ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2700/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 95

din 1 februarie 2006, Tribunalul Brașov a admis în parte acțiunea, completată

și precizată, formulată de reclamantul F.M., în contradictoriu cu pârâții SC P.

SRL, SC P. SA și L.M. și a admis cererea de intervenție formulată de reclamant

în contradictoriu cu intervenienții SC I.P.I.P. SA, SC I. SA, SC M.I. SA, SC C.

SA, SC D.I. SRL, C.C.I. PRAHOVA și, în consecință.

- a constatat nulitatea

absolută a procesului verbal al asociaților din 25 iulie 2002 al SC P. SA și ca

o consecință, a constatat nulitatea parțială a SC P. SA privind asocierea SC P.

SRL la constituirea acesteia;

- a dispus suspendarea

drepturilor și obligațiilor care aparțin și incumbă SC P. SRL în calitate de

acționar al SC P. SA până la soluționarea irevocabilă a litigiului;

- a respins restul

pretențiilor formulate de reclamant.

Prin aceeași sentință,

tribunalul a respins:

excepția de inadmisibilitate

a cererii introductive;

- excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtei SC P. SA;

- excepția de nulitate a

cererii introductive pentru insuficientă timbrare;

- excepția de necompetență

generală a instanțelor judecătorești privind cererea de revocare a

administratorului;

- excepția de

inadmisibilitate a cererii în constatarea nulității absolute a procesului

verbal al asociaților din 25 iulie 2002;

- excepția lipsei

legitimării procesuale a intervenientelor;

- excepția de

inadmisibilitate a cererii incidentale în constatarea nulității absolute

parțiale a SC P. SA;

- excepția prematurității

cererii incidentale în pretenții;

- excepția lipsei calității

procesuale active a reclamantului pentru cererea în despăgubiri.

Instanța de fond a reținut

în considerentele sentinței că, în vederea constituirii SC P. SA, s-a depus la Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Prahova, procesul verbal al asociaților în care

se menționează că la data de 25 iulie 2002 s-a întrunit A.G.A. care a hotărât

participarea societății P. SRL ca acționar la înființarea consorțiului P.,

procesul-verbal fiind semnat de un singur asociat, pârâtul L.M.

În condițiile în care, la

data de 25 iulie 2002, nu s-a ținut și nu s-a convocat o adunare generală, care

să autorizeze participarea SC P. ca acționar în consorțiu, instanța de fond a

apreciat că în absența unei voințe exprimată de SC P., procesul-verbal este

lovit de nulitate.

Așa fiind, nulitatea

procesului-verbal determina nulitatea absolută parțială a actului constitutiv

al societății, lipsindu-i affectio societatis, potrivit art. 948 pct. 2 C. civ.,

principiul nulității actelor subsecvente și art. 56 lit. a) din L.S.C.

Respingerea capătului de

cerere privind repunerea părților în situația anterioară a avut ca fundament

dispozițiile art. 58 și 59 din Legea nr. 31/1991 R, cu referire la efectele

nulității societății ce nu pot opera ex tunc, prin derogare de la dreptul

comun.

Cu referire la excepția de

inadmisibilitate a cererii incidentale în constatarea nulității absolute

parțiale a SC P. SA, instanța de fond a reținut incidența în speță a

dispozițiilor art. 56 și urm. din Legea nr. 31/1990, dar și a dispozițiilor

relative la materia nulităților actelor juridice. Se reține astfel că, fiind

vorba de o nulitate parțială, care nu poate fi înlăturată în alt mod decât prin

regularizarea societății.

Cu privire la excepția

lipsei legitimării procesuale a intervenientelor, instanța de fond a avut în

vedere - calitatea de acționar a intervenientelor la SC P. ce justifică astfel legitimarea procesuală, intervenientele putând pretinde aceleași

drepturi ca și reclamantul.

Aceleași considerente au

fost avute în vedere și referitor la legitimarea procesuală a intervenientei SC

I. SA, în plus, instanța de fond reținând că modificările cuprinse în A.G.E.A.

din 24 mai 2004 nu au fost înregistrate la O.R.C. Prahova.

Împotriva sentinței de fond

au declarat apel pârâții SC P. SA, SC P. SRL Ploiești, L.M. și intervenienta SC

I. SA.

Curtea de Apel Brașov, prin

decizia nr. 138/ Ap din 14 noiembrie 2006, a respins apelurile, ca nefondate.

Instanța de apel, analizând

criticile formulate atât din perspectiva nelegalității, dar și a netemeiniciei

soluției adoptate de instanța fondului, a reținut, în esență că, în mod corect

prima instanță a apreciat asupra normelor de drept incidente în speță acordând

înscrisurilor aflate la dosarul cauzei valoarea probatorie adecvată.

Relativ la modul de

soluționare al excepției de inadmisibilitate a cererii incidentale în

constatarea nulității absolute parțiale a SC P. SA, instanța de control a

reținut în esență aceeași motivare cu cea a instanței de fond constatând

incidente în speță dispozițiile art. 56 din Legea nr. 31/1990.

În fine, relativ la critica

ce a vizat soluția adoptată de instanță cu referire la lipsa legitimării

procesuale a intervenientelor, instanța de apel a reținut că, în mod corect

instanța de fond a apreciat asupra calității de acționar ale intervenientelor la SC P. SA, în raport de înscrisurile emise de O.R.C. Prahova, certificatul de mențiuni depus

în faza procesuală a apelului nefiind apt să conducă la desființarea sentinței

de fond întrucât acestea nu exista la momentul pronunțării soluției.

Împotriva deciziei din apel

intervenienta SC I. SA Ploiești a declarat recurs invocând motivul de

nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul

căruia a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei

atacate și a sentinței de fond, în sensul admiterii excepției de

inadmisibilitate a cererii în constatarea nulității parțiale a SC P. SA și a

excepției lipsei legitimării procesuale a SC I. SA Ploiești în calitate de

intervenient în interes propriu.

În dezvoltarea criticilor,

recurenta a susținut că hotărârea instanței de apel este dată cu aplicarea

greșită a legii în sensul că, în mod greșit instanțele au apreciat cu privire

la incidența dispozițiilor art. 56 lit. a) – h) din Legea nr. 31/1990 în

condițiile în care motivele invocate de reclamant nu se subscriu celor 8 cazuri

de nulitate prevăzute de legea societăților comerciale.

În același sens, recurenta a

susținut că instanțele în mod greșit au apreciat asupra nulității parțiale a

societății având în vedere nulitatea absolută a procesului verbal al

asociaților din 25 aprilie 2002, având în vedere că, în cazul societăților

comerciale, cauzele de nulitate sunt prevăzute în mod expres în dispozițiile

legii speciale, în speță nefiind incidente regulile dreptului comun.

Greșita apreciere a

instanțelor asupra lipsei consimțământului, ca și cauză de nulitate, reprezintă

tot o aplicare greșită a legii în condițiile în care, condiția consimțământului

nu este prevăzută expres de Legea nr. 31/1990 R.

Relativ la modul de

soluționare a excepției lipsei calității procesuale a recurentei, se susține că

instanțele au ignorat faptul că, intenția de cesionare a acțiunilor deținute de

recurentă în cadrul SC P. SA, s-a manifestat încă de la data de 15 aprilie

2004, dată în raport cu care nu mai putea subzistă calitatea procesuală

reținută de instanță.

În fine recurenta a susținut

că aspectele reținute de instanță cu referire la împrejurarea că la data de 25

mai 2004 prin Hotărârea A.G.E.A. s-a adoptat preluarea acțiunilor deținute de

SC I. SA Ploiești și împărțirea acestora în cote egale, și că numai la 14

februarie 2006 au fost finalizate formalitățile la O.R.C. Prahova, nu putea

conduce la stabilirea calității de parte în cauză.

Examinând cauza din

perspectiva criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este

nefondat având în vedere următoarele considerente:

Recurenta a invocat cazul de

nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ce prevăd

că modificarea unei hotărâri se poate cere când aceasta este lipsită de temei

legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Pentru evocarea acestui

motiv se cere, potrivit textului de lege evocat, ca recurenta să arate, în

cuprinsul cererii sale, dispozițiile legale ce au fost încălcate de instanță

ori textul de lege interpretat ori greșit aplicat la speța dedusă judecății.

Deși recurenta invocă o

greșită aplicare a legii, din dezvoltarea criticilor rezultă, în fapt, modul de

interpretare al dispozițiilor art. 56 din Legea nr. 31/1990 R ce reglementează

cazurile ce atrag nulitatea societăților comerciale.

Însă, dacă s-ar admite că

trimiterea la dispozițiile art. 56 din Legea nr. 1990 R ar putea fi analizată potrivit

motivului arătat, tot nu s-ar putea reține critica recurentei având în vedere,

pe de o parte că această susținere a fost supusă controlului judiciar în apel

și, pe de altă parte, așa cum în mod corect instanța a reținut, actul

constitutiv este nul parțial lipsindu-i o condiție esențială prevăzută de lege,

lipsa consimțământului.

Așa fiind, în mod corect s-a

reținut incidența în speță a cazului de nulitate prevăzut de art. 56 lit. a)

din Legea nr. 31/1990 R, situație în care se impunea constatarea nulității

parțiale a societății.

Nefondate apar și

susținerile recurentei ce vizează legitimarea sa procesuală, în condițiile în

care, așa cum instanțele au solicitat, simpla calitate de acționar a recurentei

la SC P. SA era suficientă pentru justificarea legitimității procesuale.

Mai mult, în mod corect

instanța de apel a apreciat cu privire la calitatea procesuală a intervenientei

în raport cu dispozițiile art. 5 din Legea nr. 26/1990 privind registrul

comerțului, potrivit cărora mențiunile sunt opozabile terților de la data

efectuării lor în Registrul Comerțului ori de la publicarea în M. Of. al

României.

Cum mențiunea cesiunii

acțiunilor deținute de recurentă la SC P. SA nu era înregistrată în Registrul

Comerțului la data pronunțării sentinței apelate, această probă fiind

administrată numai în apel, în mod corect instanța a apreciat că intenția de

cesionare este lipsită de relevanță având în vedere dispozițiile exprese din

legea Registrului Comerțului, cu referire la opozabilitatea unei atare

mențiuni.

În adoptarea acestei soluții,

Înalta Curte va avea în vedere și sentința nr. 650 din 25 aprilie 2007 prin

care Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, a

dispus dizolvarea SC P. SA pentru neîndeplinirea obligațiilor impuse de Legea nr.

31/1990 R cu referire la majorarea capitalului social.

În consecință, pentru

considerentele ce prevăd, Înalta Curte în considerarea dispozițiilor art. 312 C.

proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de intervenienta SC I. SA Ploiești, împotriva deciziei nr. 138 din 14 noiembrie

2006, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, în dosarul nr. 378/C/2006, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 20 septembrie 2007.