ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1557/2013

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 868 din 11 octombrie 2012,pronunțată în Dosarul nr. 36330/3/2012, Tribunalul București, secția I penală a hotărât: În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul M.M. la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc. S-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate. În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 01 august 2012 la zi. În baza art. 350 C. proc. pen. s-a dispus menținerea stării de arest a inculpatului. În baza art. 17 alin. (1) rap. la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat în vederea distrugerii cantitatea de 199,7 grame pulbere ce conține heroină, glucoză și sucroză, mai puțin cantitatea de 5,0 grame pulbere păstrată drept contraprobă, substanțele fiind depuse la camera de corpuri delicte a D.C.J.S.E.O. cu dovada din 24 august 2012. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a constatat că din probele administrate în faza urmăririi penale, însușite de inculpat potrivit procedurii prevăzute de art. 320 1 C. proc. pen., rezultă că, în urma percheziției efectuate la data de 01 august 2012 la adresa din București, str. A., sector 2, în baza autorizației din 25 iulie 2012 emisă de Tribunalul București, secția I penală, adresă la care inculpatul M.M. locuiește fără forme legale, într-unul din cele două dormitoare ale apartamentului a fost identificat un aspirator de culoare neagră marca S. 2000 W, în interiorul căruia a fost găsită o pungă din material plastic de culoare alb cu roșu cu diametrul de cca. 10 cm, ce conținea o substanță maronie (procesul-verbal de efectuare a percheziției domiciliare și planșele foto aferente).

Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică din 13 august 2012, substanța găsită în apartamentul folosit de inculpat reprezenta 207,32 grame pulbere, ce conținea heroină bază, glucoză și sucroză, concentrația probei heroină bază fiind de 44,94% ± 2%. Tribunalul a reținut că inculpatul a recunoscut încă din primele declarații faptul că cele 207,32 grame pulbere conțineau heroină și a precizat că a cumpărat heroina în schimbul sumei de 15.000 RON de la o persoană necunoscută în vederea revânzării și a și procedat la vânzarea unor doze, de o greutate de aproximativ 0,2 grame contra sumei de 60 - 80 de RON. Au fost apreciate relevante sub aspect probator procesele-verbale întocmite de lucrătorii din cadrul B.C.C.O.

- București la datele de 06 iulie 2012 și 19 iulie 2012, cu privire la preocupările infracționale ale inculpatului și cu privire la faptul că acesta locuiește la adresa unde au fost identificate drogurile. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul pentru motivele consemnate în partea introductivă a deciziei. Apelul a fost apreciat ca fiind fondat, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 16 din Legea nr. 143/2000, persoana care a comis o infracțiune din cele prevăzute la art. 2 - 10 din același act normativ, iar în timpul urmăririi penale denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane ce au comis infracțiuni legate de droguri, beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.

Or, inculpatul M.M. a formulat în cursul urmăririi penale un denunț, iar în cursul cercetărilor penale, inculpatul C.M. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. Prin urmare, aplicând și art. 320 1 C. proc. pen., urmează să fie redusă pedeapsa aplicată inculpatului, executarea urmând să se facă în condiții de detenție, în raport de gravitatea deosebită a faptelor penale comise de acesta. În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-a admis apelul declarat de apelantul-inculpat M.M., s-a desființat, în parte, sentința apelată și rejudecând pe fond: S-au reținut în favoarea inculpatului M.M., disp. art. 16 din Legea nr. 143/2000 și în consecință, s-a redus cuantumul pedepsei aplicate acestuia, prin Sentința penală nr. 868 din 11 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția l penală, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. și ped.

de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000,cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., de la 8 ani închisoare, la 4 ani închisoare. În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reținerii și a arestării preventive, de la 01 august 2012, la zi. În baza art. 383 alin. (11) C. proc. pen., s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul M.M. criticând decizia recurată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. și solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate, reținerea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și art. 76 lit. a) C. pen., reducerea pedepsei de 4 ani închisoare la 3 ani închisoare cu executarea în condițiile art. 81, 86 1 sau 86 7 C. pen.

Examinând recursul declarat prin prisma cazului de casare invocat, Înalta Curte, reține că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta. Potrivit art. 2 din Legea nr. 143/2000, (1) Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi. (2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.

La individualizarea pedepselor aplicate față de inculpat au fost avute în vedere criteriile enumerate de art. 72 C. pen. care prevede că la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale ale codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Potrivit art. 320 1 C. proc. pen., (Judecata în cazul recunoașterii vinovăției) (1) Până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

(2) Judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere pe care le poate administra la acest termen de judecată. (4) Instanța de judecată soluționează latura penală atunci când, din probele administrate, în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat. (7) Instanța va pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii.

Potrivit art 16 din Legea nr. 143/2000, persoana care a comis una dintre infracțiunile prevăzute la art. 2 - 10, iar în timpul urmăririi penale denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege. Ca urmare, cuantumul pedepsei principale aplicate este rezultatul reținerii unor cauze legale de atenuare a răspunderii penale, - art 320 1 C. proc. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000. În aceste condiții pedeapsa principală în cuantum de 4 ani, aplicată inculpatului M.M., pentru infracțiunile cercetate în prezenta cauză, este orientată spre minimul rezultat din incidența celor două texte.

Înalta Curte adaugă aspectelor analizate și reținute de instanțele de fond și apel, evidențiate anterior pe aspectul individualizării pedepsei, circumstanțele personale referitoare la situația familială, conduita bună avută anterior săvârșirii faptei, cu accent pe lipsa antecedentelor penale, pe împrejurarea că a avut atitudine procesuală corectă, de recunoaștere și regret, că are mijloace oneste de trai, nu sunt suficiente pentru a conduce la concluzia că, pedeapsa stabilită nu este de natură a corespunde periculozității sociale a faptei și a inculpatului și de a îndeplini funcțiile prev. de art. 52 C. pen., astfel că nu se impune coborârea suplimentară a acesteia și nici schimbarea modalității de executare.

Așadar, Înalta Curte reține că pedepsele stabilite și modalitatea de executare sunt apte să atingă scopul preventiv și educativ al sancțiunii și nu se impune reindividualizarea judiciară a acestora. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.M. împotriva Deciziei penale nr. 22 din 29 ianuarie 2013 a Curții de Apel București , secția l penală. Va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului M.M., durata reținerii și arestării preventive de la 01 august 2012 la 08 mai 2013. Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M.M. împotriva Deciziei penale nr. 22 din 29 ianuarie 2013 a Curții de Apel București , secția l penală. Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului M.M., durata reținerii și arestării preventive de la 01 august 2012 la 08 mai 2013. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 08 mai 2013. Procesat de GGC - NN