ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1545/2014

Asupra recursului de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 28/C din 30 octombrie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 3663/89/2013, Tribunalul Vaslui a respins, ca inadmisibilă, în principiu, cererea de revizuire a sentinței penale nr. 507 din 05 noiembrie 2008 a Tribunalului Vaslui, pronunțată în Dosarul nr. 1871/89/2008, definitivă prin decizia penală nr. 3014/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 28 septembrie 2009, formulată de revizuientul M.G.S., deținut în Penitenciarul Giurgiu. În temeiul disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat revizuentul M.G.S. să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă totală de 250 RON, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariu pentru apărător desemnat din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată la instanța de fond la data de 11 noiembrie 2013, sub nr. 3663/89/2013, condamnatul M.G.S. a solicitat revizuire sentinței penale nr. 507 din 05 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui în Dosarul nr. 1871/89/2008. A susținut condamnatul revizuient că în mod greșit instanța de fond nu i-a reținut în favoarea sa circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen. A solicitat să-i fie audiați și 2 martori spre a face dovada circumstanțelor atenuante. Cererea a fost adresată procurorului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui, conform art. 397 C. proc. pen., care, după efectuarea actelor de cercetare prev. de art. 399 C. proc.

pen., a înaintat-o la instanță cu concluzii de respingere, ca inadmisibilă, întrucât revizuentul a solicitat probe pentru a i se putea reține în favoarea sa circumstanțele atenuante. A fost atașat Dosarul nr. 1871/89/2008, precum și dosarele instanțelor de control judiciar - Curtea de Apel lași și a Înalta Curte de Casație și Justiție. Din actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele: Prin sentința penală nr. 507 din 05 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui în Dosarul nr. 1871/89/2008, inculpatul M.G.S. a fost condamnat la pedeapsa de 18 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 7 ani pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 - 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

S-a reținut că în ziua de 12 aprilie 2008, instigat fiind de tatăl său, inculpatul M.G.S., i-a aplicat victimei I.V., în loc public, mai multe lovituri cu un topor, cauzându-i leziuni ce au condus la deces. Atât instanța de fond, cât și instanțele de control judiciar nu au reținut în favoarea inculpatului revizuent circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen., acest aspect fiind un atribut al instanțelor de individualizarea pedepselor. Instanțele de judecată în raport de gravitatea faptei săvârșite, de urmările acesteia, de împrejurările săvârșirii infracțiunii, precum și de profilul moral al inculpatului, pot sau nu să rețină în favoarea inculpatului - circumstanțe atenuante. În speța de față, instanțele au apreciat că inculpatul nu trebuie să beneficieze de circumstanțele atenuante și deci,nici de reducerea pedepsei sub minimul special prev. de lege pentru infracțiunea săvârșită.

Potrivit art. 393 C. proc. pen., hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii, în cazurile limitate prev. de art. 394 alin. (1) lit. a)-e) C. proc. pen. Revizuientul a invocat în susținerea cererii sale împrejurări care nu se circumscriu niciunuia din cazurile limitate prev. de art. 394 C. proc. pen. Reținerea unor circumstanțe atenuante intră în atribuțiile exclusiv al instanțelor care au judecat fondul cauzei sau al instanțelor care au judecat cauza în căile ordinare de atac și în nici un caz în sarcina instanței care este investită cu soluționarea unei cauze de revizuire. De altfel, condamnatul revizuient M.G.S. a solicitat în instanță reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen., însă instanțele nu au dat curs acestor cereri, deoarece acesta a săvârșit fapta de omor calificat în stare de recidivă post executorie.

În plus, s-a reținut că în judecarea cererii de revizuire nu este îngăduit să fie prelungit probatoriul. Nefiind îndeplinite cerințele legii, cazul invocat de revizuire nefiind prev. de disp. art. 394 lit. a)-e) C. proc. pen., cererea a fost respinsă, ca inadmisibilă, în principiu, conform art. 403 alin. (4) C. proc. pen. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., condamnatul revizuent a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. În termenul prevăzut de art. 363 C. proc. pen., sentința penală pronunțată de Tribunal a fost apelată de condamnatul M.G.S., reiterându-se aceleași critici referitoare la reaprecierea cuantumului pedepsei cu închisoarea aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prin reducerea limitelor prevăzute de lege, ca o consecință a reținerii de circumstanțe atenuante.

Examinând hotărârea apelată și actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept și în limitele prevăzute de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat următoarele: Revizuirea reprezintă o cale extraordinară de atac, ce constă in reformarea unei hotărâri judecătorești definitive care conține o rezolvare a fondului cauzei, un mijloc procesual prin care sunt atacate hotărârile judecătorești definitive care conțin grave erori de fapt. Instanța care a pronunțat o hotărâre definitivă ce conține o gravă eroare de fapt este chemată să retragă hotărârea în realizarea principului aflării adevărului și cu înfrângerea principiului autorității lucrului judecat.

Potrivit art. 393 C. proc. pen., hotărârile penale definitive sunt supuse revizuirii atât în latura penală cât și în cea civilă, iar cazurile și motivele de revizuire a unei hotărâri judecătorești definitive sunt expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 394 C. proc. pen. Astfel, revizuirea poate fi cerută când: - s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; - un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; - un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; - un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; - când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

Motivele invocate de revizuentul condamnat s-a reținut că nu se circumscriu niciunuia din cazurile prevăzute de textul de lege anterior menționat. Împrejurarea că în dovedirea susținerilor sale, condamnatul a solicitat audierea a doi martori, s-a apreciat că nu poate constitui motiv de revizuire conform dispozițiilor art. 394 C. proc. pen., deoarece textul art. în alin. (1) lit. a) cere ca faptele și împrejurările invocate, în mod autonom sau prin coroborare cu alte probe, să poată duce la dovedirea netemeiniciei soluției de achitare, încetare a procesului penal ori condamnare, nereferindu-se la elemente accesorii cum sunt cauzele de atenuare a răspunderii penale. În consecință,solicitarea condamnatului de a se proceda la reindividualizarea pedepsei ca urmare a reținerii unor circumstanțe atenuante judiciare, s-a reținut că nu se încadrează în prevederile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., cererea de revizuire fiind în mod corect respinsă ca inadmisibilă. Pentru considerentele expuse, Curtea a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat. În baza disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen., apelantul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, inclusiv onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu. Împotriva acestei decizii condamnatul revizuient a declarat recurs, în termen legal, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei respingeri a cererii, reiterând motivele din cererea introductivă și apel, iar oral în ședința publică a solicitat și aplicarea legii penale mai favorabile. Examinând recursul declarat de condamnatul revizuient prin prisma cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc.

pen., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat. Cazurile de revizuire sunt prevăzute strict și limitativ de dispozițiile art. 394 C. proc. pen., acestea vizând descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, în cauza a cărei revizuire se cere, de către un martor, un expert sau un interpret; declararea ca fiind fals a unui înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere, sau un membru al completului de judecată, procurorul și persoana care a efectuat acte de cercetare penală să fi comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

În cauză, solicitarea condamnatului de a se proceda la reducerea pedepsei în executarea căreia se află, nu poate fi examinată în calea extraordinară de atac a revizuirii deoarece aspectele invocate ce țin de fondul cauzei nu constituie un fapt sau o împrejurare ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, conform art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Și cum nici în calea de atac a recursului nu au fost aduse elemente noi care să conducă la admiterea cererii de revizuire, fiind reluate aceleași aspecte, astfel că nefiind motive de casare a deciziei penale recurate, instanța urmează să respingă recursul formulat de condamnat. Pentru aceste considerente, cum aspectele invocate nu se încadrează în cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc.

pen., văzând și prevederile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul revizuientului condamnat, pe care îl va obliga la cheltuieli judiciare către stat, în baza prev. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat M.G.S. împotriva deciziei penale nr. 208 din 12 decembrie 2013 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul revizuent condamnat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitvă. Pronunțată în ședință publică, azi 07 mai 2014.