ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2389/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta SC G. SA Mătăsari

a chemat în judecată pârâții M.F.P. și D.G.F.P.G., solicitând Instanței ca în

contradictoriu cu aceștia să dispună anularea Deciziei nr. 89 din 28 ianuarie

2002 și a procesului - verbal din 19 septembrie 2001.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că, prin Hotărârea nr. 1/2001 a C.L.M., a fost concesionată

activitatea de administrare și întreținere a fondului locativ, către SC L.M. SA

și că în art. 2 al acestei hotărâri s-a prevăzut că, se va lua pe bază de

proces - verbal întreg patrimoniul de la SC G. SA Mătăsari și că, va răspunde de debitele și lipsurile constatate, preluându-se și

debitele ce se vor constata ulterior semnării protocolului.

Față de acest protocol și de

hotărârea C.L.M., reclamanta a arătat că, datoriile reținute prin actul de control

aparțin SC L.M. SA.

Prin sentința civilă nr. 227

din 12 iulie 2002, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și

fiscal, a admis acțiunea, a anulat cele două acte administrative atacate și a dispus

exonerarea de răspundere a reclamantei, reținând că între cele două societăți a

avut loc predarea activului și a pasivului astfel încât, datoriile constatate

prin procesul - verbal de control fiind aferente activului preluat de SC L.M.

SA, nu incumbă reclamantei.

Recursul declarat de D.G.F.P.G.

în nume propriu și al M.F.P. împotriva acestei sentințe a fost admis de către

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ prin Decizia

nr. 1689 din 30 aprilie 2004 a fost casată sentința atacată și trimisă cauza

spre rejudecare la aceiași Instanță.

Soluționând cauza în fond după

casare, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal,

prin sentința civilă nr. 488 din 17 noiembrie 2005 a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC G. SA Mătăsari, dispunând anularea

procesului - verbal și a deciziei, pentru suma de 840.857.615 lei și menținerea

procesului - verbal și a deciziei pentru suma de 421.087.281 lei.

Pentru a pronunța această

sentință Instanța a reținut că prin protocolul de predare, reclamanta a arătat

că răspunde în limita a ceea ce predă, respectiv 8% însă, debitul total este de

1.261.944.896 lei astfel că, pentru perioada ulterioară protocolului,

reclamanta nu răspunde iar pentru procesul - verbal anterior și care nu a fost

contestat, reclamanta va răspunde.

Împotriva acestei sentințe

considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs D.G.F.P.G.

Recurenta a susținut în

esență că în mod greșit Instanța de Fond a apreciat că SC G. SA Mătăsari,

răspunde doar pentru suma de 42.018 RON și nu pentru întreg debitul stabilit

prin procesul – verbal, respectiv pentru suma de 126.194 RON., întrucât creanțele

și datoriile sunt ale SC G. SA Mătăsari.

Recursul este fondat și

urmează să fie admis pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:

În fapt, prin acțiunea formulată

SC G. SA Mătăsari, a solicitat desființarea Deciziei nr. 89 din 28 ianuarie 2002 a M.F.P. și pe cale de consecință anularea procesului - verbal de control nr. 297 din 19

septembrie 2001, întocmit potrivit H.G. nr. 886/1999 privind aprobarea

instrucțiunilor de aplicare a O.G. nr. 70/1997.

Astfel, prin Hotărârea nr. 1 C.L.M. a concesionat activitatea de administrare și întreținere a fondului locativ către SC L.M. SA

Mătăsari. Prin această hotărâre, C.L.M. a dispus că se va prelua de către

concesionar, pe baza de proces - verbal, întreg patrimoniul de la SC G. SA Mătăsari și va răspunde în continuare de debitele și lipsurile constatate.

Predarea activității, a activului

și pasivului s-au făcut pe bază de protocol.

Potrivit dispozițiilor art. 5

din O.G. nr. 11/1996 „plătitor al obligației bugetare este debitorul sau o altă

persoană care, în numele debitorului său, potrivit legii, are obligația de a

plăti, de a reține și de a vărsa, după caz, impozite, taxe, contribuții, amenzi

și alte venituri bugetare”.

Pe de altă parte,

dispozițiile art. 92 din același act normativ prevăd că „organul de executare,

în scopul realizării creanțelor bugetare, poate conveni potrivit legii, cu

debitorul sau cu terțe persoane juridice sau fizice, transmiterea sau stingerea

obligațiilor bugetare”.

În cauză, deși reclamanta SC

G. SA Mătăsari a susținut că întregul ei patrimoniu a fost preluat de SC L.M.

SA Mătăsari, urmează a se constata că această susținere nu poate fi primită, întrucât

hotărârea C.L.M. nu avea cum să dispună pentru patrimoniul reclamantei ci, doar

pentru patrimoniul C.L.M., aflat în administrarea reclamantei și care urma să

fie predat SC L.M. SA Mătăsari”.

Așadar, organele de control

au stabilit în mod corect că debitul în sumă de 1.262.944.896 lei este al SC G.

SA Mătăsari și nu al SC L.M. SA Mătăsari.

De altfel, la transmiterea

debitelor între SC G. SA Mătăsari și SC L.M. SA Mătăsari nici nu au fost avute în

vedere dispozițiile art. 92 din O.G. nr. 11/1996, întrucât organelor de executare

nu li s-a solicitat acordul cu privire la această transmitere.

Având în vedere cele mai sus

expuse, recursul declarat de D.G.F.P.G. va fi admis și se va modifica sentința

atacată în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat deși

D.G.F.P.G., în nume propriu și al M.F.P. – A.N.A.F. împotriva sentinței civile nr.

488 din 17 noiembrie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în

sensul că respinge acțiunea, ca neîntemeiată.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 mai 2007.