ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4931/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 616 din 23 mai 2006 a Tribunalului București, secția I penală, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei, formulată de condamnatul E.A. Condamnatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat. S-a reținut că, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a dispune întreruperea executării pedepsei. Astfel, petentul a refuzat internarea în Spitalul Penitenciar Jilava, în vederea efectuării investigațiilor cerute de comisia de expertizare, încât, aceasta nu poate aprecia dacă afecțiunea de care suferă acesta, și pe care o invocă, pentru întrerupere, poate sau nu să fie tratată în S.N.P.

În această situație, nu s-a putut efectua expertiza cerută de art. 453 lit. a) C. proc. pen., care să stea la baza întreruperii executării pedepsei. Apelul declarat de condamnat a fost respins de către Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, prin decizia nr. 511/ A din 23 iunie 2006. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs condamnatul, fără a-l motiva. În ședința publică de azi 30 august 2006, prezent inculpatul, în stare de deținere, prin apărătorul din oficiu și personal, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate ca și a celei pronunțate de prima instanță și întreruperea executării pedepsei, pe caz de boală.

Recursul este nefondat. Întreruperea pedepsei nu se poate dispune de către instanță pe motive medicale, decât în condițiile art. 455, raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen., când se constată pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa. În speță, însă, nu s-a putut administra o astfel de probă, din culpa condamnatului, care refuzând internarea, nu a dat posibilitatea medicilor să se pronunțe asupra bolii de care suferă și dacă ea poate fi ori nu tratată în rețeaua sanitară a penitenciarelor și, implicit, dacă respectiva boală îl pune ori nu în imposibilitate de a-și executa pedeapsa. În raport cu această situație, Curtea va trebui să privească recursul de față ca nefondat și să-l respingă, ca atare, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., menținând, astfel, hotărârea atacată. Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului pentru avocatul care a asigurat apărarea din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul E.A. împotriva deciziei penale nr. 511/ A din 23 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 RON, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 RON se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 august 2006.