ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7069/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

C.M., autoarea reclamantului C.V., a

notificat în data de 25 iulie 2001 Primăria Municipiului Călărași solicitând

restituirea, prin echivalent bănesc, a terenului în suprafață de 3500 mp situat

în comuna Modelu, jud.Călărași, imobil expropriat.

În baza notificării

nr. 568 din 25 iulie 2001 depusă la Biroul executorilor judecătorești M. și Ș.,

Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 a întocmit dosarul nr. 498.

Prin dispoziția nr. 7622 din 14

noiembrie 2006 Primarul Municipiului Călărași a propus acordarea de despăgubiri

în condițiile legii speciale pentru terenul situat în comuna Modelu,

jud.Călărași, iar în preambulul dispoziției se face referire la suprafața de

150 mp teren.

La data de 19

decembrie 2006 reclamantul C.V. a contestat în instanță dispoziția Primarului

municipiului Călărași nr. 7622 din 14 noiembrie 2006, solicitând restituirea în

natură a suprafeței de 3000 mp și obligarea pârâtului să emită o nouă

dispoziție în acest sens.

În motivarea cererii

sale reclamantul a arătat că în mod greșit s-a reținut că suprafața de teren

este de 150 mp în loc de 3000 mp așa cum se menționase în notificare, precizând

că terenul este liber de sarcini.

La termenul de

judecată din data de 28 februarie 2007 reclamantul a precizat cererea

introductivă, în sensul că, solicită despăgubiri sau alt teren în compensare,

pentru imobilul, în suprafață de 3500 mp, care a aparținut autorilor săi C.F.

și C.M.; în registrul agricol al comunei Modelu înregistrarea terenului s-a

efectuat pe numele bunicului T.C.F.

Tribunalul

Călărași, secția civilă, prin sentința nr. 680 din 28 martie 2007, a admis în

parte acțiunea principală; a respins capătul de cerere privind acordarea de

măsuri reparatorii prin echivalent constând în compensarea cu un alt teren; a

anulat în parte dispoziția contestată numai cu privire la suprafața de teren

pentru care s-au acordat despăgubiri; a constatat că reclamantul C.V. este

îndreptățit la acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind

regimul de plată a despăgubirilor pentru o suprafață de 3000 mp situată în

comuna Modelu, jud. Călărași.

Pentru a

pronunța această hotărâre instanța a constatat că reclamantul a făcut dovada că

este persoană îndreptățită (acte de stare civilă, certificat de moștenitor).

Cu privire la

întinderea dreptului de proprietate, instanța a reținut că deși anexa

Decretului de expropriere nr. 364 din 30 decembrie 1978 face dovada că

numitului T.F. i-a fost expropriată suprafața de 150 mp și că pe această

suprafață de teren s-a aflat și o construcție, din fișa registrului agricol

rezultă că autorul reclamantului figura în anul 1970 cu o suprafață de 3500 mp,

pe care s-a aflat o casă de locuit.

Instanța a apreciat

că fișa registrului agricol îndeplinește condiția de act doveditor al dreptului

de proprietate, astfel cum este definit de art. 23 din H,.G. 250/2007 pentru

aprobarea Normelor Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001.

Tribunalul a reținut

că obiectivul pentru care s-a făcut exproprierea a fost realizat, având în

vedere că în prezent întreaga suprafață este ocupată de blocuri, astfel încât

restituirea în natura nu mai este posibilă.

Având în vedere că

pârâtul a Învederat că nu există posibilitatea acordării unui teren în

compensare pe alt amplasament a fost respins acest capăt de cerere.

Cum obiectul cererii

introductive a vizat doar suprafața de 3000 mp teren, prima instanță a acordat

măsuri reparatorii doar pentru această suprafață de teren.

Împotriva

sentinței a declarat apel reclamantul, solicitând modificarea acesteia, în

sensul de a i se acorda măsuri reparatorii prin echivalent, constând în

compensarea cu un alt teren, pe alt amplasament și emiterea unei noi dispoziții

în acest sens.

Curtea de Apel

București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin

decizia nr. 238 A din 7 aprilie 2008 a admis apelul reclamantului; a schimbat

în parte sentința apelată, în sensul că, a obligat pârâții să emită

reclamantului dispoziție de acordare de măsuri reparatorii pentru terenul în

suprafață de 150 mp, cu un alt teren echivalent, situat pe un alt amplasament;

a menținut celelalte dispoziții de anulare, în parte, a dispoziției nr.

7622/2006 emisă de pârâți și a admis în parte acțiunea.

Reanalizând cererea

reclamantului în raport cu adresa Primăriei Municipiului Călărași, potrivit

căreia există terenuri disponibile care pot fi acordate în compensare ca măsuri

reparatorii, cu teren echivalent pe alt amplasament, Curtea a constatat că pot

fi aplicate prevederile art. 1 alin. (2) și (5) din Legea nr. 10/2001.

Cu privire la dovada

dreptului de proprietate instanța de apel a reținut că aceasta s-a făcut doar

pentru suprafața de teren de 150 mp, care figurează în anexa decretului de

expropriere, pe numele autorului T.F., restul de teren fiind preluat de la alți

proprietari menționați în anexă.

Împotriva

acestei decizii a formulat recurs reclamantul criticând soluția pe aspecte de

nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Dezvoltând motivele

de recurs acesta a arătat că deși a depus acte în dovedire cu privire la

întinderea dreptului pe care îl pretinde, instanța i-a acordat măsuri

reparatorii doar pentru suprafața de 150 mp teren și nu pentru întreaga

suprafață de teren deținută în proprietate de autorii săi.

Primarul Municipiului

Călărași a formulat întâmpinare, la care ulterior a renunțat, precizând (adresa

de la fila 32) că în evidența Registrului agricol al comunei Modelu, județul

Călărași, antecesoarea reclamantului T.C.M. figurează cu suprafața de 3500 mp

teren. Totodată pârâtul precizează că din documentele prezentate de mai mulți

notificatori a reieșit că era o practică a autorităților comuniste ca în

documentele privind exproprierea să fie trecute suprafețe de 150 sau 250 de metri,

restul fiind trecut ulterior ca fiind proprietatea CAP-ului.

Analizând

hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs se constată că acestea se

încadrează în critica de nelegalitate prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. pentru următoarele considerente:

Instanțele au

apreciat corect că reclamantul este persoană îndreptățită în sensul Legii nr.

10/2001 și au stabilit că scopul exproprierii s-a realizat integral, nefiind

posibilă restituirea în natură a terenului solicitat.

Astfel

reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii potrivit cu

dispoz. art. 11

alin. (8) (text cu caracter de normă specială

aplicabil preluării abuzive a imobilului prin expropriere), raportat la dispoz.

art. 1 alin. (2), din Legea nr. 10/2001, republicată.

În ceea ce privește

întinderea dreptului de proprietate, critica exprimată prin motivul de recurs

este fondată, întrucât s-a făcut o greșită aplicare a legii, prin restrângerea

incidenței textului legal aplicabil în speță.

Potrivit art. 24

alin. (l) din Legea nr. 10/2001, republicată "în absența unor probe

contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se

prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a

dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive."

iar potrivit art (2) "în aplicarea prevederilor alin. (1) și în absența

unor probe contrarea, persoana individualizată în actul normativ sau de

autoritate prin care s-a dispus sau,

după caz, s-a pus în executare

măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de

proprietar."

Prin notificarea

(fila 49 dosar prima instanță) formulată în data de 25 iulie 2001 suprafața de

teren solicitată este de 3500 mp.

Din fișa registrului

agricol al comunei Modelu, vol. I, fila 2 (depusă în copie la fila 54 dosar

tribunal) rezultă că suprafața totală de teren aparținând gospodăriei soților

T.F.M. și T.C.F. este de 35 ari, respectiv 3500 mp.

O condiție

esențială pentru aplicarea dispozițiilor legii de reparație este aceea ca

solicitantul să fi avut calitatea de proprietar al bunului preluat de stat,

legea instituind o prezumție relativă de proprietate în favoarea persoanei care

îl invocă, individualizată în actul de autoritate prin care s-a dispus preluarea

abuzivă.

Dacă în privința

titularului dreptului de proprietate nu s-au născut controverse, în privința

întinderii suprafeței de teren deținute de acesta instanțele au interpretat

diferit dispozițiile legale aplicabile în speță.

Din cuprinsul

anexei la decretul nr. 364 din 30 decembrie 1978 (fila 47) rezultă că imobilul

supus exproprierii a fost preluat de la autorul reclamantului, dar care

figurează doar cu suprafața de 150 mp teren.

Dovezi

contrare acestui aspect, înscrisurile exhibate de reclamant, generează însă o

prezumție relativă de proprietate cu privire la întreaga suprafață de 3500 mp

teren și nu doar cu privire la cei 150 mp, cum greșit a reținut instanța de

apel.

Ca urmare, în raport

cu spiritul reglementărilor de ansamblu date prin Legea nr. 10/2001, act

normativ în favoarea foștilor proprietari abuziv deposedați de bunuri,

interpretarea textelor legale nu poate conduce la a impune acestora o sarcină a

probei mai dificil de realizat decât în dreptul comun.

Or, pârâtul prin

înscrisurile depuse la dosarul cauzei a arătat că există posibilitatea

acordării de teren pe un alt amplasament în compensare pentru suprafața totală

de 3500 mp, recunoscând astfel pretențiile reclamantului.

Având în vedere

poziția procesuală adoptată de pârât și în raport de considerațiile ce preced,

se constată că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii prevăzute de

legea specială pentru suprafața de 3500 mp teren.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul

declarat de reclamantul C.V. împotriva deciziei nr. 238A din 7 aprilie 2008 a

Curții de Apel București, secția a III a civilă.

Casează decizia atacată.

Admite apelul formulat de

reclamantul C.V. împotriva sentinței civile nr. 680 din 28 martie 2007 a

Tribunalului Călărași, pe care o schimbă în parte, în sensul că suprafața

pentru care reclamantul C.V. beneficiază de măsuri reparatorii prevăzute de

Legea nr. 10/2001, republicată, este de 3500 mp și nu de 3000 mp.

Menține restul dispozițiilor sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14

noiembrie 2008.