ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 107/2007

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 21 martie 2006,

reclamantul P.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul

Administrației și Internelor și I.G.P.R., anularea dispoziției din 9 septembrie

2005 emisă de I.G.P.R. și a Ordinului din 21 octombrie 2005 al Ministrului Administrației

și Internelor, repunerea sa în drepturile avute anterior sancționării prin

aceste acte, restituirea drepturilor cuvenite și suspendarea executării

dispoziției contestate.

În motivarea cererii sale,

reclamantul a arătat că, în mod nelegal, prin actele atacate, i-a fost aplicată

și, respectiv, menținută, măsura sancțiunii disciplinare constând în diminuarea

cu 20% a drepturilor salariale pentru funcția de comisar șef în cadrul

Inspectoratului Județean de Poliție Satu Mare, pe o perioadă de 3 luni, pentru

faptul că, în urma unui control efectuat în luna ianuarie 2005 nu ar fi

informat șeful inspectoratului de existența unui număr de 11 sesizări penale cu

autori necunoscuți, neînregistrate în evidențele unității și ar fi dispus

neînregistrarea acestora în nota de constatare și nu a urmărit înregistrarea

lor în evidențele inspectoratului.

Faptele reținute în sarcina

sa nu îi sunt însă imputabile, deoarece neînregistrarea plângerilor penale s-a

făcut datorită unui ordin comun al M.A.I. și Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, potrivit căruia aceste plângeri se înregistrează

abia după confirmarea lor de către procuror, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză.

Pe de altă parte, întrucât,

la nivelul inspectoratului nu se cunoaște exact procedura de înregistrare a

unor astfel de plângeri penale și cele trei persoane implicate direct în

activitatea respectivă de înregistrare nu au fost nici măcar sancționate, iar

în privința lor s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru aceste fapte, cu

atât mai puțin poate fi sancționat reclamantul care doar a controlat evidențele

în discuție.

De asemenea, s-a susținut că

actele atacate sunt nelegale, deoarece nu a fost citat procedural la efectuarea

cercetării prealabile, nu i-au fost făcute cunoscute rezultatele cercetărilor

și raportul de cercetare prealabilă, nu și-a putut formula apărarea, contrar

prevederilor Ordinului nr. 400/2004 al M.A.I. iar la aplicarea sancțiunii au

fost încălcate dispozițiile Legii nr. 360/2002 privind termenul de luare a unei

asemenea măsuri și nici nu i-a fost reținută, în circumstanțiere, activitatea

sa anterioară.

Curtea de Apel Oradea,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr.

113/CA/ PI din 26 iunie 2006, a admis acțiunea, a anulat actele administrative

atacate, a dispus repunerea reclamantului în drepturile avute anterior emiterii

actelor anulate, recalcularea și restituirea drepturilor bănești cuvenite și

suspendarea executării administrative până la rămânerea irevocabilă a

sentinței.

Instanța de Fond a reținut

că soluția se impune, în raport cu dispozițiile art. 59 din Legea nr. 360/2002

și ale art. 18 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, precum și cu împrejurarea că,

din actele dosarului nu rezultă că reclamantului i-a fost asigurat dreptul la

apărare în timpul cercetării prealabile, constatarea unilaterală a organului de

control neputând constitui singur temei al adoptării măsurii de sancționare în

discuție.

Împotriva sentinței sus

menționate au declarat recurs, în termen legal, atât pârâtul Ministerul

Administrației și Internelor, cât și pârâtul I.G.P.R., criticând-o ca nelegală

și netemeinică.

Recurentul Ministerul

Administrației și Internelor și I.G.P.R. a criticat sentința pentru că Instanța

de Fond a soluționat greșit excepția privind lipsa calității procesuale pasive

a acestui recurent, întrucât art. 61 din Legea nr. 360/2002 dispune altfel.

De asemenea, prima Instanță

a interpretat greșit și dispozițiile art. 59 din Legea nr. 360/2002, arătând

fără temei legal că ar fi fost încălcate aceste prevederi.

I.G.P.R. a criticat

hotărârea judecătorească pentru faptul că Instanța de Fond a pronunțat-o cu

încălcarea dispozițiilor legale, interpretând greșit actele deduse judecății.

Recursurile sunt

neîntemeiate și vor fi respinse pentru următoarele considerente:

Înalta Curte de Casație și

Justiție analizând actele dosarului și cererile de recurs sub imperiul

dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., reține următoarele:

Referitor la excepția

invocată de M.A.I., corect prima Instanță a înlăturat-o precizând că art. 61

din Legea nr. 360/2002 prevede că șeful ierarhic al celui sancționat se

pronunță printr-o decizie motivată care este act administrativ fără

posibilitate de tăgadă, întrucât produce fără dubiu efecte juridice.

Referitor la fondul cauzei,

din probatoriile administrate rezultă că au fost încălcate prevederile art. 59

din Legea nr. 360/2002. Astfel, nu există probe din care să rezulte că

intimatul-reclamant ar fi fost ascultat, ori că i s-au adus la cunoștință

actele cercetării.

Măsura de sancționare nu

putea fi luată discreționar de către organul de control.

Nu rezultă nici faptul că

intimatul-reclamant a fost citat pentru ziua desfășurării audierilor, dar nici

acela că s-ar fi respectat de către organele abilitate procedura cercetării

prealabile prevăzută de art. 37 din Ordinul nr. 400/2004.

Înscrisul olograf la care se

face referire de către recurenți, nu a fost depus la dosar, nici la fond și

nici la recurs, pentru a se verifica dacă intimatul-reclamant a fost ascultat.

Așa fiind, corect prima Instanță

a stabilit că reclamantului i s-a încălcat dreptul la apărare față de cele

reținute în sarcina sa.

Pe aceste considerente,

Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința atacată este legală

și temeinică, motiv pentru care va respinge ca nefondate recursurile declarate

de Ministerul Administrației și Internelor și I.G.P.R.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de Ministerul Administrației și Internelor și I.G.P.R. împotriva

sentinței civile nr. 113/CA/ PI din 26 iunie 2006 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 ianuarie 2007.