ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 849/2008

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: Prin acțiunea civilă introdusă la data de 16 februarie 2006 pe rolul Tribunalului București, reclamanții B.G. și B.P. au chemat în judecată Primarul General al Municipiului București pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea Dispoziției cu nr. 4873 din 27 decembrie 2005, emisă de pârât, și restituirea în natură a imobilului compus din construcție și teren, situat în București și în subsidiar acordarea de despăgubiri în condițiile Legii nr. 10/2001 și a Legii nr. 18/1991 ambele în forma modificată, pentru partea din imobil care nu poate fi restituită în natură.

Prin sentința civilă nr. 854 din 29 iunie 2006, a fost admisă în parte cererea reclamanților, a fost anulată dispoziția emisă de pârât, și a fost obligat acesta să emită o dispoziție motivată prin care să propună reclamanților măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul revendicat, compus din două camere, bucătărie, grup sanitar și suprafața de 68 mp. Prin aceeași sentință s-a respins capătul de cerere privind restituirea în natură sau în echivalent, a imobilului teren situat în București, în suprafața de 323 mp ca neîntemeiat. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Prin actul de vânzare-cumpărare autentificat la Notariatul de Stat, sector 6 București, sub nr. 2111 din 15 martie 1975, reclamanții au dobândit locuința din str. C. nr. 77 bis, și s-a precizat că terenul aferent în suprafață de 323 mp a intrat în proprietatea statului conform art. 30 alin. (3) din Legea nr. 58/1974, casa fiind demolată în baza Decretului nr. 152/1980.

În raport de dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, s-a reținut că reclamanților nu li s-a expropriat și terenul ci doar construcția și că aceștia nu au fost niciodată titulari ai dreptului de proprietate asupra terenului. S-a mai reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001, conform cărora nu intră sub incidența prezentei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea nr. 18/1991 și prin Legea nr. 1/2000. Cu privire la capătul de cerere privind retrocedarea în natură sau prin echivalent a construcției, s-a apreciat că reclamanții au dovedit calitatea de proprietari ai imobilului, expropriat pe numele lor prin Decretul nr. 152/1980, astfel încât, în mod greșit a fost respinsă notificarea acestora.

Prin apelul declarat împotriva hotărârii primei instanțe, Municipiul București prin primarul general a susținut că potrivit actelor depuse în cauza imobilul a trecut în proprietatea statului potrivit art. 30 alin. (2) din Legea nr. 58/1974, reclamanții dobândind numai un drept de folosință asupra terenului, care însă a încetat la momentul demolării construcției și drept urmare, terenul nu face obiectul Legii nr. 10/2001. Prin decizia nr. 330 din 14 mai 2007, Curtea de Apel București, secția a IV -a civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de pârât și 1-a obligat la plata sumei de 499,80 lei cheltuieli de judecată către intimații - reclamanți.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele: Prima instanță, admițând doar în parte cererea reclamanților, a anulat dispoziția nr. 4873 din 27 decembrie 2005 emisă de pârât, doar în privința soluției ce s-a dat cererii de restituire a construcției și a respins capătul de cerere privind restituirea în natură sau prin echivalent pentru teren. S-a procedat astfel, deoarece construcția a fost preluată prin Decretul nr. 152/1980, iar reclamanții au făcut dovada calității lor de proprietari asupra acesteia. Terenul însă a intrat sub incidența prevederilor Legii nr. 58/1974, reclamanții având doar un drept de folosință asupra acestuia. Criticile formulate de apelant vizează situația juridică a terenului, în sensul că nu face obiectul Legii nr. 10/2001, ceea ce însă corect s-a reținut de către prima instanță, în condițiile în care nu s-a admis cererea reclamanților cu privire la imobilul teren.

Prin recursul declarat, Municipiul București prin Primarul General, a formulat critici împotriva hotărârii instanței de apel, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea recursului s-a arătat că analizând greșit probele administrate și interpretând eronat dispozițiile art. 21.1 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, instanța de apel a considerat că s-a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilul în litigiu și a calității de persoană îndreptățită. S-a mai arătat că sarcina probei proprietății și a deținerii legale la momentul deposedării abuzive revine persoanei care se pretinde îndreptățită, că înscrisurile doveditoare trebuiau depuse odată cu notificarea sau ulterior într-un termen legal de maximum 18 luni de la depunerea notificării, și că reclamanții nu au dovedit dreptul lor de proprietate asupra construcției.

Recursul va fi respins ca nefondat pentru următoarele considerente: Prin Dispoziția nr. 4873 din 27 decembrie 2005, emisă de Primarul General al Primăriei Municipiului București, s-a respins notificarea formulată de reclamanți prin care s-a solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul situat în București, deoarece nu face obiectul Legii nr. 10/2001. Prima instanță a considerat că respingerea notificării reclamanților cu privire la construcția demolată situată în București, compusă din două camere, bucătărie și grup sanitar, în suprafață de 68 mp, este nefondată, dar a menținut soluția pronunțată prin notificare pentru imobilul teren situat în același loc și având o suprafață de 323 mp.

Prin apelul declarat, pârâtul a criticat soluția primei instanțe cu privire la imobilul teren, arătând că acesta nu face obiectul Legii nr. 10/2001, deși prima instanță a respins capătul de cerere cu privire la imobilul teren. Recursul nu poate fi exercitat omisso medio , adică fără să se fi exercitat în prealabil calea ordinară de atac a apelului. Prin motivele de recurs formulate, pârâtul a formulat critici cu privire la imobilul construcție, arătându-se în esență, că nu s-au depus actele doveditoare ale dobândirii dreptului de proprietate asupra acesteia. Potrivit art. 377 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., sunt declarate irevocabile hotărârile pronunțate în primă instanță și care nu au fost atacate cu apel.

Astfel, neformulându-se prin apel critici asupra soluției cu privire la imobilul construcție, hotărârea instanței de fond a devenit irevocabilă și deci, pe acest aspect nu se pot formula critici direct în recurs. Față de cele arătate, recursul în raport de art. 312 C. proc. civ. se va respinge ca nefondat. În raport de dispozițiile art. 274 C. proc. civ. recurentul va fi obligat la plata sumei de 595 lei, cheltuieli de judecată efectuate de către intimații-reclamanți, în recurs, conform chitanței cu nr. 257 din 3 ianuarie 2008.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiului București prin primarul general împotriva deciziei nr. 330 din 14 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a IV -a civilă. Obligă pe recurent la 595 lei, cheltuieli de judecată către intimații - reclamanți B.G. și B.P. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 februarie 2008.