ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5316/2007

Asupra recursului penal de

față:

Din actele și lucrările din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 829

din 8 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul București, s-a dispus, în baza art. 2

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

și art. 74 – art. 76 C. pen., condamnarea inculpatului D.T., la pedeapsa de 7

ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen.

S-a făcut aplicația art. 71

și art. 64 lit. a) și b) C. pen., în ce privește pedeapsa accesorie.

În temeiul art. 17 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantităților de droguri rămase în

urma analizelor de laborator.

Conform art. 17 alin. (2)

din aceiași lege, s-a confiscat de la inculpat un telefon mobil „Nokia” 3310.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond pe baza probelor administrate a reținut următoarea

stare de fapt:

La data de 26 februarie

2007, urmarea unui denunț făcut în baza art. 15 din Legea nr. 143/2000,

organele de poliție l-au surprins pe inculpat în timp ce vindea martorului

cantitatea de 0,51 grame de heroină în amestec cu cofeină, paracetamol și

griseofulvin.

Suma de 250 RON, formată din

bancnote înseriate în prealabil de organele de poliție a fost găsită asupra

inculpatului.

Cu prilejul percheziției

corporale asupra inculpatului s-au mai găsit 0,40 grame din același amestec și

0,14 grame heroină și cofeină.

Împotriva acestei sentințe,

inculpatul a declarat apel, solicitând reducerea pedepsei.

Prin decizia penală nr. 263/

A din 2 august 2007, pronunțată de Curtea de Apel București s-a respins, ca

nefondat, apelul declarat de inculpatul D.T., motivându-se în considerente că

s-a făcut o judicioasă individualizare a pedepsei, chiar dacă, instanța de fond

folosește o motivare criticabilă și referiri care nu se regăsesc în

dispozițiile art. 72 C. pen.

În termen legal, împotriva acestor

hotărâri, a declarat recurs inculpatul D.T., nemulțumit de cuantumul pedepsei

aplicate.

În drept, în susținerea

criticii formulate a fost invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. 1 pct. 14 C. proc. pen., în raport de care, va fi examinat motivul de

recurs vizând individualizarea pedepsei.

Instanțele au stabilit o

pedeapsă corectă, atât în cuantum cât și în modalitate de executare, acordând

considerația cuvenită dispozițiilor art. 72 C. pen.

Deși recurentul inculpat a

comis o infracțiune de trafic de stupefiante de mare risc, infracțiune ce este

caracterizată de un grad ridicat de pericol social și este recidivist, instanța

de fond i-a stabilit o pedeapsă sub limita minimă legală, prin reținerea

circumstanțelor judiciare personale atenuante apreciind conduita procesuală

sinceră.

Aceiași împrejurare, în

lipsa altor motive, nu poate constitui o nouă cauză de reducere a pedepsei până

la limita permisă de lege, cu atât mai mult, cu cât, conduita procesuală este

mai puțin relevantă în contextul prinderii în flagrant a inculpatului.

Așa fiind, se apreciază că

pedeapsa așa cum a fost stabilită este de natură să realizeze cerințele art. 52

C. pen., sub acest aspect, neconstatându-se motive de casare.

Examinând hotărârile atacate

și în raport de prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se

constată nici alte motive care luate în considerare din oficiu să conducă la

casare, așa încât, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., recursul declarat de inculpat se va respinge, ca nefondat.

În baza art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., se va computa din

pedeapsa aplicată timpul reținerii și arestării preventive.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul D.T. împotriva deciziei penale nr. 263 din 2

august 2007 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu

minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 26 februarie 2007

la 7 noiembrie 2007.

Obligă recurentul inculpat

la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 7 noiembrie 2007.