ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6141/2006

Deliberând asupra recursului

de față, constată următoarele:

Tribunalul București, secția

a II-a penală, prin sentința penală nr. 655 din 6 iunie 2006 pronunțată în

dosar nr. 35037/3/2005, a respins, ca nefondată, cererea formulată de

condamnatul A.G. pentru întreruperea executării pedepsei.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță de executare a avut în vedere că pentru a putea fi dispusă

întreruperea executării pedepsei este necesar să existe anumite împrejurări

speciale, datorită cărora executarea pedepsei să aibă consecințe grave pentru

condamnat, pentru familia acestuia sau pentru unitatea la care acesta este

angajat.

Din conținutul raportului de

expertiză medico-legală întocmit de I.M.L. Mina Minovici, instanța a constatat

că într-adevăr prezintă o serie de afecțiuni medicale, care pot fi însă tratate

în rețeaua sanitară a A.N.P., cu respectarea indicațiilor terapeutice și

control urologic la nevoie, neaflându-se în imposibilitate de a executa

pedeapsa.

Tribunalul a apreciat astfel

că această situație nu se circumscrie noțiunii de „împrejurare specială” care

să necesite întreruperea executării pedepsei atâta timp cât aceste afecțiuni

pot fi tratate în rețeaua sanitară a A.N.P.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel condamnatul, solicitând în continuare întreruperea executării

pedepsei datorită afecțiunilor de care suferă.

Curtea de Apel București, secția

a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 607/

A din 14 august 2006 pronunțată în dosarul nr. 35037/3/2005 (nr. vechi

2395/2006), a respins, ca nefondat, acest apel, apreciind ca legală și

temeinică hotărârea primei instanțe, în condițiile în care petentul poate fi

tratat în cadrul rețelei sanitare a A.N.P., cu respectarea indicațiilor

terapeutice și control periodic urologic sau la nevoie, el neaflându-se în

imposibilitatea executării pedepsei.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs petentul condamnat, cerând în continuare întreruperea

executării pedepsei, conform motivelor consemnate în practicaua prezentei.

Examinând hotărârea atacată,

prin prisma motivelor de recurs formulate, a probelor administrate, cât și din

oficiu conform art. 385

6

, 385

9

C. proc. pen., Înalta

Curte de Casație și Justiție constată recursul nefondat.

Într-adevăr, în mod

întemeiat au constatat instanțele de executare anterioare că niciuna din

afecțiunile de care suferă condamnatul nu-l pun pe acesta în imposibilitate de

a executa pedeapsa, bolile de care suferă putând fi tratate în rețeaua sanitară

a A.N.P. Din comisia de medici care l-au examinat pe petent au făcut parte

medici specialiști pentru fiecare din afecțiunile invocate, inclusiv un medic

psihiatru.

Până în fața instanței de

recurs condamnatul petent nu a adus critici raportului de expertiză

medico-legală avut în vedere de prima instanță, în care apare consemnat că în

data de 14 aprilie 2006 deținutul a refuzat efectuarea explorărilor la Spitalul

Th. Burghele, și nici nu a făcut proba contrară, pe care doar a invocat-o în

fața instanței de recurs, în sensul că nu ar fi fost înștiințat în scris asupra

acestei probe.

Astfel fiind, recursul se

găsește nefondat și va fi respins în consecință, conform art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen.

Se vor aplica și

dispozițiile art. 192 C. proc. pen., privind cheltuielile judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul A.G. împotriva deciziei penale nr. 607/ A din 14 august

2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori

și de familie.

Obligă recurentul condamnat

la plata sumei de 140 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40

lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 24 octombrie 2006.