ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1829/2008

Asupra recursului de față; În baza actelor și lucrărilor dosarului, reține următoarele: Prin încheierea din 8 mai 2008 pronunțată în dosarul nr. 86/89/2008 Curtea de Apel lași, secția penală, în baza dispozițiilor art. 300 2 raportat la art. 160 b C. proc. pen., a menținut arestarea preventivă a inculpatului Ț.I . Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în cauză, subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive în raport de gravitatea faptei pentru care a fost trimis în judecată, pericolul social concret al faptei și periculozitatea persoanei inculpatului a cărui lăsare în libertate ar constitui un pericol pentru ordinea publică. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul T.I., solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii și judecarea sa în libertate.

Recursul este nefondat. Prin sentința penală nr. 138 din 12 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui, în dosarul nr. 86/89/2008, recurentul inculpat T.I. a fost condamnat, la pedeapsa rezultantă de 20 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută și pedepsită de art. 174 – art. 175 lit. d) C. pen. În fapt, s-a reținut că, la data de 22 decembrie 2006, în timp ce se afla la domiciliul victimei C.V. i-a aplicat multiple lovituri cu pumnii cauzându-i leziuni traumatice severe care au condus la deces. Împotriva sentinței tribunalului a declarat apel inculpatul, cauza formând obiectul dosarului nr. 86/89/2008 al Curții de Apel lași, secția penală, în care s-a pronunțat încheierea recurată.

Analiza actelor și probelor din dosar atestă faptul că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat, fiind întrunite în continuare condițiile prevăzute de art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc. pen., așa cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de omor calificat este mai mare de 4 ani închisoare și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Având în vedere gravitatea faptei comisă de inculpat, caracterizată printr-o violență deosebită dar și persoana acestuia care a negat constant comiterea faptei, contrar probelor de la dosar, Înalta Curte apreciază că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive se mențin, astfel că nu se justifică lăsarea în libertate a inculpatului.

În raport de considerentele de mai sus, Înalta Curte apreciază încheierea recurată ca fiind temeinică și legală și în consecință urmează ca, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă recursul declarat de inculpatul T.I., ca nefondat. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat să plătească statului suma de 140 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat T.I. împotriva încheierii din 8 mai 2008 a Curții de Apel lași, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 86/89/2006. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 140 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 mai 2008.