ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3423/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 14 iulie 2006 domnul G.D.L.,

judecător în cadrul Judecătoriei Slatina, a formulat recurs împotriva Hotărârii

nr. 408 din 1 iunie 2006 a Plenului C.S.M., a Hotărârii nr. 189 din 1 iunie 2006

pronunțată de C.S.M. - secția pentru judecători, precum și a Hotărârii nr. 21

din 4 mai 2006 a Comisiei de organizare a concursului de promovare a

judecătorilor și procurorilor în funcții de execuție din 4 iunie 2006,

solicitând anularea hotărârilor menționate, precum și constatarea dreptului și

a interesului său de a participa la concursurile de promovare în funcții de

execuție, cu daune interese materiale și morale.

În motivarea acțiunii

reclamantul arată că a dobândit calitatea de judecător definitiv în urma

promovării concursului de admitere în magistratură organizat în luna februarie

2004, îndeplinind toate condițiile cerute de Legea nr. 92/1992 pentru ocuparea

acestei funcții, printre care și vechimea minimă necesară în funcții juridice,

deținând anterior, timp de peste 7 ani, funcția de consilier juridic. Urmare a

Hotărârii nr. 253 din 28 martie 2006, a Plenului C.S.M. a formulat cerere de

înscriere la concursul de promovare în funcții de execuție din 4 iunie 2006,

conform procedurii descrise explicit în anunțul emis de organizatori. Prin

Hotărârea nr. 21 din 4 mai 2006 Comisia de organizare a concursului a respins

cererea sa de înscriere, fără a i se aduce la cunoștință motivul respingerii,

iar prin Hotărârea nr. 189 din 1 iunie 2006 a secției pentru judecători i-a fost respinsă ca tardivă contestația pe care a formulat-o împotriva susmenționatei

hotărâri. Împotriva Hotărârii nr. 189 din 1 iunie 2006 contestatorul a

formulat, de asemenea, contestație, ce a fost respinsă prin Hotărârea nr. 408

din 1 iunie 2006 a Plenului C.S.M.

Contestatorul arată că în

mod nelegal, prin actele atacate, s-a reținut că nu îndeplinește condiția

minimă de vechime cerută de art. 44 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Legea nr.

303/2004, republicată cu modificările și completările ulterioare, considerându-se

că vechimea în funcția de consilier juridic nu poate fi luată în calcul pentru

participarea la acest concurs. Contestatorul susține că art. 44 alin. (2) din

Legea nr. 303/2004 modificată este neconstituțional, în măsura în care

exceptează participarea la concurs a celorlalte persoane menționate în art. 33 alin.

(1) și art. 86 din același act normativ, raportat la art. 16 și art. 20 din

Constituția României și dispozițiilor art. 14 și art. 1 din Protocolul nr. 1

din C.E.D.O.

De asemenea, contestatorul

invocă nesocotirea unor drepturi câștigate la data ocupării funcției de

judecător prin concurs, astfel cum aceste drepturi erau reglementate prin

dispozițiile art. 46, 65 și 66 din Legea nr. 92/1992, modificată prin O.U.G. nr.

124/2004 aprobată cu modificări prin Legea nr. 71/2005.

La dosar au fost depuse

hotărârile atacate, iar prin încheierea din 6 decembrie 2006 pronunțată în

prezentul dosar, Înalta Curte de Casație și Justiție a sesizat Curtea

Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 44 alin.

(2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

Excepția menționată a fost

respinsă de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 410/2007, cu motivarea că

autorul excepției dorește, în realitate, completarea dispoziției criticate din

Legea nr. 303/2004 prin menționarea consilierilor juridici, ceea ce, potrivit art.

2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 este inadmisibil, întrucât Curtea se pronunță

numai asupra constituționalității actelor cu care a fost sesizată, neputându-le

modifica sau completa.

Intimatul C.S.M. a formulat

întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, față de

împrejurarea că recurentul nu întrunește condiția de vechime, conform art. 44

din Legea nr. 303/2004, pentru a participa la concursul de promovare în funcții

de execuție.

Analizând actele și

lucrările dosarului Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru

următoarele considerente:

Domnul G.D.L. a fost numit

judecător la Judecătoria Slatina la data de 7 iunie 2004, astfel că la data

concursului - 4 iunie 2006, avea o vechime de 1 an, 11 luni și 27 zile în

funcția de judecător, iar anterior numirii în această funcție, recurentul a

îndeplinit funcția de consilier juridic, începând cu 1 ianuarie 1997.

În mod corect comisia de

organizare a concursului, în baza art. 44 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din

Legea nr. 303/2004, a constatat că recurentul nu îndeplinește condiția de

minimă de vechime cerută de art. 44 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Legea nr.

303/2004 republicată, cu modificările ulterioare.

Textul de lege menționat

face referire expres și limitativ la vechimea în funcția de judecător sau

procuror și vechimea în profesia de avocat, doar acestea fiind luate în

considerare la calcularea vechimii necesare pentru a participa la concursul de

promovare în funcții de execuție.

Aplicarea acestei

reglementări nu poate fi înlăturată de Instanță, pe motiv că ar introduce o

discriminare interzisă de principiile dreptului comunitar și art. 2 din O.G. nr.

137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, deoarece

recurentul nu a făcut dovada, printr-o hotărâre pronunțată de C.N.C.D., a

încălcării principiului egalității și nediscriminării, iar pe de altă parte,

prin Decizia nr. 410/2007 Curtea Constituțională a respins ca inadmisibilă

excepția de neconstituționalitate a art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004,

invocată de recurent în prezentul dosar.

Pentru considerentele menționate,

cu referire la art. 1 din Legea nr. 554/2004 și art. 44 alin. (1) lit. a),b) și

c) și alin. (2) din Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările și

completările ulterioare, recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de G.D.L. împotriva Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 408 din 1 iunie 2006, ca

nefondat.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 19 septembrie 2007.