ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5121/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 204 din 9

iunie 2006 Curtea de Apel Galați, secția civilă, a respins excepțiile privind

inadmisibilitatea și, respectiv, tardivitatea cererii de revizuire invocate de

intimatul D.I., a admis cererea de revizuire formulată de revizuienta SC M. SA

Focșani, a schimbat în parte decizia civilă nr.348 din 16 martie 2004 a Curții

de Apel Galați, în sensul că a obligat-o pe pârâta SC M. SA Focșani să lase în

deplină proprietate și pașnică folosință imobilul situat în Focșani, compus din

casă de locuit și 640 mp teren, în loc de 1280 mp și a menținut celelalte

dispoziții ale deciziei.

Pentru a pronunța această decizie,

curtea de apel a reținut următoarele:

Ceea ce se atacă prin cererea de

revizuire este hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Galați ca instanță de

apel, instanță care a dat în mod evident reclamanților mai mult decât au

solicitat, respectiv suprafața de teren de 1280 mp, în loc de 640 mp, cât se

stabilise că li se cuvine printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, dată într-un

partaj succesoral.

Revizuirea este admisibilă, deoarece

motivul invocat nu a fost formulat și cu ocazia recursului declarat împotriva

aceleiași decizii și soluționat de Înalta Curte de Casație și Justiție.

În ceea ce privește tardivitatea

cererii de revizuire, excepția nu este întemeiată, deoarece revizuirea este o

cale de atac de retractare, care nu poate fi formulată cât timp s-a exercitat

calea de atac a recursului împotriva aceleiași decizii.

În speță, recursul a fost respins

prin decizia nr. 10132 din 6 decembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, iar cererea de revizuire a fost primită la data de 5 ianuarie 2006,

deci în termenul de o lună prevăzut de art. 324 pct. 1 C. proc. civ.

Pe fond, curtea de apel a considerat

că sunt întrunite condițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., a admis cererea de

revizuire și a modificat decizia din apel în sensul solicitat de revizuientă.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs intimatul D.I., invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C.

proc. civ.

Recurentul a reiterat excepțiile

privind inadmisibilitatea cererii de revizuire și tardivitatea acesteia, iar pe

fond, a susținut că în speță nu sunt întrunite condițiile art. 322 pct. 2 C.

proc. civ., în sensul că instanța nu a acordat mai mult decât s-a cerut.

1.Referitor la inadmisibilitatea

cererii de revizuire, recurentul a arătat că, potrivit art. 322 alin. (1) C.

proc. civ., calea de atac a revizuirii este deschisă numai împotriva unei

hotărâri definitive în instanța de apel sau prin neapelare și în cazul unei

hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul.

Or, în speță revizuirea se îndreaptă

împotriva unei hotărâri care a fost atacată cu recurs, iar acesta a fost

soluționat fără să evoce fondul.

Motivul care a stat la baza recursului

nu poate fi reiterat în revizuire, ceea ce ar putea conduce la situația de a

primi rezolvări diferite, paradoxale.

În speță, revizuienta nu a invocat

însă în recurs motivul prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., deși nimic nu

ar fi putut să o împiedice.

2.Excepția tardivității cererii de

revizuire a fost greșit respinsă, deoarece potrivit art. 324 alin. (1) C. proc.

civ., termenul de revizuire este de o lună și curge de la comunicarea deciziei

care se atacă.

În speță, se atacă decizia nr. 161

din 12 februarie 2004 a Curții de Apel Galați, și nu decizia pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru ca termenul de o lună să fie

calculat în raport de aceasta.

Este adevărat că partea interesată

are drept de opțiune în a exercita fie recursul, fie revizuirea, fie ambele căi

de atac, dar numai în termenele legale, care curg de la comunicarea hotărârii

care se atacă, simultan și paralel, necondiționat unul de altul.

3.Nici pe fond, soluția curții de

apel nu este legală, deoarece încalcă puterea de lucru judecat a altor hotărâri

judecătorești, prin care s-a stabilit dreptul reclamanților de a li se restitui

întreaga suprafață de teren expropriată.

Nu se pune problema încălcării

principiului disponibilității, deoarece instanța de apel le acordase exact

terenul solicitat, a cărui întindere a fost stabilită pe bază de probe.

Recurentul solicită admiterea

recursului, desființarea deciziei și respingerea cererii de revizuire.

Intimata nu a depus la dosar

întâmpinare, dar cu ocazia dezbaterilor și prin concluziile scrise a solicitat

respingerea recursului, cu motivarea că revizuirea este admisibilă, fiind

îndreptată împotriva deciziei instanței de apel care evocă fondul, și,

totodată, este formulată în termen, deoarece există un principiu al ierarhiei căilor

de atac, potrivit căruia se pot exercita mai întâi căile de atac de reformare

și apoi cele de retractare; în speță nu se putea formula revizuirea înainte de

a se soluționa recursul, pentru că numai în funcție de soluția dată în recurs

se putea ști care hotărâre evocă fondul.

Pe fond, intimata susține că decizia

dată în revizuire este legală, fiindcă ceea ce s-a solicitat prin cererea de

chemare în judecată a fost casa de locuit din str. R. nr. 16 cu terenul

aferent, iar întinderea acestui teren fusese deja stabilită printr-o hotărâre

de expedient ca fiind de 640 mp.

Recursul este fondat și va fi admis,

pentru următoarele considerente:

1.Legea permite atacarea atât cu

recurs, cât și cu revizuire a uneia și aceleiași hotărâri date în apel, cu

condiția ca aceasta să evoce fondul, sens în care sunt relevante dispozițiile

art. 299 alin. (1) și art. 322 alin. (1) C. proc. civ.

Acest din urmă text de lege,

referindu-se la hotărârea definitivă în instanța de apel, nu adaugă condiția ca

împotriva acesteia să nu se fi declarat recurs, și cum condiția nu este

prevăzută de lege, ea nu poate fi adăugată de instanța de judecată.

În speță s-a atacat cu revizuire o decizie a instanței de apel care a

evocat fondul, admițându-se acțiunea reclamanților, așa încât excepția inadmisibilității

revizuirii, invocată de recurent, este nefondată.

2.Faptul că

plus petita

este

prevăzut atât ca motiv de recurs în art. 304 pct. 6 C. proc. civ., cât și ca

motiv de revizuire în art. 322 pct. 2 C. proc. civ. nu atrage

de plano

inadmisibilitatea revizuirii.

În funcție de motivele invocate și

de soluția instanței de recurs se poate pune problema existenței autorității

lucrului judecat cu ocazia soluționării unei cereri de revizuire ulterioare.

Pentru a se proceda însă la o

asemenea analiză revizuirea trebuie să îndeplinească însă mai întâi condiția de

a fi exercitată în termenul legal, condiție care în speță nu este întrunită.

3.Astfel, judecătorul nu poate

stabili o ierarhie a căilor de atac pe care legiuitorul însuși nu a stabilit-o

și nu poate calcula termenele de exercitare a căilor de atac altfel decât este

prevăzut în lege, sub acest aspect hotărârea curții de apel fiind dată cu

încălcarea legii.

Potrivit art. 301 C. proc. civ.,

termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu

dispune altfel.

Pentru cazul de revizuire prevăzut

de art. 322 pct. 2 C. proc. civ., invocat în speță, termenul de exercitare

este, potrivit art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., de o lună de la

comunicarea hotărârii definitive.

Rezultă, așadar, că, așa cum legea nu condiționează exercitarea căii de

atac extraordinare a revizuirii de neexercitarea recursului, tot așa nu

condiționează exercitarea revizuirii de soluționarea recursului.

În cazul prevăzut de art. 322 pct. 2

C. proc. civ., singurul punct de plecare al calcului termenului de revizuire a

unei hotărâri definitive, cum este cazul celei din apel, este data comunicării

acesteia, conform art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Data pronunțări deciziei din recurs

ar fi relevantă, în conformitate cu dispozițiile aceluiași text de lege, teza a

II-a, doar în cazul în care revizuirea s-ar îndrepta împotriva deciziei

instanței de recurs care evocă fondul, ceea ce nu este cazul în speță.

Hotărârea a cărei revizuire s-a

solicitat în cauza de față este decizia nr. 348 din 16 martie 2004 a Curții de

Apel Galați, care a fost comunicată pârâtei SC M. SA Focșani la data de 19

aprilie 2004, ultima zi în care s-ar fi putut cere revizuirea acesteia, în baza

art. 322 pct. 2 C. proc. civ., fiind 19 mai 2004.

În atare condiții, revizuirea

înregistrată abia la data de 4 ianuarie 2006 trebuia respinsă ca tardiv

formulată.

Pentru aceste considerente, în baza

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte

va admite recursul, va modifica în tot decizia atacată și va respinge ca

tardivă cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâtul D.I.

împotriva deciziei nr. 204 din 9 iunie 2006 a Curții de Apel Galați, secția civilă.

Modifică în tot decizia, în sensul că:

Respinge cererea de revizuire a

deciziei nr. 348 din 16 martie 2004 a Curții de Apel Galați, ca tardiv

formulată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 iunie 2007.