ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5114/2007

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea actelor dosarului, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la 11

aprilie 2005 la această instanță S.M. a solicitat în contradictoriu cu Ș.N.,

Ș.V., SC C.B.M. Ploiești și SC D.D & B SRL revizuirea deciziei nr. 2139 din

18 octombrie 2004 a Curții de Apel Ploiești și implicit a deciziei nr. 156 din

31 ianuarie 2002 a aceleiași instanțe, irevocabile prin decizia nr. 459 din 14

martie 2005 a Curții de Apel Ploiești.

O cerere cu conținut identic a fost

depusă și de D.C.N. și S.M.V.

În motivarea acestor cereri, precum

și în cele completatoare depuse pentru termenul din 16 martie 2006 se arată că

hotărârile a căror anulare s-a solicitat sunt în contradicție cu sentința

civilă nr. 7419 din 8 iulie 1999 a Judecătoriei Ploiești, rămasă definitivă și

irevocabilă prin decizia nr. 1279 din 7 aprilie 2000 a Curții de Apel Ploiești.

Se susține că în timp ce prin aceste

hotărâri toți cei cinci coproprietari au fost puși în posesie cu privire la

întregul imobil situat în Ploiești, prin procesul verbal nr. 16011 din 23 mai

2000 emis de Primăria municipiului Ploiești, ulterior, într-un proces de ieșire

din indiviziune, judecat în mai multe cicluri procesuale, redate în cuprinsul

cererii s-a schimbat masa partajabilă, încălcându-se dreptul de proprietate al

M.S.

De aceea se solicită anularea hotărârilor

date în cel de al doilea litigiu, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Potrivit acestui text revizuirea se

poate cere dacă există hotărâri potrivnice date de instanțe de același grad sau

de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane având

aceeași calitate.

Pentru realizarea cerințelor

textului menționat, este necesar a fi îndeplinite în mod cumulativ următoarele

condiții: să existe hotărâri definitive contradictorii, hotărârile potrivnice

să fie pronunțate în aceeași pricină, ceea ce înseamnă că trebuie să existe

tripla identitate de părți, obiect și cauză, care sunt elementele lucrului

judecat, iar în cel de al doilea proces să nu se fi invocat această excepție și

în sfârșit ca hotărârile să fie date în dosare diferite.

Se constată că în speță nu sunt

întrunite cerințele redate, întrucât cele două litigii supuse analizei nu sunt

identice, ele având obiecte și cauze diferite.

Astfel, în cauza soluționată prin

sentința civilă nr. 7419 din 9 iulie 1999 a Judecătoriei Ploiești, definitivă

și irevocabilă prin decizia nr. 1279 din 7 aprilie 2000 a Curții de Apel

Ploiești prin care s-a constatat nul recursul declarat împotriva deciziei nr.

3091/1999 a Tribunalului Prahova a fost admisă acțiunea în fond după casare

formulată de Ș.G.V. și Ș.N., Ș.P. împotriva Consiliului local Ploiești și

D.G.F.P.C.F.S. Prahova, în contradictoriu cu intervenienta S.M. și cererea de

intervenție în fond după casare formulată de intervenienta S.M. S-a dispus

obligarea Consiliului Local Ploiești să lase reclamanților și intervenientei în

deplină proprietate și pașnică posesie imobilul situat în Ploiești, compus din

teren în suprafață de 661 mp și 2 corpuri de clădire.

Prin urmare, instanțele au hotărât

asupra solicitării părților, privind obligarea pârâtului de a lăsa imobilul în

litigiu în deplina proprietate și posesie a moștenitorilor autorului lor comun

Ș.T.

Prin cererea de față se susține că

prin alte hotărâri, date într-un alt litigiu, între aceleași părți, s-au

pronunțat hotărâri potrivnice celor menționate.

Aceste susțineri nu se verifică,

pentru că cele două litigii la care se face referire, nu sunt identice, având

cu evidență obiecte și cauze diferite.

Astfel dacă în primul litigiu,

instanțele s-au pronunțat asupra unei acțiuni în revendicare, în cel de al

doilea, coproprietarii recunoscuți ca atare în litigiul anterior, au cerut și

s-a admis cererea de ieșire din indiviziune.

Astfel prin sentința civilă nr. 2739

din 28 octombrie 2004 a Curții de Apel Ploiești, dată după admiterea recursului

declarat de Ș.G.V. și Ș.N. împotriva deciziei nr. 1760 din 24 octombrie 2001, a

Tribunalului Prahova, precum și a sentinței nr. 8301 din 2 iulie 2001 și

încheierii de admitere în principiu din 30 martie 2001 ale Judecătoriei

Ploiești, a fost admisă cererea de ieșire din indiviziune conform încheierii de

admitere în principiu, în varianta a II-a a raportului de expertiză efectuat de

Ș.M.

Această hotărâre a rămas irevocabilă

prin decizia nr. 459 din 14 martie 2005 a Curții de Apel Ploiești, prin care au

fost respinse recursurile declarate de reclamanta S.M. și pârâții D.N.C. și

S.V. împotriva deciziei civile nr. 2739 din 28 octombrie 2004 a Curții de Apel

Ploiești.

În aceste condiții, în raport cu

cele arătate, urmează a se constata că nu sunt întrunite în cauză cerințele

art. 322 pct. 7 C. proc. civ. la care s-a făcut referire astfel că cererea de

revizuire de față urmează a fi respinsă.

De observat că înainte de

soluționarea cauzei în fond prin decizia la care s-a făcut referire, hotărârile

anterioare au fost casate prin decizia nr. 156 din 31 ianuarie 2002 a Curții de

Apel Ploiești, a cărei anulare se solicită prin cererea de revizuire de față

„implicit”.

Această formulare poate conduce la

ideea că părțile au solicitat practic anularea soluției defavorabile, care ar

fi în contradicție cu hotărârea dată într-un alt litigiu judecat anterior,

pentru că altfel această hotărâre de casare nu este supusă revizuirii,

neîncadrându-se între cele prevăzute expres de art. 322 C. proc. civ.

Întrucât cererea de revizuire de față

a fost formulată și împotriva deciziei nr. 459 din 14 martie 2005 a Curții de

Apel Ploiești, urmează ca soluția adoptată să se refere la toate hotărârile

pronunțate în aceeași cauză împotriva cărora a fost îndreptată cererea de

revizuire de față.

Urmează a se lua act de renunțarea

la judecată în cererea de revizuire formulată de D.C.N., conform art. 246C.

proc. civ.

În temeiul art. 274 C. proc. civ.,

în raport de soluția dată în cauză, revizuientele S.M. și S.M.V. urmează a fi

obligate să plătească intimaților Ș.N. și Ș.G.V., cheltuieli de judecată în

valoare de 1.249 lei reprezentând onorariu de avocat conform facturii fiscale

nr. 958501 din 22 iunie 2005 pentru 7.735 lei și 476 RON conform facturii nr.

9585180 din 16 ianuarie 2006.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge cererea de revizuire

formulată de S.M. și S.M.V. împotriva deciziei nr. 459 din 14 martie 2005 a

Curții de Apel Ploiești și a deciziei nr. 2739 din 28 octombrie 2004 a Curții

de Apel Ploiești și a deciziei nr. 156 din 31 ianuarie 2002 a aceleiași

instanțe.

Ia act de renunțarea la judecată a

cererii de revizuire formulată de D.C.N.

Obligă pe revizuentele S.M. și

S.M.V. să plătească intimaților Ș.N. și Ș.G.V. cheltuieli de judecată în

cuantum de 1249 lei reprezentând onorariu avocat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 iunie 2007.