ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1918/2007

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea introductivă

înregistrată la 22 septembrie 2005, reclamantele A.B., fără personalitate

juridică, SC A.T. SRL și SC D.D. SRL au chemat în judecata A.R.R., M.T.C.T., I.G.C.T.I.

și C.V.A.E.T., solicitând instanței anularea atribuirii traseului București

(Granitul) – Școala Generala Pantelimon de către Comisia de validare, obligarea

pârâtelor să atribuie traseul în favoarea A.B. și obligarea A.R.R. la

eliberarea licențelor de execuție pentru traseul arătat.

În motivarea acțiunii reclamantele

au susținut că netemeinic și nelegal Comisia de validare a atribuirii

electronice a traseelor a procedat la atribuirea traseului, în favoarea A.B.,

în condițiile în care potrivit art. 33 alin. (2) din Normele Metodologice

privind autorizarea și organizarea transporturilor rutiere și a activităților

conexe (aprobate prin Ordinul M.L.P.T.L. nr. 1842/2001), în cazul în care un

traseu sau o cursă de pe traseu se solicită de mai mulți operatori de transport

rutier public ori asociații, care îndeplinesc condițiile impuse, acordarea

licențelor de execuție pentru traseu se face pe bază de punctaj, solicitantului

care întrunește punctajul cel mai mare, iar acest punctaj este deținut de

reclamante, în opinia acestora.

SC N.G. SRL și SC G.V.M.T.G.

SRL, constituiți în A.B., au formulat cerere de intervenție în interes propriu

în cauza dedusă judecății solicitând respingerea cererii introductive întrucât

rezultatul atribuirii electronice a traseului în favoarea lor este corect,

traseul București Granitul – Școala Generală Pantelimon nu este un traseu nou,

astfel că hotărârea A.R.R. neste legală și temeinică.

Prin sentința civilă nr. 1224

din 19 mai 2006 a Curții de Apel București a fost respinsă acțiunea reclamantelor

ca neîntemeiată și a fost admisă cererea de intervenție în interes propriu

formulată de societățile interveniente.

Prin aceeași hotărâre

instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a M.T.C.T.

ca și a I.G.C.T.I., și drept urmare, pe acest considerent, a respins acțiunea

reclamantelor față de aceste pârâte.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut faptul că acest traseu a fost solicitat și

de SC N.G. SRL și acesteia i-a și fost atribuit, luându-se în considerare

punctajul dobândit de acesta pe traseele (București - Pantelimon (Neferal) și

(București - Pantelimon (Fermă)). S-a apreciat totodată just că traseul

București Granitul – Școala generală Pantelimon nu reprezintă un traseu nou ci

o prelungire a celui deja existent.

Curtea a reținut faptul că

hotărârea Comisiei de validare este temeinică și legală, aceasta făcând o

apreciere corectă asupra punctajului acordat SC N.G. SRL de vreme ce codul

traseului nu reprezintă o rută nouă, cu o identitate aparte, ci o prelungire de

traseu,nesemnificativă în raport cu întregul său.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat recurs reclamantele, invocând în drept prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de

recurs formulate, recurentele - reclamante, în esență, au arătat că hotărârea instanței

de fond este nelegală și netemeinică fiind dată cu greșita aplicare a legii și

contrară probelor de la dosar întrucât s-a reținut că traseul nu constituie

unul nou ci o prelungire nesemnificativă a traseului deținut deja de

intervenienta SC N.G. SRL.

Recurentele au arătat că

prin simplul fapt că cele două trasee menționate au coduri diferite și au fost

atribuite în mod separat, rezultă că nu se poate vorbi de o identitate, aceasta

fiind de altfel și concluzia ce se desprinde din caietele de sarcini depuse la

dosar.

În aceste condiții,

recurentele au susținut că instanța de fond în mod netemeinic și fără temei

juridic a stabilit că intervenienta SC N.G. SRL are un drept de preemțiune.

Recursul nu este fondat.

Înalta Curte, examinând

actele și lucrările dosarului în raport de prevederile legale incidente,

incluzând art. 304

1

C. proc. civ. și prin prisma criticilor

recurentelor, reține că hotărârea atacată a fost pronunțată pe baza unei

corecte aprecieri și evaluări a probelor, urmând a fi menținută, în

considerarea celor în continuare arătate.

În raport de prevederile O.M.L.P.T.L.

nr. 1842/2001, cu modificările și completările ulterioare, prima instanță

corect a concluzionat că hotărârea Comisiei de validare a atribuirii electronice

este legală și temeinică în condițiile în care s-a făcut o apreciere corectă

asupra punctajului acordat SC N.G. SRL, declarat câștigător al traseului

București (Granitul) - Școala generală Pantelimon, atâta timp cât acesta din urmă

nu reprezintă o rută nouă, cu o identitate aparte, ci dimpotrivă o prelungire a

traseului anterior.

Rezultă din actele dosarului

că în urma unei contestații formulate de SC N.G. SRL, parte a A.B., referitor

la vechimea acordată pentru traseul în litigiu, Comisia de validare a

atribuirii electronice, a acordat, printr-o rezoluție, vechime pe traseul în

litigiu, constatând că acest operator beneficiază de aceeași vechime deținută

pentru trasee, pentru care are licențe de transport din anul 2004, iar

respectivele trasee au aceleași localități cap de traseu.

Așa fiind, în mod corect

instanța de fond a reținut că atribuirea electronică contestată de reclamante a

fost legală, cu atât mai mult cu cât, în raport de situația de fapt

evidențiată, potrivit cu care traseul în litigiu a rămas practic același,

asigurând legătura între aceleași localități (București și Pantelimon), în mod

just s-a concluzionat că acesta nu este un traseu cu totul nou.

Nu pot fi primite criticile recurentelor,

pur formale, în sensul că traseul în litigiu este unul cu totul nou numai

pentru că are un cod diferit, în condițiile în care din actele dosarului (caietele

de sarcini) a rezultat că singura modificare intervenită a fost prelungirea

celui pre-existent, operat de intervenienți, cu 500 m, fără a fi modificate capetele de traseu, respectiv București și Pantelimon.

De altfel, potrivit

definițiilor cuprinse în actele normative incidente, ce reglementează

activitatea de transport rutier de persoane, incluzând O.M.T. nr. 1842/2001,

traseul este acel parcurs ce asigură legătura între mai multe localități

cuprinse între două capete (art. 3 pct. 33 din O.U.G. nr. 109/2005).

Reținând așadar că hotărârea

atacată a fost dată cu aplicarea corectă a legii și, prin urmare, nu sunt

incidente în cauză motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocate de recurente, ca de altfel nici un alt motiv care să fie invocat din oficiu

în condițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312

alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de reclamantele

SC A.T. SRL București și SC D.D. SRL Ilfov, împotriva sentinței civile nr. 1224

din 29 mai 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 aprilie 2007.