ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5917/2006

Asupra recursului de față:

În baza actelor și

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 275

din 15 mai 2006 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr. 2745/P/2005 a fost

respinsă cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnata C.G.

Petiționara a fost obligată la

plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare statului, din care suma de 40 lei

RON, onorariu avocat din oficiu și 47,3 lei RON taxă raport expertiză medico -

legală.

Prima instanță a reținut că

petiționara condamnată C.G. a solicitat întreruperea executării pedepsei de 15

ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat

motivând că are probleme cardiace grave și ale aparatului respirator, afecțiuni

ce necesită investigații în clinici de specialitate al Ministerului Sănătății.

În urma examinării medico -

legale a condamnatei, din raportul de expertiză medico - legală nr. 124/ A1C7

din 14 aprilie 2006 întocmit de I.M.L. Craiova prima instanță a reținut că nu

sunt confirmate afecțiunile semnalate de condamnată dar că aceasta prezintă

totuși „gastrită cronică” afecțiune ce poate fi tratată în rețeaua sanitară a D.G.P.

- ului.

S-a apreciat că nu sunt

întrunite condițiile prevăzute de art. 455 C. proc. pen., raportat la art. 453 lit.

a) C. proc. pen., iar cererea a fost respinsă.

Împotriva sentinței penale a

formulat apel condamnata care a susținut că suferă de afecțiuni cronice astfel

că se impune întreruperea executării pedepsei.

Instanța de apel a respins,

ca nefondat, apelul declarat de condamnată, apreciind că aceasta nu se află în

imposibilitate de a executa pedeapsa, astfel că în mod just prima instanță i-a

respins cererea întemeiată pe dispozițiile art. 455 raportat la art. 453 lit.

a) C. proc. pen.

Decizia instanței de apel a

fost atacată cu recurs de condamnată care a criticat-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, reiterând în esență motivele invocate în cererea introductivă și

a solicitat casarea hotărârilor atacate, iar pe fond admiterea cererii sale de

întrerupere a executării pedepsei, pentru a se putea trata de afecțiunile de

care suferă.

Recursul nu este întemeiat.

Potrivit art. 455 C. proc.

pen., raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii

poate fi amânată respectiv întreruptă „când se constată pe baza unei expertize

medico – legale că cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitate

de a executa pedeapsa”.

Respingând cererea

condamnatei de întrerupere a executării pedepsei, atât prima instanță cât și

instanța de apel s-au întemeiat pe concluziile expertizei medico - legale, din

care rezultă că afecțiunea de care suferă, respectiv gastrită cronică poate fi

tratată în rețeaua sanitară a D.G.P.

Ca urmare, în mod corect

instanțele au constatat că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 453 lit.

a) C. proc. pen., deoarece condamnata nu se afla în imposibilitate de a executa

pedeapsa, astfel că au respins ca neîntemeiată cererea acesteia.

Așa fiind, recursul declarat

de condamnată apare ca nefondat și va fi respins ca atare în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Cât privește susținerea

reprezentantului Ministerului Public în sensul că recursul declarat de

condamnată, ar fi tardiv, este de observat că cererea de recurs formulată de

recurentă este datată 17 iulie 2006, iar plicul în care s-a aflat recursul nu

poartă nici o altă dată sau mențiune, în condițiile în care condamnata aflată

în stare de arest a expediat cererea prin intermediul autorităților

Penitenciarului de Maximă Siguranță Craiova.

Cum decizia instanței de

apel i-a fost comunicată condamnatei la 6 iulie 2006, iar aceasta a declarat

recurs la 17 iulie 2006, singura dată menționată în cererea de recurs, Înalta

Curte apreciază că recursul a fost declarat în termenul prevăzut de art. 385

3

C. proc. pen., astfel că a analizat pe fond motivele de recurs invocate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnata C.G. împotriva deciziei penale nr. 217 din 30 iunie 2006

a Curții de Apel Craiova, secția penală.

Obligă recurenta condamnată

la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40

lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 17 octombrie 2006.