ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1557/2013

Deliberând asupra

recursului de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 868 din 11 octombrie

2012,pronunțată în Dosarul nr. 36330/3/2012, Tribunalul București, secția I

penală a hotărât:

În baza art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 320

1

alin. (7) C.

proc. pen. a condamnat pe inculpatul M.M. la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.

S-a aplicat pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea sau considerarea ca

executată a pedepsei principale aplicate.

În baza art. 71 C.

pen. s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercițiul

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C.

pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive

de la 01 august 2012 la zi.

În baza art. 350 C.

proc. pen. s-a dispus menținerea stării de arest a inculpatului.

În baza art. 17 alin.

(1) rap. la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat în vederea

distrugerii cantitatea de 199,7 grame pulbere ce conține heroină, glucoză și

sucroză, mai puțin cantitatea de 5,0 grame pulbere păstrată drept contraprobă,

substanțele fiind depuse la camera de corpuri delicte a D.C.J.S.E.O. cu dovada

din 24 august 2012.

În baza art. 191 alin.

(1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.500 RON cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această sentință, Tribunalul a constatat că din probele administrate în faza

urmăririi penale, însușite de inculpat potrivit procedurii prevăzute de art.

320

1

C. proc. pen., rezultă că, în urma percheziției efectuate la

data de 01 august 2012 la adresa din București, str. A., sector 2, în baza

autorizației din 25 iulie 2012 emisă de Tribunalul București, secția I penală,

adresă la care inculpatul M.M. locuiește fără forme legale, într-unul din cele

două dormitoare ale apartamentului a fost identificat un aspirator de culoare

neagră marca S. 2000 W, în interiorul căruia a fost găsită o pungă din material

plastic de culoare alb cu roșu cu diametrul de cca. 10 cm, ce conținea o

substanță maronie (procesul-verbal de efectuare a percheziției domiciliare și

planșele foto aferente).

Potrivit raportului

de constatare tehnico-științifică din 13 august 2012, substanța găsită în apartamentul

folosit de inculpat reprezenta 207,32 grame pulbere, ce conținea heroină bază,

glucoză și sucroză, concentrația probei heroină bază fiind de 44,94% ± 2%.

Tribunalul a reținut

că inculpatul a recunoscut încă din primele declarații faptul că cele 207,32

grame pulbere conțineau heroină și a precizat că a cumpărat heroina în schimbul

sumei de 15.000 RON de la o persoană necunoscută în vederea revânzării și a și

procedat la vânzarea unor doze, de o greutate de aproximativ 0,2 grame contra

sumei de 60 - 80 de RON.

Au fost apreciate

relevante sub aspect probator procesele-verbale întocmite de lucrătorii din

cadrul B.C.C.O. - București la datele de 06 iulie 2012 și 19 iulie 2012, cu

privire la preocupările infracționale ale inculpatului și cu privire la faptul

că acesta locuiește la adresa unde au fost identificate drogurile.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat apel inculpatul pentru motivele consemnate în partea

introductivă a deciziei.

Apelul a fost

apreciat ca fiind fondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 16 din

Legea nr. 143/2000, persoana care a comis o infracțiune din cele prevăzute la

art. 2 - 10 din același act normativ, iar în timpul urmăririi penale denunță și

facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane ce

au comis infracțiuni legate de droguri, beneficiază de reducerea la jumătate a

limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.

Or, inculpatul M.M. a

formulat în cursul urmăririi penale un denunț, iar în cursul cercetărilor

penale, inculpatul C.M. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii

prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Prin urmare, aplicând

și art. 320

1

C. proc. pen., urmează să fie redusă pedeapsa aplicată

inculpatului, executarea urmând să se facă în condiții de detenție, în raport

de gravitatea deosebită a faptelor penale comise de acesta.

În baza art. 379 pct.

2 lit. a) C. proc. pen. s-a admis apelul declarat de apelantul-inculpat M.M.,

s-a desființat, în parte, sentința apelată și rejudecând pe fond:

S-au reținut în

favoarea inculpatului M.M., disp. art. 16 din Legea nr. 143/2000 și în

consecință, s-a redus cuantumul pedepsei aplicate acestuia, prin Sentința

penală nr. 868 din 11 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția

l penală, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc,

prev. și ped. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000,cu aplicarea

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., de la 8 ani închisoare, la 4 ani

închisoare.

În baza art. 383

alin. (2) C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reținerii și a

arestării preventive, de la 01 august 2012, la zi.

În baza art. 383

alin. (11) C. proc. pen., s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs inculpatul M.M. criticând decizia recurată prin

prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

și solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate, reținerea

dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și art. 76 lit. a) C. pen.,

reducerea pedepsei de 4 ani închisoare la 3 ani închisoare cu executarea în

condițiile art. 81, 86

1

sau 86

7

C. pen.

Examinând recursul

declarat prin prisma cazului de casare invocat, Înalta Curte, reține că

recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta.

Potrivit art. 2 din

Legea nr. 143/2000, (1) Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea,

extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea,

distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea,

deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără

drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 15 ani și interzicerea unor

drepturi.

(2) Dacă faptele

prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea

de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.

La individualizarea

pedepselor aplicate față de inculpat au fost avute în vedere criteriile

enumerate de art. 72 C. pen. care prevede că la stabilirea și aplicarea

pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale ale codului, de

limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al

faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează

sau agravează răspunderea penală.

Potrivit art. 320

1

C. proc. pen., (Judecata în cazul recunoașterii vinovăției)

(1) Până la începerea

cercetării judecătorești, inculpatul poate declara personal sau prin înscris

autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a

instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în

faza de urmărire penală.

(2) Judecata poate

avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar

atunci când inculpatul declară că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul

de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe, cu excepția

înscrisurilor în circumstanțiere pe care le poate administra la acest termen de

judecată.

(4) Instanța de

judecată soluționează latura penală atunci când, din probele administrate, în

cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracțiune și a

fost săvârșită de inculpat.

(7) Instanța va

pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a

limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, și de

reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul

pedepsei amenzii.

Potrivit art 16 din

Legea nr. 143/2000, persoana care a comis una dintre infracțiunile prevăzute la

art. 2 - 10, iar în timpul urmăririi penale denunță și facilitează

identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au

săvârșit infracțiuni legate de droguri beneficiază de reducerea la jumătate a

limitelor pedepsei prevăzute de lege. Ca urmare, cuantumul pedepsei principale

aplicate este rezultatul reținerii unor cauze legale de atenuare a răspunderii

penale, - art 320

1

C. proc. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000.

În aceste condiții pedeapsa principală în cuantum de 4 ani, aplicată

inculpatului M.M., pentru infracțiunile cercetate în prezenta cauză, este

orientată spre minimul rezultat din incidența celor două texte.

Înalta Curte adaugă

aspectelor analizate și reținute de instanțele de fond și apel, evidențiate

anterior pe aspectul individualizării pedepsei, circumstanțele personale

referitoare la situația familială, conduita bună avută anterior săvârșirii

faptei, cu accent pe lipsa antecedentelor penale, pe împrejurarea că a avut

atitudine procesuală corectă, de recunoaștere și regret, că are mijloace oneste

de trai, nu sunt suficiente pentru a conduce la concluzia că, pedeapsa

stabilită nu este de natură a corespunde periculozității sociale a faptei și a

inculpatului și de a îndeplini funcțiile prev. de art. 52 C. pen., astfel că nu

se impune coborârea suplimentară a acesteia și nici schimbarea modalității de

executare.

Așadar, Înalta Curte

reține că pedepsele stabilite și modalitatea de executare sunt apte să atingă

scopul preventiv și educativ al sancțiunii și nu se impune reindividualizarea

judiciară a acestora.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., va respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.M.

împotriva Deciziei penale nr. 22 din 29 ianuarie 2013 a Curții de Apel

București , secția l penală.

Va deduce din

cuantumul pedepsei aplicate inculpatului M.M., durata reținerii și arestării

preventive de la 01 august 2012 la 08 mai 2013.

Va obliga recurentul

inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de inculpatul M.M. împotriva Deciziei penale nr. 22 din 29

ianuarie 2013 a Curții de Apel București , secția l penală.

Deduce din cuantumul

pedepsei aplicate inculpatului M.M., durata reținerii și arestării preventive

de la 01 august 2012 la 08 mai 2013.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 08 mai 2013.

Procesat

de GGC - NN