ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2700/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 95 din 1 februarie 2006, Tribunalul Brașov a admis în parte acțiunea, completată și precizată, formulată de reclamantul F.M., în contradictoriu cu pârâții SC P. SRL, SC P. SA și L.M. și a admis cererea de intervenție formulată de reclamant în contradictoriu cu intervenienții SC I.P.I.P. SA, SC I. SA, SC M.I. SA, SC C. SA, SC D.I. SRL, C.C.I. PRAHOVA și, în consecință. - a constatat nulitatea absolută a procesului verbal al asociaților din 25 iulie 2002 al SC P. SA și ca o consecință, a constatat nulitatea parțială a SC P. SA privind asocierea SC P. SRL la constituirea acesteia; - a dispus suspendarea drepturilor și obligațiilor care aparțin și incumbă SC P. SRL în calitate de acționar al SC P. SA până la soluționarea irevocabilă a litigiului; - a respins restul pretențiilor formulate de reclamant.

Prin aceeași sentință, tribunalul a respins: excepția de inadmisibilitate a cererii introductive; - excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC P. SA; - excepția de nulitate a cererii introductive pentru insuficientă timbrare; - excepția de necompetență generală a instanțelor judecătorești privind cererea de revocare a administratorului; - excepția de inadmisibilitate a cererii în constatarea nulității absolute a procesului verbal al asociaților din 25 iulie 2002; - excepția lipsei legitimării procesuale a intervenientelor; - excepția de inadmisibilitate a cererii incidentale în constatarea nulității absolute parțiale a SC P. SA; - excepția prematurității cererii incidentale în pretenții; - excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului pentru cererea în despăgubiri.

Instanța de fond a reținut în considerentele sentinței că, în vederea constituirii SC P. SA, s-a depus la Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Prahova, procesul verbal al asociaților în care se menționează că la data de 25 iulie 2002 s-a întrunit A.G.A. care a hotărât participarea societății P. SRL ca acționar la înființarea consorțiului P., procesul-verbal fiind semnat de un singur asociat, pârâtul L.M. În condițiile în care, la data de 25 iulie 2002, nu s-a ținut și nu s-a convocat o adunare generală, care să autorizeze participarea SC P. ca acționar în consorțiu, instanța de fond a apreciat că în absența unei voințe exprimată de SC P., procesul-verbal este lovit de nulitate. Așa fiind, nulitatea procesului-verbal determina nulitatea absolută parțială a actului constitutiv al societății, lipsindu-i affectio societatis, potrivit art. 948 pct. 2 C. civ., principiul nulității actelor subsecvente și art. 56 lit. a) din L.S.C.

Respingerea capătului de cerere privind repunerea părților în situația anterioară a avut ca fundament dispozițiile art. 58 și 59 din Legea nr. 31/1991 R, cu referire la efectele nulității societății ce nu pot opera ex tunc, prin derogare de la dreptul comun. Cu referire la excepția de inadmisibilitate a cererii incidentale în constatarea nulității absolute parțiale a SC P. SA, instanța de fond a reținut incidența în speță a dispozițiilor art. 56 și urm. din Legea nr. 31/1990, dar și a dispozițiilor relative la materia nulităților actelor juridice. Se reține astfel că, fiind vorba de o nulitate parțială, care nu poate fi înlăturată în alt mod decât prin regularizarea societății. Cu privire la excepția lipsei legitimării procesuale a intervenientelor, instanța de fond a avut în vedere - calitatea de acționar a intervenientelor la SC P. ce justifică astfel legitimarea procesuală, intervenientele putând pretinde aceleași drepturi ca și reclamantul.

Aceleași considerente au fost avute în vedere și referitor la legitimarea procesuală a intervenientei SC I. SA, în plus, instanța de fond reținând că modificările cuprinse în A.G.E.A. din 24 mai 2004 nu au fost înregistrate la O.R.C. Prahova. Împotriva sentinței de fond au declarat apel pârâții SC P. SA, SC P. SRL Ploiești, L.M. și intervenienta SC I. SA. Curtea de Apel Brașov, prin decizia nr. 138/ Ap din 14 noiembrie 2006, a respins apelurile, ca nefondate. Instanța de apel, analizând criticile formulate atât din perspectiva nelegalității, dar și a netemeiniciei soluției adoptate de instanța fondului, a reținut, în esență că, în mod corect prima instanță a apreciat asupra normelor de drept incidente în speță acordând înscrisurilor aflate la dosarul cauzei valoarea probatorie adecvată.

Relativ la modul de soluționare al excepției de inadmisibilitate a cererii incidentale în constatarea nulității absolute parțiale a SC P. SA, instanța de control a reținut în esență aceeași motivare cu cea a instanței de fond constatând incidente în speță dispozițiile art. 56 din Legea nr. 31/1990. În fine, relativ la critica ce a vizat soluția adoptată de instanță cu referire la lipsa legitimării procesuale a intervenientelor, instanța de apel a reținut că, în mod corect instanța de fond a apreciat asupra calității de acționar ale intervenientelor la SC P. SA, în raport de înscrisurile emise de O.R.C. Prahova, certificatul de mențiuni depus în faza procesuală a apelului nefiind apt să conducă la desființarea sentinței de fond întrucât acestea nu exista la momentul pronunțării soluției.

Împotriva deciziei din apel intervenienta SC I. SA Ploiești a declarat recurs invocând motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul căruia a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei atacate și a sentinței de fond, în sensul admiterii excepției de inadmisibilitate a cererii în constatarea nulității parțiale a SC P. SA și a excepției lipsei legitimării procesuale a SC I. SA Ploiești în calitate de intervenient în interes propriu. În dezvoltarea criticilor, recurenta a susținut că hotărârea instanței de apel este dată cu aplicarea greșită a legii în sensul că, în mod greșit instanțele au apreciat cu privire la incidența dispozițiilor art. 56 lit. a) – h) din Legea nr. 31/1990 în condițiile în care motivele invocate de reclamant nu se subscriu celor 8 cazuri de nulitate prevăzute de legea societăților comerciale.

În același sens, recurenta a susținut că instanțele în mod greșit au apreciat asupra nulității parțiale a societății având în vedere nulitatea absolută a procesului verbal al asociaților din 25 aprilie 2002, având în vedere că, în cazul societăților comerciale, cauzele de nulitate sunt prevăzute în mod expres în dispozițiile legii speciale, în speță nefiind incidente regulile dreptului comun. Greșita apreciere a instanțelor asupra lipsei consimțământului, ca și cauză de nulitate, reprezintă tot o aplicare greșită a legii în condițiile în care, condiția consimțământului nu este prevăzută expres de Legea nr. 31/1990 R. Relativ la modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale a recurentei, se susține că instanțele au ignorat faptul că, intenția de cesionare a acțiunilor deținute de recurentă în cadrul SC P. SA, s-a manifestat încă de la data de 15 aprilie 2004, dată în raport cu care nu mai putea subzistă calitatea procesuală reținută de instanță.

În fine recurenta a susținut că aspectele reținute de instanță cu referire la împrejurarea că la data de 25 mai 2004 prin Hotărârea A.G.E.A. s-a adoptat preluarea acțiunilor deținute de SC I. SA Ploiești și împărțirea acestora în cote egale, și că numai la 14 februarie 2006 au fost finalizate formalitățile la O.R.C. Prahova, nu putea conduce la stabilirea calității de parte în cauză. Examinând cauza din perspectiva criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat având în vedere următoarele considerente: Recurenta a invocat cazul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ce prevăd că modificarea unei hotărâri se poate cere când aceasta este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Pentru evocarea acestui motiv se cere, potrivit textului de lege evocat, ca recurenta să arate, în cuprinsul cererii sale, dispozițiile legale ce au fost încălcate de instanță ori textul de lege interpretat ori greșit aplicat la speța dedusă judecății. Deși recurenta invocă o greșită aplicare a legii, din dezvoltarea criticilor rezultă, în fapt, modul de interpretare al dispozițiilor art. 56 din Legea nr. 31/1990 R ce reglementează cazurile ce atrag nulitatea societăților comerciale. Însă, dacă s-ar admite că trimiterea la dispozițiile art. 56 din Legea nr. 1990 R ar putea fi analizată potrivit motivului arătat, tot nu s-ar putea reține critica recurentei având în vedere, pe de o parte că această susținere a fost supusă controlului judiciar în apel și, pe de altă parte, așa cum în mod corect instanța a reținut, actul constitutiv este nul parțial lipsindu-i o condiție esențială prevăzută de lege, lipsa consimțământului.

Așa fiind, în mod corect s-a reținut incidența în speță a cazului de nulitate prevăzut de art. 56 lit. a) din Legea nr. 31/1990 R, situație în care se impunea constatarea nulității parțiale a societății. Nefondate apar și susținerile recurentei ce vizează legitimarea sa procesuală, în condițiile în care, așa cum instanțele au solicitat, simpla calitate de acționar a recurentei la SC P. SA era suficientă pentru justificarea legitimității procesuale. Mai mult, în mod corect instanța de apel a apreciat cu privire la calitatea procesuală a intervenientei în raport cu dispozițiile art. 5 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, potrivit cărora mențiunile sunt opozabile terților de la data efectuării lor în Registrul Comerțului ori de la publicarea în M. Of.

al României. Cum mențiunea cesiunii acțiunilor deținute de recurentă la SC P. SA nu era înregistrată în Registrul Comerțului la data pronunțării sentinței apelate, această probă fiind administrată numai în apel, în mod corect instanța a apreciat că intenția de cesionare este lipsită de relevanță având în vedere dispozițiile exprese din legea Registrului Comerțului, cu referire la opozabilitatea unei atare mențiuni. În adoptarea acestei soluții, Înalta Curte va avea în vedere și sentința nr. 650 din 25 aprilie 2007 prin care Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, a dispus dizolvarea SC P. SA pentru neîndeplinirea obligațiilor impuse de Legea nr. 31/1990 R cu referire la majorarea capitalului social.

În consecință, pentru considerentele ce prevăd, Înalta Curte în considerarea dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de intervenienta SC I. SA Ploiești, împotriva deciziei nr. 138 din 14 noiembrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, în dosarul nr. 378/C/2006, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 20 septembrie 2007.