ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2475/2008

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Printr-o cerere înregistrată sub nr. 423/59/2008 pe rolul Curții de Apel Timișoara, petiționarul V.D.T. a formulat plângere împotriva rezoluției numărul 12/P/2008 din 10 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații G.L. și C.V.B. Petentul a formulat și o excepție de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen., pe care a motivat-o în scris și a solicitat trimiterea cauzei la Curtea Constituțională pentru a se pronunța asupra excepției invocate. La termenul de judecată din 26 iunie 2008 pententul a solicitat instanței să sesizeze Curtea Constituțională pentru a soluționa excepția invocată.

Curtea de Apel Timișoara, prin încheierea din 26 iunie 2008, în considerentele hotărârii, a respins cererea având ca obiect sesizarea Curții Constituționale cu motivarea că „potrivit art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., instanța soluționând pe baza probelor existente la dosar are posibilitatea să admită plângerea, să desființeze rezoluția sau ordonanța, să trimită cauza la procuror, iar judecătorul este obligat să arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicând totodată faptele și împrejurările ce urmează a fi constatate și prin care anume mijloace de probă”. Împotriva încheierii din 26 iunie 2008 a Curții de Apel Timișoara, prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale a declarat recurs petentul V.D.T., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 9, pct. 21, pct. 3, pct. 19 C. proc.

pen. Recursul este întemeiat, însă prioritar pentru cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 9 C. proc. pen. Examinând încheierea recurată se constată că instanța de fond, respectiv Curtea de Apel Timișoara, în fața căreia s-a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen., de către petent și s-a solicitat sesizarea Curții Constituționale pentru soluționarea excepției, nu a analizat cererea de sesizare în raport de dispozițiile imperative ale art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată. De altfel, instanța, în motivarea încheierii, s-a referit la dispozițiile art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., deși din conținutul textului de lege reprodus rezultă că a avut în vedere dispozițiile art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc.

pen. și nu a argumentat în niciun fel respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, limitându-se la redarea dispozițiilor legale referitoare la soluțiile care pot fi pronunțate de către instanță în procedura specifică instituită în art. 278 1 C. proc. pen. și care nu au fost criticate sub aspectul constituționalității de către petent. Pe de altă parte este de observat că în dispozitivul încheierii instanța nu s-a pronunțat în sensul respingerii cererii de sesizare a Curții Constituționale, mențiunea respingerii cererii fiind făcută în considerentele hotărârii, unde ar fi trebuit să se regăsească motivele avute în vedere pentru soluția care urma a fi consemnată în dispozitiv. Este evident așadar că în cauză este incident cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 9 C. proc.

pen., astfel că Înalta Curte urmează a admite recursul declarat de petent, a casa, în parte, încheierea atacată și a dispune trimiterea cauzei la prima instanță pentru soluționarea cererii de sesizare a Curți Constituționale, în raport cu dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de petiționarul V.D.T. împotriva încheierii din 26 iunie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. 423/59/2008. Casează în parte încheierea atacată și dispune trimiterea cauzei la Curtea de Apel Timișoara, în vederea soluționării cererii de sesizare a Curții Constituționale. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 iulie 2008.