ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4931/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 616 din 23

mai 2006 a Tribunalului București, secția I penală, a fost respinsă, ca

neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei, formulată de

condamnatul

E.A.

Condamnatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut că, nu sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de lege pentru a dispune întreruperea executării pedepsei.

Astfel, petentul a refuzat internarea în Spitalul Penitenciar Jilava, în

vederea efectuării investigațiilor cerute de comisia de expertizare, încât,

aceasta nu poate aprecia dacă afecțiunea de care suferă acesta, și pe care o

invocă, pentru întrerupere, poate sau nu să fie tratată în S.N.P. În această situație,

nu s-a putut efectua expertiza cerută de art. 453 lit. a) C. proc. pen., care să

stea la baza întreruperii executării pedepsei.

Apelul declarat de condamnat a fost

respins de către Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și familie, prin decizia nr. 511/ A din 23 iunie 2006.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, a declarat recurs condamnatul, fără a-l motiva.

În ședința publică de azi 30 august

2006, prezent inculpatul, în stare de deținere, prin apărătorul din oficiu și

personal, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate ca și a

celei pronunțate de prima instanță și întreruperea executării pedepsei, pe caz

de boală.

Recursul este nefondat.

Întreruperea pedepsei nu se poate

dispune de către instanță pe motive medicale, decât în condițiile art. 455,

raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen., când se constată pe baza unei

expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală care îl pune în

imposibilitate de a executa pedeapsa.

În speță, însă, nu s-a putut

administra o astfel de probă, din culpa condamnatului, care refuzând

internarea, nu a dat posibilitatea medicilor să se pronunțe asupra bolii de

care suferă și dacă ea poate fi ori nu tratată în rețeaua sanitară a

penitenciarelor și, implicit, dacă respectiva boală îl pune ori nu în

imposibilitate de a-și executa pedeapsa.

În raport cu această situație,

Curtea va trebui să privească recursul de față ca nefondat și să-l respingă, ca

atare, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținând,

astfel, hotărârea atacată.

Văzând și reglementarea plății

cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului pentru avocatul care

a asigurat apărarea din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul E.A.

împotriva deciziei penale nr. 511/ A din 23 iunie 2006 a Curții de Apel

București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare

către stat, în sumă de 100 RON, din care onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, în sumă de 40 RON se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 30 august 2006.