ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1610/2013

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 878/F din 12 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata M.M., zisă „M.", la pedeapsa închisorii de 7 ani.

În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., i s-a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatei.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și a arestării preventive de la 24 octombrie 2012 la zi.

În baza art. 17 alin. (1) C. pen. și art. 18 din Legea: nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială a cantității de 0,20 grame pulbere ce conține heroină, cafeina și acetaminofen, rămasă din proba nr. 2, după efectuarea analizelor de laborator, ambalată și sigilată cu sigiliul M.I nr. 50103 și depusă la IGPR-DCJSEO, în baza dovezii seria H nr. 0023069 din 06 noiembrie 2012.

Inculpata a fost obligată la plata sumei de 2.150 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT- Serviciul Teritorial București, a fost trimisă în judecată, în stare de arest preventiv, inculpata M.M. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic, art. 37 lit. b) C. pen.

S-a reținut că, în data de 24 octombrie 2012, inculpata M.M. a vândut trei „doze" ce conțineau cantitatea totală de 0,15 grame heroină în amestec cu cofeină și acetaminofen, martorului denunțător „S.M.", pentru suma de 150 RON, iar în imobilul unde domiciliază a deținut, fără drept, în vederea traficului, un număr de 6 „doze" ce conțineau cantitatea totală de 0,32 grame heroină în amestec cu cofeină și acetaminofen, aspect constatat cu ocazia percheziției domiciliare din data de 24 octombrie 2012.

Situația de fapt reținută în actul de inculpare a fost dovedită cu proces-verbal de constatare a infracțiunii; proces-verbal de efectuare a percheziției domiciliare; proces-verbal de înseriere a sumei de bani; Raportul de constatare tehnico-științifică nr. 2159713 din 26 octombrie 2012 al Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor; declarațiile martorului denunțător S.M., cât și cele ale martorilor M.T., I.A.M. și C.G.; declarația inculpatei M.M.

În cursul cercetării judecătorești, inculpata a depus acte în circumstanțiere.

La termenul de judecată din data de 5 decembrie 2012, a fost audiată inculpata M.M., care a arătat că știe motivul pentru care a fost trimisă în judecată, a recunoscut acuzația ce i se aduce, este de acord să fie judecată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și nu a mai solicitat administrarea de noi probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că prin denunțul adresat la data de 22 octombrie 2012 Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București, formulat În baza art. 19 din Legea nr. 682/2002, numita V.M., având calitatea de inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în Dosarul nr. 120D/P/2012, a arătat că are cunoștință despre faptul că inculpata M.M., zisă „M." ar avea ca preocupări infracționale vânzarea de heroină „la doză", pentru suma de câte 50 RON, activitățile ilicite desfășurau du-se în imobilul unde aceasta locuia.

De asemenea, și numitul „S.M." a formulat În baza art. 15 din Legea nr. 143/2000 un denunț față de inculpata M.M., zisă „M.", arătând că este consumator dependent de heroină, iar drogurile destinate consumului său propriu le cumpăra de la sus-numita. Martorul denunțător și-a exprimat consimțământul de a colabora cu organele judiciare în vederea tragerii la răspundere penală a persoanei menționate mai sus.

În aceste condiții, în data de 24 octombrie 2012, a fost realizată o acțiune de prindere în flagrant a inculpatei M.M., zisă „M.", care domicilia în B., unde-și desfășura activitățile infracționale pe linia traficului de droguri.

Lucrătorii de poliție din cadrul S.C.C.O. Ilfov au procedat la consemnarea, într-un proces-verbal, a seriilor a șapte bancnote a câte 10 RON, o bancnotă a 50 RON și alte șase bancnote de câte 5 RON, suma totală de 150 RON, disponibilizată, din fondurile M.A.I, fiind destinată cumpărării a trei „doze" cu heroină de la inculpata M.M., de către martorul denunțător „S.M.".

Apoi, martorului denunțător „S.M." i-a fost efectuat un control corporal, fără ca asupra sa să fie găsite sume de bani, bunuri sau obiecte interzise la deținere, după care i-a fost înmânată suma de 150 RON, menționată mai sus.

Sub supravegherea lucrătorilor de poliție, în jurul orei 11:00, martorul denunțător „S.M." s-a deplasat spre imobilul situat în București, în zonă fiind instituit și un dispozitiv de supraveghere.

Martorul denunțător „S.M." a intrat în acest imobil, de unde a revenit după aproximativ cinci minute, fiind preluat de către lucrătorii de poliție, cărora le-a predat trei punguțe din plastic ce conțineau o substanță pulverulentă, cu privire la care a declarat verbal că ar fi trei doze cu heroină, cumpărate pentru suma de 150 RON de la inculpata M.M., zisă „M.".

Cele trei punguțe, constituind proba nr. l, au fost ambalate și sigilate de către lucrătorii de poliție, fiind trimise Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor în vederea efectuării determinărilor de specialitate.

De asemenea, martorului denunțător „S.M." i-a fost efectuat un alt control corporal, rezultatul fiind negativ.

Imediat după aceasta, lucrătorii de poliție, în baza autorizației de percheziție nr. 1031/23 octombrie 2012 a Tribunalului București, secția a II-a penală, au pătruns în imobilul unde domicilia inculpata M.M.

Cu această ocazie, în curtea imobilului respectiv, sub tencuiala gardului împrejmuitor, au fost găsite șase punguțe din plastic de culoare albă, lipite la capăt prin ardere, cu privire la care, inițial, fiul inculpatei, C.G., a declarat că i-ar aparține, întrucât ar fi consumator de heroină. Susținerile sale au fost însă infirmate prin celelalte mijloace de probă administrate în cauză, inclusiv prin declarația inculpatei M.M., dată cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală.

Tot în zona gardului, într-un orificiu din tencuială, a fost găsită și suma de 150 RON, constatându-se că seriile bancnotelor erau identice cu cele consemnate în procesul-verbal întocmit de către lucrătorii de poliție.

Referitor la această sumă, de 150 RON, făptuitorul C.B. a declarat verbal că provenea din vânzarea a trei doze de heroină, fără a da alte relații cu privire la cele întâmplate.

Cele șase punguțe din plastic, în care se afla substanța pulverulentă, reprezentând proba nr. 2, au fost ambalate și sigilate de către lucrătorii de poliție și au fost predate Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor pentru efectuarea analizelor specifice.

Potrivit concluziilor Raportului de constatare tehnico-științifică nr. 2159713 din 26 octombrie 2012, „proba nr. l conținea cantitatea de 0,15 grame pulbere în care se afla heroină, cofeină și acetaminofen, iar proba nr. 2 conținea cantitatea de 0,32 grame pulbere în care se afla heroină, cofeină și acetaminofen.

Proba nr. 1 a fost consumată în procesul analizelor de laborator, iar cantitatea de 0,20 grame pulbere ce conținea heroină, cofeină și acetaminofen, rămasă din proba nr. 2 după efectuarea analizelor de laborator a fost ambalată și sigilată cu sigiliul M.I. nr. 50103, fiind depusă la I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. n baza dovezii seria H nr. 0023069 din 06 noiembrie 2012".

Cu ocazia percheziției domiciliare nu au fost ridicate alte bunuri sau valori, cu excepția drogurilor de mare risc menționate mai sus, cât și a sumei de 150 RON, destinată realizării acțiunii de prindere în flagrant și provenind din fondurile M.A.I.

S-a arătat că, în drept, faptele săvârșite de către inculpata M.M., care în data de 24 octombrie 2012, a vândut trei „doze" ce conțineau cantitatea totală de 0,15 grame heroină în amestec cu cofeină și acetaminofen, martorului denunțător S.M., pentru suma de 150 RON, iar în imobilul unde domiciliază a deținut, fără drept, în vederea traficului, un număr de 6 „doze" ce conțineau cantitatea totală de 0,32 grame heroină în amestec cu cofeină și acetaminofen, aspect constatat cu ocazia percheziției domiciliare din data de 24 octombrie 2012, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de „trafic de droguri de mare risc", prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatei, Tribunalul a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., ținând seama de gradul de pericol social ridicat al faptei, de modalitatea de concepere și executare a faptei, de împrejurările săvârșirii acesteia, de urmărire produse sau ce s-ar fi putut produce, dar și de circumstanțele personale ale inculpatei, care este cunoscută cu antecedente penale, însă, deși anterior a fost condamnată la pedeapsa închisorii pentru același gen de infracțiune, ceea ce impune actualmente un regim sancționator mai aspru, totuși s-a avut în vedere vârsta oarecum înaintată a acesteia și atitudinea sinceră a inculpatei, care a recunoscut acuzația ce i se aduce și care determină reținerea dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., care prevede reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime.

Întrucât prezenta faptă a fost săvârșită după considerarea ca executată a pedepsei de 5 ani aplicată prin Sentința penală nr. 1144 din 19 septembrie 2005 pronunțată de Tribunalul București - Secția I penală și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 123 din 11 ianuarie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, având un rest de executat de 727 zile închisoare, Tribunalul a reținut incidența dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen., respectiv starea de recidivă postexecutorie în care a fost săvârșită fapta dedusă judecății.

Tribunalul a apreciat că aplicarea unei pedepse orientată ușor peste minimul special prevăzut de lege va fi natură să asigure scopul educativ și preventiv prevăzut de art. 52 C. pen., precum și formarea unei atitudini corespunzătoare față de ordinea de drept și valorile socio-morale.

Împotriva sentinței penale anterior menționate a declarat apel inculpata M.M., care a solicitat reducerea pedepsei aplicate de instanța de fond.

Prin Decizia penală nr. 53/A din 25 februarie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpata M.M. împotriva Sentinței penale nr. 878/F din 12 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală.

A fost obligată inculpata la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 200 RON, onorariu apărător din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

A fost menținută arestarea preventivă a inculpatei și s-a dedus prevenția de la 24 octombrie 2012 la zi.

Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanța de prim control judiciar a apreciat că este nefondat.

Astfel, s-a reținut că, în cauză, tribunalul a procedat la o corectă individualizare a pedepsei, creând un just echilibru între elementele ce circumstanțiază fapta comisă și elementele favorabile persoanei inculpatei.

S-a constatat că pedeapsa aplicată în cauză este aproape egală cu minimul special prevăzut de lege, redus conform dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., în condițiile în care inculpata a mai fost condamnată anterior tot pentru același gen de infracțiuni.

În acest context, s-a apreciat că reținerea prevederilor art. 74 lit. a) C. pen. nu este posibilă, neputându-se aprecia că inculpata ar fi avut o conduită bună anterioară comiterii infracțiunii din prezenta cauză, după cum nu este posibilă nici reținerea prevederilor art. 74 lit. c) C. pen., dată fiind aplicarea în cauză a art. 320

1

C. proc. pen.

Cum nici alte elemente care să poată fi apreciate și să li se dea eficiența circumstanțelor atenuante judiciare nu au fost invocate în cauză, s-a apreciat că nu se impune reducerea pedepsei sub limita stabilită de către instanța de fond.

împotriva deciziei anterior menționate, în termen legal, a declarat recurs inculpata M.M., solicitând, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, admiterea căii de atac promovate, casarea hotărârilor și, pe fond, reducerea cuantumului pedepsei, ca urmare a reținerii de circumstanțe atenuante, în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Concluziile formulate de reprezentantul parchetului, de apărătorul recurentei inculpate și ultimul cuvânt al acesteia au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.

Înalta Curte, examinând recursul declarat prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta nu este fondat pentru considerentele care urmează.

Inculpata M.M. a fost condamnată de instanța de fond pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., constând în aceea că, la data de 24 octombrie 2012, a vândut trei „doze" ce conțineau cantitatea totală de 0,15 grame heroină în amestec cu cofeină și acetaminofen, martorului denunțător S.M., pentru suma de 150 RON, iar în imobilul unde domiciliază a deținut, fără drept, în vederea traficului, un număr de 6 „doze" ce conțineau cantitatea totală de 0,32 grame heroina în amestec cu cofeină și acetaminofen, aspect constatat cu ocazia percheziției domiciliare din data de 24 octombrie 2012.

În fața primei instanțe, aceasta a recunoscut comiterea faptelor, solicitând să beneficieze de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen.

Astfel fiind, au fost reținute în favoarea inculpatei dispozițiile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., privind beneficiul reducerii cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, instanța de fond aplicându-i o pedeapsă de 7 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Totodată, în baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

Pedepsele aplicate inculpatei au fost menținute de instanța de prim control judiciar, care le-a apreciat ca fiind temeinice și legale.

Criticile formulate pe calea prezentului recurs, circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., au vizat reducerea pedepsei aplicate inculpatei, care a fost apreciată ca fiind prea aspră.

Înalta Curte reține că prin Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în M. Of. nr. 89 din 12 februarie 2013, s-au adus modificări în ceea ce privește limitele casării în recurs, acestea fiind circumscrise esențialmente încălcărilor în drept, iar nu în fapt.

Anterior intrării în vigoare a legii enunțate, cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. permitea examinarea hotărârilor recurate atât sub aspectul legalității acestora, cât și sub aspectul temeiniciei.

Actualmente, acest caz de casare privește doar nelegalitatea pedepsei, ceea ce înseamnă aplicarea, de către instanțe, a unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute în norma de incriminare.

În cauză, se constată, în raport de data pronunțării hotărârii atacate (25 februarie 2013) și data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 (cu respectarea dispozițiilor tranzitorii), că nu sunt incidente dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate.

Față de împrejurarea că, în speță, criticile formulate de către recurenta inculpată au vizat netemeinicia pedepsei, iar nu nelegalitatea acesteia, Înalta Curte constată că nu poate fi reținut cazul de casare invocat.

Pentru considerentele anterior expuse și având în vedere că nu există nici motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursul declarat în cauză va fi respins, ca nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În temeiul art. 385

17

alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatei durata reținerii și a arestării preventive de la 24 octombrie 2012 la 13 mai 2013.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta inculpată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata M.M. împotriva Deciziei penale nr. 53/A din 25 februarie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei durata reținerii și a arestării preventive de la 24 octombrie 2012 la 13 mai 2013.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 mai 2013.

Procesat de GGC - LM