ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 849/2008

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra cauzei civile de

față, a reținut următoarele:

Prin acțiunea civilă

introdusă la data de 16 februarie 2006 pe rolul Tribunalului București,

reclamanții B.G. și B.P. au chemat în judecată Primarul General al Municipiului

București pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea

Dispoziției cu nr. 4873 din 27 decembrie 2005, emisă de pârât, și restituirea

în natură a imobilului compus din construcție și teren,

situat în București și în subsidiar acordarea de despăgubiri în

condițiile Legii nr. 10/2001 și a Legii nr. 18/1991 ambele în forma

modificată,

pentru partea din imobil care nu poate fi restituită în natură.

Prin sentința civilă

nr. 854 din 29 iunie 2006, a fost admisă în parte cererea reclamanților, a fost

anulată dispoziția emisă de pârât, și a fost obligat acesta să

emită o dispoziție motivată prin care să propună

reclamanților măsuri reparatorii prin

echivalent pentru imobilul

revendicat, compus din două camere, bucătărie, grup sanitar și suprafața de 68

mp.

Prin aceeași sentință

s-a respins capătul de cerere privind restituirea în natură sau în echivalent,

a imobilului teren situat în București, în suprafața de 323 mp ca neîntemeiat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut

următoarele:

Prin actul de

vânzare-cumpărare autentificat la Notariatul de Stat, sector 6 București, sub

nr. 2111 din 15 martie 1975, reclamanții au dobândit locuința din str. C. nr.

77 bis, și s-a precizat că terenul aferent în suprafață de 323 mp a

intrat în proprietatea statului conform art. 30

alin. (3) din Legea nr. 58/1974, casa fiind

demolată în baza Decretului

nr. 152/1980.

În raport de

dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, s-a reținut că

reclamanților nu li s-a expropriat și terenul ci

doar construcția și că aceștia nu au fost

niciodată titulari ai dreptului

de proprietate asupra terenului.

S-a mai

reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001,

conform cărora nu intră sub incidența prezentei legi terenurile al căror regim

juridic este reglementat prin Legea nr. 18/1991 și prin Legea nr. 1/2000.

Cu privire la

capătul de cerere privind retrocedarea în natură sau prin echivalent a

construcției, s-a apreciat că reclamanții au dovedit calitatea de proprietari

ai imobilului, expropriat pe numele lor prin Decretul nr. 152/1980, astfel

încât, în mod greșit a fost respinsă notificarea acestora.

Prin apelul declarat împotriva hotărârii primei instanțe, Municipiul

București

prin primarul general

a susținut că potrivit actelor depuse în cauza imobilul a trecut în

proprietatea statului potrivit art. 30 alin. (2) din Legea nr. 58/1974,

reclamanții dobândind numai un drept de folosință asupra terenului, care însă a

încetat la momentul demolării construcției și drept urmare, terenul nu face

obiectul Legii nr. 10/2001.

Prin decizia

nr. 330 din 14 mai 2007, Curtea de Apel București, secția a

IV

-a

civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de pârât și 1-a obligat la plata

sumei de 499,80 lei cheltuieli de judecată către intimații - reclamanți.

Pentru a

hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele:

Prima

instanță, admițând doar în parte cererea reclamanților, a anulat

dispoziția nr. 4873 din 27 decembrie 2005 emisă

de pârât, doar în privința soluției ce

s-a dat cererii de restituire a

construcției și a respins capătul de cerere privind restituirea în natură sau

prin echivalent pentru teren.

S-a procedat

astfel, deoarece construcția a fost preluată prin Decretul nr. 152/1980, iar

reclamanții au făcut dovada calității lor de proprietari asupra acesteia.

Terenul însă a intrat sub incidența prevederilor Legii nr. 58/1974, reclamanții

având doar un drept de folosință asupra acestuia.

Criticile formulate de apelant vizează situația juridică a terenului,

în sensul că

nu face obiectul

Legii nr. 10/2001, ceea ce însă corect s-a reținut de către prima instanță, în

condițiile în care nu s-a admis cererea reclamanților cu privire la imobilul

teren.

Prin recursul declarat, Municipiul București prin Primarul General, a

formulat

critici împotriva

hotărârii instanței de apel, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea

recursului s-a arătat că analizând greșit probele administrate și interpretând

eronat dispozițiile art. 21.1 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.

10/2001, instanța de apel a considerat că s-a făcut dovada dreptului de proprietate

asupra imobilul în litigiu și a calității de persoană îndreptățită.

S-a mai

arătat că sarcina probei proprietății și a deținerii legale la momentul

deposedării abuzive revine persoanei care se pretinde îndreptățită, că

înscrisurile doveditoare trebuiau depuse odată cu notificarea sau ulterior

într-un termen legal de

maximum 18 luni de la depunerea notificării,

și că reclamanții nu au dovedit dreptul lor de proprietate asupra construcției.

Recursul va

fi respins ca nefondat pentru următoarele considerente:

Prin Dispoziția nr. 4873 din 27 decembrie 2005, emisă de Primarul

General al

Primăriei

Municipiului București, s-a respins notificarea formulată de reclamanți prin

care s-a solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul situat în

București, deoarece nu face obiectul Legii nr. 10/2001.

Prima

instanță a considerat că respingerea notificării reclamanților cu privire la

construcția demolată situată în București, compusă din două camere, bucătărie

și grup sanitar, în suprafață de 68 mp, este nefondată, dar a menținut soluția

pronunțată prin notificare pentru imobilul teren situat în același loc și având

o suprafață de 323 mp.

Prin apelul

declarat, pârâtul a criticat soluția primei instanțe cu privire la imobilul

teren, arătând că acesta nu face obiectul Legii nr. 10/2001, deși prima

instanță a respins capătul de cerere cu privire la imobilul teren.

Recursul nu

poate fi exercitat

omisso medio

, adică fără să se fi exercitat în

prealabil calea ordinară de atac a apelului.

Prin motivele

de recurs formulate, pârâtul a formulat critici cu privire la imobilul

construcție, arătându-se în esență, că nu s-au depus actele doveditoare ale

dobândirii dreptului de proprietate asupra acesteia.

Potrivit art.

377 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., sunt declarate irevocabile hotărârile

pronunțate în primă instanță și care nu au fost atacate cu apel.

Astfel,

neformulându-se prin apel critici asupra soluției cu privire la imobilul

construcție, hotărârea instanței de fond a devenit irevocabilă și deci, pe

acest aspect nu se pot formula critici direct în recurs.

Față de cele

arătate, recursul în raport de art. 312 C. proc. civ. se va respinge ca

nefondat.

În raport de

dispozițiile art. 274 C. proc. civ. recurentul va fi obligat la plata sumei de

595 lei, cheltuieli de judecată efectuate de către intimații-reclamanți, în

recurs, conform chitanței cu nr. 257 din 3 ianuarie 2008.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiului

București prin

primarul general

împotriva deciziei nr. 330 din 14 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a

IV

-a civilă.

Obligă

pe recurent la 595 lei, cheltuieli de judecată către intimații - reclamanți

B.G. și B.P.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 12 februarie 2008.