ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3280/2008

Asupra recursului de față

în baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 95/ F din 1 octombrie 2008, Curtea de Apel

Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, a dispus, în temeiul

prevederilor art. 54 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, admiterea cererii

formulate de Ministerul Justiției al Republicii Moldova și, în consecință,

extrădarea către autoritățile judiciare ale Republicii

Moldova a numitului B.I.G.

, în vederea executării pedepsei de 10

ani privațiune de libertate, aplicată prin sentința din 17 februarie 2006 a

Judecătoriei Buiucani, definitivă prin decizia din 17 ianuarie 2007 a Curții

Supreme de Justiție a Republicii Moldova.

În baza art. 54 alin. (3) raportat la art. 45 alin. (3) din Legea nr.

302/2004, s-a dispus arestarea provizorie în vederea extrădării a persoanei

extrădabile B.I.G., pe o perioadă de 29 zile, începând cu data punerii în

executare a măsurii preventive dispuse.

În baza art. 58 din Legea nr. 302/2004, s-a dispus predarea persoanei

extrădabile către autoritățile judiciare ale Republicii Moldova, în termen de

15 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.

S-au reținut, în esență, următoarele:

La data de 9 ianuarie 2008, Ministerul Justiției din Republica Moldova

a înaintat Ministerului Justiției al României cererea de extrădare a numitului

B.I.G., în vederea executării pedepsei de 10 ani privațiune de libertate,

aplicată prin sentința din 17 februarie 2006 a Judecătoriei Buiucani, pentru

săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art.

195 alin. (2) C. pen. (în redactarea anului 2002), fiind

anexate copia sentinței,

extrasul C. pen. al Republicii Moldova și din Registrul de Stat al Populației.

Potrivit dispozițiilor art. 38 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, în

sprijinul cererii de extrădare în vederea executării pedepsei, s-au stabilit

termene de judecată de câte 2 luni, în scopul înaintării originalelor sau

copiilor autentice ale hotărârilor judecătorești de condamnare, cu mențiunea

datei rămânerii lor definitive, precum și ale mandatului de executare emis în

baza hotărârii de condamnare.

În acest sens, Ministerul Justiției din Republica Moldova a înaintat

copiile solicitate, precum și o fișă de cazier judiciar datată 19 noiembrie

2007, conform căreia numitul B.I.G. „nu are antecedente penale și nu se află în

căutare pe teritoriul Republicii Moldova”.

Din cuprinsul sentinței Judecătoriei Buiucani, a rezultat că inculpatul

B.I.G. a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

195 alin. (2) C. pen., fiind condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare în

penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții

sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de 2 ani.

Potrivit hotărârii sus-menționate, în perioada iunie - septembrie 1994,

în scopul însușirii avutului proprietarului, inculpatul a dus în eroare pe

locuitorii Ruseni, jud. Eduneț, promițându-le că îi va

angaja în Grecia și, folosindu-se de abuzul de încredere, a sustras

prin

înșelăciune suma totală de 8019 lei și 44 bani, de la mai multe

părți vătămate, pricinuind acestora pagube materiale în proporții deosebit de

mari.

Din examinarea situației de fapt, instanța a constatat că sunt

întrunite condițiile prevăzute de art. 26 din Legea nr. 302/2004, fiind

îndeplinită cerința dublei incriminări, întrucât, potrivit art. 64 pct. 4 din

Legea nr. 177/1997 pentru ratificarea Tratatului dintre România și

Republica Moldova privind asistența juridică în

materie civilă și penală,

considerarea infracțiunii ca fiind pedepsită

de legile ambelor părți contractante nu este condiționată de împrejurarea ca

legile părțile contractante să înscrie fapta în aceeași categorie de

infracțiuni sau să o denumească prin aceeași terminologie.

Totodată, s-a constatat că nu au rezultat împrejurări care să determine

refuzul extrădării, fie el obligatoriu sau opțional.

Ca atare, cererea Ministerului Justiției din Republica Moldova de

extrădare a cetățeanului moldovean B.I.G. a fost admisă, dispunându-se

extrădarea acestuia către autoritățile judiciare moldovene și luarea măsurii

arestării provizorii în vederea extrădării persoanei extrădabile.

Împotriva sentinței persoana extrădabilă a declarat recurs.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, rezultă, într-adevăr,

că în cauză sunt întrunite condițiile pentru extrădare, prevăzute de secțiunea

1 a titlului

II

din Legea nr. 302/2004.

Astfel, din analiza secțiunii sus-menționate, rezultă că pentru a se

dispune extrădarea pasivă, la cererea unui stat străin, a unei

persoane aflate pe teritoriul României, trebuie

să fie întrunite mai multe

condiții pozitive și negative prevăzute de

lege, și anume:

- persoana supusă extrădării să fie urmărită penal sau trimisă în

judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni ori să fie căutată în vederea

executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranță în statul solicitant;

- persoana să nu fie dintre cele exceptate la extrădare, în sensul art.

23 din Legea nr. 302/2004;

- să nu existe un motiv opțional de refuz al extrădării, în sensul

dispozițiilor art. 24

2

din Legea nr. 302/2004;

- să se constate dubla incriminare a faptei pentru care este

învinuită sau a fost condamnată persoana a cărei

extrădare se solicită,

cu excepțiile expres prevăzute de art. 26 din

lege;

- fapta săvârșită să atragă potrivit legislației statului solicitant și

legii române o pedeapsă privativă de libertate de cel puțin un an, iar în

vederea executării unei pedepse, de cel puțin 4 luni;

- fapta pentru care se cere extrădarea să nu fie pedepsită cu moartea,

exceptând situația în care există asigurări considerate ca îndestulătoare de

către statul român că pedeapsa capitală nu se va executa, urmând să fie

comutată;

- nu se poate acorda extrădarea în cazul punerii în mișcare a acțiunii

penale numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar aceasta se opune

extrădării;

- nu se poate acorda extrădarea în cazul în care statul solicitant nu

ar asigura garantarea dreptului la apărare;

- nu se poate acorda extrădarea în cazul în care în statul solicitant

s-a pronunțat o pedeapsă în lipsa persoanei extrădabile, caz în care statul

român poate refuza extrădarea dacă apreciază că procedura de judecată a

nesocotit dreptul la apărare, cu excepția asigurărilor din partea statului

solicitant de garantare a unei noi proceduri de judecată care să îi salvgardeze

drepturile la apărare;

- nu se acordă în cazul intervenim prescripției răspunderii penale sau

a executării pedepsei, fie potrivit legislației române, fie a statului

solicitant sau a amnistiei ori grațierii.

Criticile apărătorului ales al recurentului, susținute oral și invocate

în scris la dosar, în sensul că există dubii cu privire la identitatea

persoanei recurentului, că nu au fost solicitate toate actele necesare

extrădării, care să ateste efectuarea examenului de regularitate

internațională, nu este îndeplinită condiția dublei incriminări și există un impediment

legal în dispunerea extrădării, constând în cererea de azil formulată nu sunt

fondate.

Astfel, se constată că instanța de fond a efectuat toate demersurile

necesare pentru înaintarea relațiilor necesare extrădării, acestea fiind

comunicate de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova și atașate la

dosar.

Referitor la condiția dublei incriminări, se constată că extrădarea

putea fi admisă, conform art. 26 alin. (3) din aceeași lege, dat fiind că fapta

săvârșită de recurent este prevăzută și de legislația statului român, având

însă o altă calificare juridică și o altă denumire și nu există convenție

internațională sau declarație de reciprocitate care să prevadă altfel.

Cu privire la cererea de acordare a statutului de refugiat formulată de

recurent, se constată că aceasta nu a fost înregistrată la Oficiul român pentru

Imigrări, existând la dosar doar un mandat poștal doveditor al trimiterii

acesteia la 15 octombrie 2008, cu o zi înainte de data soluționării recursului.

În ce privește garanțiile respectării unui proces echitabil, din

analiza lucrărilor dosarului, rezultă că, deși s-a sustras procesului penal,

recurentul a beneficiat de un apărător care a exercitat, în interesul

recurentului, toate căile de atac prevăzute de lege. Totodată, susținerea că

apărătorul a lipsit la judecarea apelului la Curtea de Apel Chișinău și astfel

nu i s-a respectat dreptul la apărare al recurentului, nu poate fi primită,

întrucât prin deciziile pronunțate la soluționarea recursului și a recursului

în anulare de către Curtea Supremă de Justiție a Republicii Moldova, s-a

stabilit cert că avocatul a fost prezent la dezbaterile din apel, la data de 21

septembrie 2006, fiind amânată pronunțarea hotărârii la 28 septembrie 2006.

De altfel, condiția ca statul român să acorde extrădarea numai dacă a

fost respectat dreptul la apărare al persoanei condamnată în

lipsă sau dacă primește asigurări suficiente din

partea statului solicitant

de garantare a unei noi proceduri de judecată

cu respectarea dreptului

la apărare este una

facultativă, nu obligatorie, conform art. 33 alin. (1) din

Legea nr.

302/2004. în cauză, instanța de fond a apreciat că, în raport de informațiile

transmise de autoritățile moldovene, persoanei extrădabile i-a fost respectat

dreptul la apărare.

Drept urmare, s-a constatat, în mod corect, că nu există nici un motiv

de refuz al extrădării persoanei extrădabile.

În ce privește critica învederată de reprezentantul Ministerului

Public, în sensul că potrivit art. 44 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, cererea

de extrădare se soluționează în complet de 2 judecători, iar în cauză, după

formularea unei cereri de arestare provizorie, respinsă de judecătorul unic,

cererea de extrădare a fost soluționată de același judecător, astfel că s-a

pronunțat o instanță nelegal investită, se constată că nu este întemeiată.

Astfel, potrivit deciziei nr. XXXVII din 11 decembrie 2006, pronunțate

în recursul în interesul legii, în aplicarea dispozițiilor art. 45 alin. (3)

din Legea nr. 224/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 302/2004

privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, cu referire la

art. 44 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 și a art. 54 alin. (1) din Legea nr.

304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, așa cum a fost modificată

prin Legea nr. 247/2005, s-a stabilit că cererea de arestare provizorie, în

vederea extrădării, precum și cererea de prelungire a acestei măsuri se judecă

în complet format dintr-un singur judecător. Din considerentele deciziei,

rezultă că și în cazul soluționării cererii de extrădare, completul nu poate fi

format decât dintr-un singur judecător.

Pentru aceste considerente, urmează a se respinge, ca nefondat,

recursul declarat de recurenta persoană extrădabilă B.

G.I., cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către

stat,

din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu care a pregătit apărarea recurentului, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta persoană

extrădabilă B.G.I. împotriva sentinței penale nr. 95/ F din 1 octombrie 2008 a

Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenta persoană extrădabilă la plata sumei de 300 lei cu

titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16 octombrie 2008.