ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6141/2006

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele: Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința penală nr. 655 din 6 iunie 2006 pronunțată în dosar nr. 35037/3/2005, a respins, ca nefondată, cererea formulată de condamnatul A.G. pentru întreruperea executării pedepsei. Pentru a hotărî astfel, prima instanță de executare a avut în vedere că pentru a putea fi dispusă întreruperea executării pedepsei este necesar să existe anumite împrejurări speciale, datorită cărora executarea pedepsei să aibă consecințe grave pentru condamnat, pentru familia acestuia sau pentru unitatea la care acesta este angajat. Din conținutul raportului de expertiză medico-legală întocmit de I.M.L. Mina Minovici, instanța a constatat că într-adevăr prezintă o serie de afecțiuni medicale, care pot fi însă tratate în rețeaua sanitară a A.N.P., cu respectarea indicațiilor terapeutice și control urologic la nevoie, neaflându-se în imposibilitate de a executa pedeapsa.

Tribunalul a apreciat astfel că această situație nu se circumscrie noțiunii de „împrejurare specială” care să necesite întreruperea executării pedepsei atâta timp cât aceste afecțiuni pot fi tratate în rețeaua sanitară a A.N.P. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul, solicitând în continuare întreruperea executării pedepsei datorită afecțiunilor de care suferă. Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 607/ A din 14 august 2006 pronunțată în dosarul nr. 35037/3/2005 (nr. vechi 2395/2006), a respins, ca nefondat, acest apel, apreciind ca legală și temeinică hotărârea primei instanțe, în condițiile în care petentul poate fi tratat în cadrul rețelei sanitare a A.N.P., cu respectarea indicațiilor terapeutice și control periodic urologic sau la nevoie, el neaflându-se în imposibilitatea executării pedepsei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul condamnat, cerând în continuare întreruperea executării pedepsei, conform motivelor consemnate în practicaua prezentei. Examinând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate, a probelor administrate, cât și din oficiu conform art. 385 6 , 385 9 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată recursul nefondat. Într-adevăr, în mod întemeiat au constatat instanțele de executare anterioare că niciuna din afecțiunile de care suferă condamnatul nu-l pun pe acesta în imposibilitate de a executa pedeapsa, bolile de care suferă putând fi tratate în rețeaua sanitară a A.N.P. Din comisia de medici care l-au examinat pe petent au făcut parte medici specialiști pentru fiecare din afecțiunile invocate, inclusiv un medic psihiatru.

Până în fața instanței de recurs condamnatul petent nu a adus critici raportului de expertiză medico-legală avut în vedere de prima instanță, în care apare consemnat că în data de 14 aprilie 2006 deținutul a refuzat efectuarea explorărilor la Spitalul Th. Burghele, și nici nu a făcut proba contrară, pe care doar a invocat-o în fața instanței de recurs, în sensul că nu ar fi fost înștiințat în scris asupra acestei probe. Astfel fiind, recursul se găsește nefondat și va fi respins în consecință, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se vor aplica și dispozițiile art. 192 C. proc. pen., privind cheltuielile judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul A.G. împotriva deciziei penale nr. 607/ A din 14 august 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 140 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 octombrie 2006.