ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1918/2007

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introductivă înregistrată la 22 septembrie 2005, reclamantele A.B., fără personalitate juridică, SC A.T. SRL și SC D.D. SRL au chemat în judecata A.R.R., M.T.C.T., I.G.C.T.I. și C.V.A.E.T., solicitând instanței anularea atribuirii traseului București (Granitul) – Școala Generala Pantelimon de către Comisia de validare, obligarea pârâtelor să atribuie traseul în favoarea A.B. și obligarea A.R.R. la eliberarea licențelor de execuție pentru traseul arătat. În motivarea acțiunii reclamantele au susținut că netemeinic și nelegal Comisia de validare a atribuirii electronice a traseelor a procedat la atribuirea traseului, în favoarea A.B., în condițiile în care potrivit art. 33 alin. (2) din Normele Metodologice privind autorizarea și organizarea transporturilor rutiere și a activităților conexe (aprobate prin Ordinul M.L.P.T.L.

nr. 1842/2001), în cazul în care un traseu sau o cursă de pe traseu se solicită de mai mulți operatori de transport rutier public ori asociații, care îndeplinesc condițiile impuse, acordarea licențelor de execuție pentru traseu se face pe bază de punctaj, solicitantului care întrunește punctajul cel mai mare, iar acest punctaj este deținut de reclamante, în opinia acestora. SC N.G. SRL și SC G.V.M.T.G. SRL, constituiți în A.B., au formulat cerere de intervenție în interes propriu în cauza dedusă judecății solicitând respingerea cererii introductive întrucât rezultatul atribuirii electronice a traseului în favoarea lor este corect, traseul București Granitul – Școala Generală Pantelimon nu este un traseu nou, astfel că hotărârea A.R.R.

neste legală și temeinică. Prin sentința civilă nr. 1224 din 19 mai 2006 a Curții de Apel București a fost respinsă acțiunea reclamantelor ca neîntemeiată și a fost admisă cererea de intervenție în interes propriu formulată de societățile interveniente. Prin aceeași hotărâre instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a M.T.C.T. ca și a I.G.C.T.I., și drept urmare, pe acest considerent, a respins acțiunea reclamantelor față de aceste pârâte. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut faptul că acest traseu a fost solicitat și de SC N.G. SRL și acesteia i-a și fost atribuit, luându-se în considerare punctajul dobândit de acesta pe traseele (București - Pantelimon (Neferal) și (București - Pantelimon (Fermă)).

S-a apreciat totodată just că traseul București Granitul – Școala generală Pantelimon nu reprezintă un traseu nou ci o prelungire a celui deja existent. Curtea a reținut faptul că hotărârea Comisiei de validare este temeinică și legală, aceasta făcând o apreciere corectă asupra punctajului acordat SC N.G. SRL de vreme ce codul traseului nu reprezintă o rută nouă, cu o identitate aparte, ci o prelungire de traseu,nesemnificativă în raport cu întregul său. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantele, invocând în drept prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs formulate, recurentele - reclamante, în esență, au arătat că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică fiind dată cu greșita aplicare a legii și contrară probelor de la dosar întrucât s-a reținut că traseul nu constituie unul nou ci o prelungire nesemnificativă a traseului deținut deja de intervenienta SC N.G.

SRL. Recurentele au arătat că prin simplul fapt că cele două trasee menționate au coduri diferite și au fost atribuite în mod separat, rezultă că nu se poate vorbi de o identitate, aceasta fiind de altfel și concluzia ce se desprinde din caietele de sarcini depuse la dosar. În aceste condiții, recurentele au susținut că instanța de fond în mod netemeinic și fără temei juridic a stabilit că intervenienta SC N.G. SRL are un drept de preemțiune. Recursul nu este fondat. Înalta Curte, examinând actele și lucrările dosarului în raport de prevederile legale incidente, incluzând art. 304 1 C. proc. civ. și prin prisma criticilor recurentelor, reține că hotărârea atacată a fost pronunțată pe baza unei corecte aprecieri și evaluări a probelor, urmând a fi menținută, în considerarea celor în continuare arătate.

În raport de prevederile O.M.L.P.T.L. nr. 1842/2001, cu modificările și completările ulterioare, prima instanță corect a concluzionat că hotărârea Comisiei de validare a atribuirii electronice este legală și temeinică în condițiile în care s-a făcut o apreciere corectă asupra punctajului acordat SC N.G. SRL, declarat câștigător al traseului București (Granitul) - Școala generală Pantelimon, atâta timp cât acesta din urmă nu reprezintă o rută nouă, cu o identitate aparte, ci dimpotrivă o prelungire a traseului anterior. Rezultă din actele dosarului că în urma unei contestații formulate de SC N.G.

SRL, parte a A.B., referitor la vechimea acordată pentru traseul în litigiu, Comisia de validare a atribuirii electronice, a acordat, printr-o rezoluție, vechime pe traseul în litigiu, constatând că acest operator beneficiază de aceeași vechime deținută pentru trasee, pentru care are licențe de transport din anul 2004, iar respectivele trasee au aceleași localități cap de traseu. Așa fiind, în mod corect instanța de fond a reținut că atribuirea electronică contestată de reclamante a fost legală, cu atât mai mult cu cât, în raport de situația de fapt evidențiată, potrivit cu care traseul în litigiu a rămas practic același, asigurând legătura între aceleași localități (București și Pantelimon), în mod just s-a concluzionat că acesta nu este un traseu cu totul nou.

Nu pot fi primite criticile recurentelor, pur formale, în sensul că traseul în litigiu este unul cu totul nou numai pentru că are un cod diferit, în condițiile în care din actele dosarului (caietele de sarcini) a rezultat că singura modificare intervenită a fost prelungirea celui pre-existent, operat de intervenienți, cu 500 m, fără a fi modificate capetele de traseu, respectiv București și Pantelimon. De altfel, potrivit definițiilor cuprinse în actele normative incidente, ce reglementează activitatea de transport rutier de persoane, incluzând O.M.T. nr. 1842/2001, traseul este acel parcurs ce asigură legătura între mai multe localități cuprinse între două capete (art. 3 pct. 33 din O.U.G. nr. 109/2005).

Reținând așadar că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea corectă a legii și, prin urmare, nu sunt incidente în cauză motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocate de recurente, ca de altfel nici un alt motiv care să fie invocat din oficiu în condițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantele SC A.T. SRL București și SC D.D. SRL Ilfov, împotriva sentinței civile nr. 1224 din 29 mai 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 aprilie 2007.