ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5316/2007

Asupra recursului penal de față: Din actele și lucrările din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 829 din 8 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul București, s-a dispus, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 74 – art. 76 C. pen., condamnarea inculpatului D.T., la pedeapsa de 7 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a făcut aplicația art. 71 și art. 64 lit. a) și b) C. pen., în ce privește pedeapsa accesorie. În temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantităților de droguri rămase în urma analizelor de laborator.

Conform art. 17 alin. (2) din aceiași lege, s-a confiscat de la inculpat un telefon mobil „Nokia” 3310. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond pe baza probelor administrate a reținut următoarea stare de fapt: La data de 26 februarie 2007, urmarea unui denunț făcut în baza art. 15 din Legea nr. 143/2000, organele de poliție l-au surprins pe inculpat în timp ce vindea martorului cantitatea de 0,51 grame de heroină în amestec cu cofeină, paracetamol și griseofulvin. Suma de 250 RON, formată din bancnote înseriate în prealabil de organele de poliție a fost găsită asupra inculpatului. Cu prilejul percheziției corporale asupra inculpatului s-au mai găsit 0,40 grame din același amestec și 0,14 grame heroină și cofeină.

Împotriva acestei sentințe, inculpatul a declarat apel, solicitând reducerea pedepsei. Prin decizia penală nr. 263/ A din 2 august 2007, pronunțată de Curtea de Apel București s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul D.T., motivându-se în considerente că s-a făcut o judicioasă individualizare a pedepsei, chiar dacă, instanța de fond folosește o motivare criticabilă și referiri care nu se regăsesc în dispozițiile art. 72 C. pen. În termen legal, împotriva acestor hotărâri, a declarat recurs inculpatul D.T., nemulțumit de cuantumul pedepsei aplicate. În drept, în susținerea criticii formulate a fost invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. 1 pct. 14 C. proc. pen., în raport de care, va fi examinat motivul de recurs vizând individualizarea pedepsei.

Instanțele au stabilit o pedeapsă corectă, atât în cuantum cât și în modalitate de executare, acordând considerația cuvenită dispozițiilor art. 72 C. pen. Deși recurentul inculpat a comis o infracțiune de trafic de stupefiante de mare risc, infracțiune ce este caracterizată de un grad ridicat de pericol social și este recidivist, instanța de fond i-a stabilit o pedeapsă sub limita minimă legală, prin reținerea circumstanțelor judiciare personale atenuante apreciind conduita procesuală sinceră. Aceiași împrejurare, în lipsa altor motive, nu poate constitui o nouă cauză de reducere a pedepsei până la limita permisă de lege, cu atât mai mult, cu cât, conduita procesuală este mai puțin relevantă în contextul prinderii în flagrant a inculpatului.

Așa fiind, se apreciază că pedeapsa așa cum a fost stabilită este de natură să realizeze cerințele art. 52 C. pen., sub acest aspect, neconstatându-se motive de casare. Examinând hotărârile atacate și în raport de prevederile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată nici alte motive care luate în considerare din oficiu să conducă la casare, așa încât, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat se va respinge, ca nefondat. În baza art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., se va computa din pedeapsa aplicată timpul reținerii și arestării preventive. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.T. împotriva deciziei penale nr. 263 din 2 august 2007 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 26 februarie 2007 la 7 noiembrie 2007. Obligă recurentul inculpat la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 noiembrie 2007.