ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1829/2008

Asupra recursului de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului,

reține următoarele:

Prin încheierea din 8 mai 2008 pronunțată în dosarul nr.

86/89/2008 Curtea de Apel lași, secția penală, în

baza dispozițiilor art. 300

2

raportat la art. 160

b

C.

proc. pen., a menținut

arestarea preventivă

a inculpatului Ț.I

.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că în cauză, subzistă

temeiurile

avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive în

raport

de gravitatea faptei pentru care a fost trimis în judecată, pericolul social

concret al faptei și periculozitatea persoanei

inculpatului a cărui lăsare în libertate ar constitui un pericol pentru

ordinea

publică.

Împotriva acestei încheieri a declarat

recurs inculpatul T.I., solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii și

judecarea sa

în libertate.

Recursul este nefondat.

Prin sentința penală nr. 138 din 12

martie 2008 pronunțată de

Tribunalul Vaslui, în dosarul nr.

86/89/2008, recurentul inculpat

T.I. a fost

condamnat, la pedeapsa rezultantă de 20 ani

închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și

b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat

prevăzută și pedepsită de art. 174 – art. 175 lit.

d) C. pen.

În fapt, s-a reținut că, la data de 22

decembrie 2006, în timp ce

se

afla la domiciliul victimei C.V. i-a aplicat multiple

lovituri

cu pumnii cauzându-i leziuni traumatice severe care au condus la deces.

Împotriva sentinței tribunalului a

declarat apel inculpatul, cauza

formând obiectul dosarului

nr. 86/89/2008 al Curții de Apel lași,

secția

penală, în care s-a pronunțat încheierea recurată.

Analiza actelor și probelor din dosar

atestă faptul că temeiurile

care

au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului

nu s-au schimbat, fiind întrunite în

continuare condițiile prevăzute de

art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc. pen., așa cum a fost modificat

prin Legea nr. 356/2006, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru

infracțiunea de omor calificat este mai mare de 4 ani

închisoare și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un

pericol

concret pentru ordinea publică.

Având în vedere gravitatea faptei comisă de inculpat, caracterizată

printr-o violență deosebită dar și persoana acestuia

care a negat constant comiterea faptei, contrar probelor de la dosar,

Înalta Curte apreciază că temeiurile care au stat

la baza luării măsurii

arestării preventive se mențin, astfel că nu se

justifică lăsarea în libertate a inculpatului.

În raport de considerentele de mai sus, Înalta

Curte apreciază

încheierea recurată ca fiind temeinică și

legală și în consecință

urmează ca, în baza

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să

respingă recursul declarat de inculpatul T.I., ca

nefondat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul

inculpat va fi obligat să plătească statului suma

de 140 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând

onorariul pentru

apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de recurentul inculpat

T.I.

împotriva încheierii din 8 mai 2008 a Curții de Apel lași,

secția penală, pronunțată în dosarul nr. 86/89/2006.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei

de 140 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40

lei, reprezentând

onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 mai

2008.