ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3933/2008

Asupra recursului de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 610 din23 mai 2008, Tribunalul București, secția I penală, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei formulată de inculpatul I.M. prin apărător privind schimbarea încadrării în art. 182 C. pen. În baza art. 20 raportat la art. 174 și 175 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpatul I.M., la pedeapsa de 12 ani și 6 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 67 C. pen., s-a dispus degradarea militară a inculpatului. S-au aplicat prevederile art. 71 și art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 14 C. proc. pen., art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1730,78 lei, despăgubiri civile, sumă actualizată la data plății, către Spitalul Clinic de Urgență București.

S-a luat act că partea vătămată I.I. nu s-a constituit parte civilă. Tribunalul a reținut, în esență, că în noaptea de 31 ianuarie 2005, în locuința comună din București, Șos. Mihai Bravu, inculpatul I.M., acționând pe fondul consumului de băuturi alcoolice și al unei stări conflictuale generalizate, l-a înjunghiat în torace, cu un cuțit de bucătărie, pe tatăl său I.I., în vârstă de 78 de ani, cauzându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 14-16 zile îngrijiri medicale și care au pus în primejdie viața victimei. Prin decizia penală nr. 190 din 10 iulie 2008, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat. Împotriva acestei decizii, a declarat recurs inculpatul, solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei de tentativă de omor calificat în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., susținând că nu ar fi intenționat să ucidă victima.

In subsidiar, a cerut reducerea pedepsei aplicate. Recursul declarat de inculpat este fondat numai cu privire la greșita individualizare a pedepsei principale aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 alin. (l) lit. c) C. pen. Astfel, cu privire la schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (l), art. 175 alin. (l) lit. c) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., apărările formulate de recurentul inculpat nu pot fi reținute, deoarece încadrarea faptei este corectă din punct de vedere juridic, în raport cu zona vitală lezată, intensitatea loviturilor, precum și cu instrumentul folosit.

Chiar dacă nu a existat intenție directă, inculpatul a prevăzut și acceptat și posibilitatea unui rezultat letal. În consecință, Înalta Curte reține că încadrarea juridică a faptei este corectă. Sub al doilea aspect invocat, Înalta Curte constată că recursul este fondat întrucât instanțele nu au individualizat corect pedeapsa în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. Astfel, instanțele deși au avut în vedere gravitatea faptei săvârșite (tentativă de omor calificat asupra tatălui său), nu au avut în vedere persoana inculpatului, infractor fără antecedente penale, tatăl unui copil minor, aplicându-i o pedeapsa „exemplară” ce reprezintă maximul special prevăzut de lege pentru această infracțiune, respectiv 12 ani și 6 luni închisoare.

Nesinceritatea inculpatului nu constituie o împrejurare de natură a agrava răspunderea penală, inculpatul având dreptul de a nu face nici o declarație, conform art. 70 alin. (2) C. proc. pen. și de a se apăra după cum îi dictează conștiința. Prin urmare, Înalta Curte apreciază că aplicarea maximului de pedeapsă unui inculpat fără antecedente penale nu este justificată, neexistând împrejurări de natură a agrava răspunderea penală. Este de observat că inculpatul a fost trimis în judecată în stare de libertate apreciindu-se că nu prezintă un pericol social concret pentru ordinea publică și avându-se în vedere obligațiile sale familiale. În consecință se va admite recursul declarat de inculpat, constatându-se incidența în cauză doar a cazului de recurs prevăzut de art. 385 9 alin. (l) pct. 14 C. proc.

pen., se vor casa ambele hotărâri pronunțate în cauză (Sentința penală nr. 610 din 23 mai 2008 a Tribunalului București, secția I penală și decizia atacată) și se va reduce pedeapsa principală de la 12 ani și 6 luni închisoare la 8 ani închisoare. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., onorariul parțial în sumă de 100 lei cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției, iar celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat, în recurs, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul I.M. împotriva deciziei penale nr. 190 din 10 iulie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală. Casează decizia penală atacată, precum și sentința penală nr. 610/ P din 23 mai 2008 a Tribunalului București, secția I penală, numai cu privire la cuantumul pedepsei principale aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (l) și art. 175 alin. (l) lit. c) C. pen., pe care îl reduce de la 12 ani și 6 luni închisoare la 8 ani închisoare. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 noiembrie 2008.