ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1545/2014

Asupra recursului de față;

În

baza actelor și lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința penală nr. 28/C din 30 octombrie 2013 pronunțată în Dosarul nr.

3663/89/2013, Tribunalul Vaslui a respins, ca inadmisibilă, în principiu,

cererea de revizuire a sentinței penale nr. 507 din 05 noiembrie 2008 a Tribunalului

Vaslui, pronunțată în Dosarul nr. 1871/89/2008, definitivă prin decizia penală

nr. 3014/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 28 septembrie 2009,

formulată de revizuientul M.G.S., deținut în Penitenciarul Giurgiu.

În

temeiul disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat

revizuentul M.G.S. să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă totală de

250 RON, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariu pentru apărător desemnat

din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond

a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată la instanța de

fond la data de 11 noiembrie 2013, sub nr. 3663/89/2013, condamnatul M.G.S. a solicitat

revizuire sentinței penale nr. 507 din 05 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul

Vaslui în Dosarul nr. 1871/89/2008.

A susținut condamnatul revizuient că în

mod greșit instanța de fond nu i-a reținut în favoarea sa circumstanțele atenuante

prev. de art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen.

A solicitat să-i fie audiați și 2 martori

spre a face dovada circumstanțelor atenuante.

Cererea a fost adresată procurorului de

la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui, conform art. 397 C. proc. pen., care,

după efectuarea actelor de cercetare prev. de art. 399 C. proc. pen., a înaintat-o

la instanță cu concluzii de respingere, ca inadmisibilă, întrucât revizuentul a

solicitat probe pentru a i se putea reține în favoarea sa circumstanțele atenuante.

A fost atașat Dosarul nr. 1871/89/2008,

precum și dosarele instanțelor de control judiciar - Curtea de Apel lași și a

Înalta Curte de Casație și Justiție.

Din actele și lucrările dosarului, instanța

a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 507 din 05

noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui în Dosarul nr. 1871/89/2008, inculpatul

M.G.S. a fost condamnat la pedeapsa de 18 ani închisoare și interzicerea drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 7 ani pentru săvârșirea

infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 - 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea

art. 37 lit. b) C. pen.

S-a reținut că în ziua de 12 aprilie

2008, instigat fiind de tatăl său, inculpatul M.G.S., i-a aplicat victimei I.V.,

în loc public, mai multe lovituri cu un topor, cauzându-i leziuni ce au condus la

deces.

Atât instanța de fond, cât și instanțele

de control judiciar nu au reținut în favoarea inculpatului revizuent circumstanțele

atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen., acest aspect fiind un atribut al instanțelor

de individualizarea pedepselor.

Instanțele de judecată în raport de gravitatea

faptei săvârșite, de urmările acesteia, de împrejurările săvârșirii infracțiunii,

precum și de profilul moral al inculpatului, pot sau nu să rețină în favoarea inculpatului

- circumstanțe atenuante.

În

speța de față, instanțele au apreciat că inculpatul nu trebuie

să beneficieze de circumstanțele atenuante și deci,nici de reducerea pedepsei sub

minimul special prev. de lege pentru infracțiunea săvârșită.

Potrivit art. 393 C. proc. pen., hotărârile

judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii, în cazurile limitate prev.

de art. 394 alin. (1) lit. a)-e) C. proc. pen.

Revizuientul a invocat în susținerea cererii

sale împrejurări care nu se circumscriu niciunuia din cazurile limitate prev.

de art. 394 C. proc. pen.

Reținerea unor circumstanțe atenuante intră

în atribuțiile exclusiv al instanțelor care au judecat fondul cauzei sau al instanțelor

care au judecat cauza în căile ordinare de atac și în nici un caz în sarcina instanței

care este investită cu soluționarea unei cauze de revizuire.

De altfel, condamnatul revizuient M.G.S.

a solicitat în instanță reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante prev.

de art. 74 lit. a) C. pen., însă instanțele nu au dat curs acestor cereri, deoarece

acesta a săvârșit fapta de omor calificat în stare de recidivă post executorie.

În

plus, s-a reținut că în judecarea cererii de revizuire nu

este îngăduit să fie prelungit probatoriul.

Nefiind îndeplinite cerințele legii, cazul

invocat de revizuire nefiind prev. de disp. art. 394 lit. a)-e) C. proc. pen., cererea

a fost respinsă, ca inadmisibilă, în principiu, conform art. 403 alin. (4) C.

proc. pen.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., condamnatul revizuent a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

În

termenul prevăzut de art. 363 C. proc. pen., sentința penală

pronunțată de Tribunal a fost apelată de condamnatul M.G.S., reiterându-se aceleași

critici referitoare la reaprecierea cuantumului pedepsei cu închisoarea aplicată

pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prin reducerea limitelor prevăzute

de lege, ca o consecință a reținerii de circumstanțe atenuante.

Examinând hotărârea apelată și actele și

lucrările dosarului prin prisma criticilor invocate, dar și sub toate aspectele

de fapt și de drept și în limitele prevăzute de art. 371 alin. (2) C. proc.

pen., Curtea a constatat următoarele:

Revizuirea reprezintă o cale extraordinară

de atac, ce constă in reformarea unei hotărâri judecătorești definitive care conține

o rezolvare a fondului cauzei, un mijloc procesual prin care sunt atacate hotărârile

judecătorești definitive care conțin grave erori de fapt. Instanța care a pronunțat

o hotărâre definitivă ce conține o gravă eroare de fapt este chemată să retragă

hotărârea în realizarea principului aflării adevărului și cu înfrângerea principiului

autorității lucrului judecat.

Potrivit art. 393 C. proc. pen., hotărârile

penale definitive sunt supuse revizuirii atât în latura penală cât și în cea civilă,

iar cazurile și motivele de revizuire a unei hotărâri judecătorești definitive sunt

expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 394 C. proc. pen.

Astfel, revizuirea poate fi cerută când:

- s-au descoperit fapte sau împrejurări

ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;

- un martor, un expert sau un interpret

a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;

- un înscris care a servit ca temei al

hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;

- un membru al completului de judecată,

procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune

în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;

- când două sau mai multe hotărâri judecătorești

definitive nu se pot concilia.

Motivele invocate de revizuentul condamnat

s-a reținut că nu se circumscriu niciunuia din cazurile prevăzute de textul de lege

anterior menționat.

Împrejurarea

că în dovedirea susținerilor sale, condamnatul

a solicitat audierea a doi martori, s-a apreciat că nu poate constitui motiv de

revizuire conform dispozițiilor art. 394 C. proc. pen., deoarece textul art. în

alin. (1) lit. a) cere ca faptele și împrejurările invocate, în mod autonom sau

prin coroborare cu alte probe, să poată duce la dovedirea netemeiniciei soluției

de achitare, încetare a procesului penal ori condamnare, nereferindu-se la elemente

accesorii cum sunt cauzele de atenuare a răspunderii penale.

În

consecință,solicitarea condamnatului de a se proceda la reindividualizarea

pedepsei ca urmare a reținerii unor circumstanțe atenuante judiciare, s-a reținut

că nu se încadrează în prevederile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., cererea

de revizuire fiind în mod corect respinsă ca inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, Curtea a

respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat.

În

baza disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen., apelantul a fost

obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, inclusiv onorariul pentru

apărătorul desemnat din oficiu.

Împotriva acestei decizii condamnatul revizuient

a declarat recurs, în termen legal, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie

sub aspectul greșitei respingeri a cererii, reiterând motivele din cererea introductivă

și apel, iar oral în ședința publică a solicitat și aplicarea legii penale mai favorabile.

Examinând recursul declarat de condamnatul

revizuient prin prisma cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Cazurile de revizuire sunt prevăzute strict

și limitativ de dispozițiile art. 394 C. proc. pen., acestea vizând descoperirea

unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;

săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, în cauza a cărei revizuire se cere,

de către un martor, un expert sau un interpret; declararea ca fiind fals a unui

înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere, sau un membru

al completului de judecată, procurorul și persoana care a efectuat acte de cercetare

penală să fi comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;

când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

În

cauză, solicitarea condamnatului de a se proceda la reducerea

pedepsei în executarea căreia se află, nu poate fi examinată în calea extraordinară

de atac a revizuirii deoarece aspectele invocate ce țin de fondul cauzei nu constituie

un fapt sau o împrejurare ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei,

conform art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Și cum nici în calea de atac a recursului

nu au fost aduse elemente noi care să conducă la admiterea cererii de revizuire,

fiind reluate aceleași aspecte, astfel că nefiind motive de casare a deciziei penale

recurate, instanța urmează să respingă recursul formulat de condamnat.

Pentru aceste considerente, cum aspectele

invocate nu se încadrează în cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 C.

proc. pen., văzând și prevederile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul revizuientului condamnat, pe

care îl va obliga la cheltuieli judiciare către stat, în baza prev. art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de revizuentul condamnat M.G.S. împotriva deciziei penale nr. 208 din 12 decembrie

2013 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul revizuent condamnat la

plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma

de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitvă.

Pronunțată în ședință publică, azi 07

mai 2014.