ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5127/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1452 din 27 noiembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția civilă, s-a admis excepția de tardivitate a depunerii notificării și s-a respins contestația formulată de contestatorul R.C.D. în contradictoriu cu intimatul Primarul Municipiului Mediaș. La soluționarea cauzei s-au avut în vedere probele administrate, față de care s-au reținut următoarele: În 12 septembrie 2005 sub nr. 102 R.C.D. formulează notificare conform Legii nr. 10/2001 și solicită restituirea în natură a imobilului situat în Mediaș, înscris în C.F. 9041 Mediaș nr. top 781-782-783/1/2. Conform C.F. 9041 Mediaș imobilul a fost proprietatea soților R.H.

și E. R.H. l-a împuternicit pe contestator să redobândească imobilul prin procură notarială. Prin dispoziția nr. 707/06 a Primarului Municipiului Mediaș s-a respins ca tardiv formulată notificarea conform art. 22 alin. (1) din Legea 10/2001. Termenul prevăzut de lege pentru depunerea notificărilor este de 12 luni de la data intrării în vigoare a acesteia, deci până în 14 februarie 2002. Contestatorul susține că în speță nu sunt incidente prevederile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 ci art. 26 alin. (1) din Legea 10/2001 care prevăd că în cazul persoanei care nu cunoaște deținătorul bunului imobil solicitat, termenul de 6 luni prevăzut de art. 21 curge de la data comunicării datelor privind persoana deținătoare.

În speță nu sunt incidente prevederile art. 27 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 deoarece intimatul era persoana deținătoare a imobilului și nu mai era necesară comunicarea către notificator a actelor prin care să i se comunice persoana juridică deținătoare pentru a curge termenul prevăzut de art. 27 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 de depunere a notificării. Ca atare, termenul de depunerea notificărilor prevăzut de art. 22 alin. (1) Legea 10/2001 prelungit succesiv prin O.U.G. nr. 109/2001, O.U.G.

nr. 145/2001 până în 14 februarie 2002 a fost depășit, notificarea fiind depusă în 12 septembrie 2005. Prin decizia civilă nr. 52/A din 31 ianuarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Alba lulia, secția civilă, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva sentinței primei instanțe, pentru următoarele motive: Fiind regim de carte funciară, contestatorul prin simpla examinare a acesteia putea face în timpul definit de lege identificarea fiecărui apartament în parte. După cum recunoaște prin însăși motivarea apelului, acesta a și identificat trei apartamente care i-au fost restituite ca urmare a notificării depuse în termenul legal prevăzut de Legea 10/2001 (art. 22). Or, în speță, apelantul a depus notificarea tardiv, doar la 12 septembrie 2005, cum corect a reținut prima instanță.

Împotriva deciziei de apel a declarat recurs reclamantul-apelant, criticând-o pentru următoarele motive ce se încadrează în art. 304 pct. 9 C. proc. civ. 1. În mod greșit, s-a reținut că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 27 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 deoarece intimatul era unitate deținătoare a imobilului, întrucât din întâmpinarea depusă de Primărie la Tribunal reiese că nu era deținătoarea imobilului, care fie era înstrăinat în parte în temeiul Legii nr. 112/1995, fie era restituit în temeiul Legii nr. 10/2001. 2. Instanța de apel reține că i s-au restituit trei apartamente, situație care nu corespunde realității. 3. În mod greșit s-a reținut de către curte, cât și de către tribunal, relevanța cărții funciare, întrucât din extrasul în extenso aflat la dosar rezultă că numerele vechi nu se regăsesc în noua numerotare iar identificarea este astfel imposibilă.

Analizând decizia de apel în raport de criticile formulate, înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele motive. 1.Stabilirea unității deținătoare în sensul primului motiv de recurs nu prezintă nici o relevanță juridică asupra tardivității formulării notificării, aspect în baza căruia s-a soluționat cauza. Chiar dacă intimata nu a fost unitate deținătoare a imobilului și s-ar fi putut invoca astfel aplicarea art. 27 din Legea nr. 10/2001, acest lucru ar fi avut relevanță juridică numai dacă notificarea adresată către „nedeținător" ar fi fost formulată în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001. Cu alte cuvinte, se poate beneficia de prorogarea curgerii termenului de formulare a notificării, în sensul art. 27 alin. (4) din lege, numai cu condiția ca și prima notificare către o unitate care s-a apreciat a fi nedeținătoare, să fie formulată în termen.

Or, sub acest aspect, în mod corect s-a reținut în cauză că s-a depășit termenul de formulare a notificării prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001 republicată. 2.Cea de a doua critică de recurs nu va fi analizată de Înalta Curte, întrucât nu se circumscrie niciunuia dintre motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ. 3. Considerentele reținute asupra celui de-al doilea motiv de recurs vor fi avute în vedere și pentru ultimul motiv de recurs. Pe de altă parte, critica ține și de nepronunțarea asupra unor probe administrate, critică ce putea fi analizată în lumina fostului pct. 10 din art. 304 C. proc. civ., punct care era însă abrogat prin Legea nr. 219/2005 la data pronunțării deciziei de apel.

Constatând, prin urmare, că nu sunt fondate criticile formulate, în limitele în care au putut fi analizate, Înalta Curte urmează să facă aplicarea și a art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și să dispună respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul R.C.D. împotriva deciziei nr. 52 A din 31 ianuarie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 iunie 2007.