie 2007 a Comisiei pentru organizarea concursului de promovare a judecătorilor în funcții de

execuție din 4 februarie 2007 și Hotărârii nr. 24 din 18 ianuarie 2007 a

C.S.M., secția pentru Judecători, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2007.