ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1167/2013

Asupra recursurilor de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 538 din 14 august 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 27421/3/2012, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul M.S.A. la pedeapsa de 8 ani închisoare, cu interzicerea ca pedeapsă complementară a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale și ca pedeapsa accesorie a acelorași drepturi.

Conform art. 350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii arestării preventive de la 22 iunie 2012 la zi. În temeiul art. 17 alin. (1) și art. 18 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea specială în vederea distrugerii a 19 comprimate roz cu logo C.C. ce conțin MDMA și a 1,80 grame pulbere roz care conține MDMA (rămase din proba nr. 1 după efectuarea analizelor de laborator și reținerea contraprobei) ambalate și sigilate și depuse la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R. – D.C.J.S.E.O. conform dovezii din 02 iulie 2012. Potrivit art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea specială a sumei de 2.140 RON de la inculpat reprezentând contravaloarea substanțelor stupefiante vândute.

A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în fapt, că în perioada decembrie 2011-iunie 2012, inculpatul M.S.A., în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a vândut martorilor B.D., C.G.A. și C.L.L., între 2 și 20 de comprimate ecstasy contra unor sume cuprinse între 40-50 RON/pastilă, iar în noaptea de 21/22 iunie 2012, a fost prins în flagrant având asupra sa 30 de comprimate ecstasy pe care le deținea cu intenția de a le vinde martorului denunțător N.C.C. Situația de fapt a fost reținută pe baza coroborării tuturor mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală constând în: procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesele-verbale de redare a interceptărilor convorbirilor telefonice, raportul de constatare tehnico-științifică chimică din 22 iunie 2012, declarațiile martorului asistent P.I.A.

și ale martorilor N.C.C., B.D., C.G.A., C.L.A. și P.F.G. În fața instanței, inculpatul a arătat că este de acord să beneficieze de disp.art. 320 1 C. proc. pen., arătând că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței solicitând ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală fără a solicita administrarea altor mijloace de probă cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul M.S.A., care a criticat-o sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, apreciind că în mod greșit nu au fost reținute în favoarea sa circumstanțele atenuante care să facă posibilă reducerea pedepsei și suspendarea acesteia sub supraveghere.

Instanța de apel a apreciat că în mod corect a fost reținută situația de fapt, încadrarea juridică a faptelor și vinovăția inculpatului, dar nu a fost acordată semnificația cuvenită tuturor circumstanțelor personale ale inculpatului, neexistând niciun motiv plauzibil pentru înlăturarea art. 74 alin. (2) C. pen. În consecință, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 311/A din 26 octombrie 2012, a admis apelul formulat de inculpat, a desființat în parte sentința primei instanțe și a redus pedeapsa aplicată inculpatului de la 8 ani la 5 ani închisoare. Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul M.S.A.

Parchetul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 9 C. proc. pen., respectiv contradicția dintre considerentele deciziei și dispozitivul acesteia, sub aspectul reținerii dispozițiilor art. 74-76 C. pen. în considerente și nereținerii acestora în dispozitiv. Inculpatul a invocat cazul de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepsei aplicate prin reținerea art. 19 din Legea nr. 682/2002, concomitent cu reținerea circumstanțelor atenuante. Recursurile sunt întemeiate în sensul celor ce urmează: Înalta Curte, analizând decizia penală recurată, atât prin prisma criticilor formulate de recurenți, cât și conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este nelegală, existând contradicție între considerentele hotărârii și dispozitivul acesteia.

Art. 354-357 C. proc. pen. stabilesc în mod expres elementele ce formează cuprinsul unei hotărâri judecătorești, iar în ceea ce privește conținutul expunerii, în art. 356 se arată că aceasta trebuie să cuprindă analiza oricăror elemente de fapt și a temeiurilor de drept care justifică soluțiile date în cauză, fiind evident că trebuie să existe o strictă concordanță între considerente și dispozitiv. Scopul motivării este tocmai acela de a fundamenta și explica măsurile adoptate de instanță. În situația în care nu există concordanță între considerente și dispozitiv, instanța de control judiciar nu poate cunoaște care este soluția reală pronunțată de către prima instanță, în speță dacă se rețin sau nu circumstanțele atenuante în favoarea inculpatului.

Nu se poate accepta punctul de vedere al apărării inculpatului, în sensul aprecierii că este vorba de o eroare materială, deoarece nici în dispozitiv dar nici în minută nu se face trimitere la prevederile art. 74-76 C. pen., situație în care pedeapsa este situată în alte limite decât cele legale, astfel că o atare nelegalitate nu poate fi corectată printr-o încheiere de îndreptare a erorii materiale. Modul în care a fost redactată hotărârea încalcă dispozițiile art. 356 C. proc. pen., constituind cazul de casare prevăzut de art. 385 9 C. proc. pen. ce atrage trimiterea cauzei spre rejudecare, conform art. 385 15 C. proc. pen.

Sub acest aspect, în baza textului mai sus evocat, Înalta Curte va admite ambele recursuri, va casa decizia și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, apreciind că solicitarea inculpatului de reducere a pedepsei în funcție de circumstanțele atenuante, dar și de prevederile art. 19 din Legea nr. 686/2002 trebuie să fie avută în vedere de instanța de apel cu prilejul rejudecării apelului formulat de acesta. În baza art. 385 16 C. proc. pen. și art. 160 b C. proc. pen.

se va menține starea de arest a inculpatului, Înalta Curte apreciind că se mențin temeiurile ce au stat la baza arestării preventive, fiind îndeplinite cerințele art. 148 lit. f) privind pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat, dar și probe certe că lăsarea în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, având în vedere natura și gravitatea faptei pentru care este trimis în judecată și condamnat de prima instanță, modalitatea în care se reține că ar fi fost comisă, consecințele foarte grave asupra societății ale traficului de droguri. Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat urmând a fi plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpatul M.S.A. împotriva deciziei penale nr. 311/A din 26 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Casează decizia penală atacată și trimite cauza pentru rejudecarea apelului declarat de inculpat la aceeași instanță, respectiv Curtea de Apel București. Menține starea de arest a inculpatului. Onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 aprilie 2013.