ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2050/2007

Asupra recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 28 iunie 2006, SC S.

SRL București a solicitat anularea adresei din 19 aprilie 2006 emisă de pârâta

C.N.A.D.N. din România, repunerea părților în situația anterioară, în sensul

redeschiderii accesului prevăzut în autorizația din 5 aprilie 2006 și obligarea

pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că în baza contractelor încheiate cu mai multe

firme a dezvoltat C.C.B. și până la construirea pasajului suspendat, accesul temporar

a fost autorizat de pârâtă prin montarea unei instalații de semaforizare.

Reclamanta a susținut că în mod nelegal pârâta a dispus prin adresa din 19

aprilie 2006 să fie desființată autorizația de semaforizare, vătămând

drepturile sale, pentru că nu poate să predea la termen centrul comercial, cu

toate facilitățile, inclusiv soluția de acces.

Pârâta a

depus întâmpinare și a invocat excepțiile privind inadmisibilitatea acțiunii și

necompetența materială a Instanței de contencios administrativ, motivând că

este organizată și funcționează sub forma juridică a societății comerciale pe

acțiuni cu capital de stat și actele sale nu sunt acte administrative, fiind

supuse controlului judecătoresc la judecătorie, ca Instanță de drept comun.

Pârâta a invocat și excepția lipsei calității procesuale active, arătând că

adresa contestată a fost întocmită pentru o altă societate comercială și nu

pentru reclamantă.

Curtea de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a pronunțat

sentința civilă nr. 2395 din 17 octombrie 2006, prin care a respins excepțiile

invocate de pârâtă, a admis acțiunea, a anulat adresa din 19 aprilie 2006 și a

dispus repunerea părților în situația anterioară, prin repunerea în vigoare a

autorizației din 5 aprilie 2006.

Instanța de Fond

a respins excepția inadmisibilității acțiunii, reținând că actul atacat

reprezintă un act administrativ în sensul dispozițiilor art. 2 lit. b) și c)

din Legea nr. 554/2004, întrucât a fost emis de pârâtă ca persoană juridică

română de interes strategic național, care desfășoară activități de interes

public național în domeniul administrării drumurilor naționale și

autostrăzilor.

Considerând

că prin aceste atribuții pârâta este asimilată autorităților publice centrale, Instanța

de Fond a constatat că este competentă să soluționeze cauza în temeiul art. 10

din Legea nr. 554/2004.

Excepția

lipsei calității procesuale active a fost respinsă cu motivarea că reclamanta

are un interes legitim pentru atacarea actului adresat unei alte persoane,

pentru că beneficia și de efectele autorizației eliberate acesteia.

Pe fondul

cauzei, Instanța de Fond a avut în vedere că măsura dispusă prin adresa din 19

aprilie 2006 nu a fost justificată de pârâtă prin lucrările de fluidizare a

traficului pe DN 1, pentru că nu s-a întocmit nici o documentație și nu s-a

procedat la consultarea populației, prin realizarea unui studiu pe principii

științifice.

S-a reținut

că pârâta nu a depus dovezi cu privire la operațiile de monitorizare a

traficului înainte și după momentul instalării semaforului, care să justifice

revocarea autorizației din 5 aprilie 2006 pentru valorile de trafic

înregistrate și pentru întreruperile circulației determinate de ciclurile

semaforului care facilitează ieșirea spre București.

Împotriva acestei sentințe,

a declarat recurs pârâta C.N.A.D.N. din România, solicitând casarea hotărârii

în baza art. 304 pct. 4, 8 și 9 C. proc. civ. și respingerea acțiunii formulate

de reclamantă.

Recurenta a criticat

soluția de respingere a excepțiilor privind inadmisibilitatea acțiunii,

necompetența materială și lipsa calității procesuale active, motivând că Instanța

de Fond a respins neîntemeiat susținerile sale și nu a avut în vedere

dispozițiile legale invocate.

Pe fondul cauzei, recurenta a

susținut că Instanța de Fond s-a subrogat în drepturile administratorului

drumurilor naționale și a acordat mai mult decât s-a cerut, întrucât a analizat

și autorizația din 5 aprilie 2006, chiar dacă aceasta nu a constituit obiectul

cererii de chemare în judecată. De asemenea, s-a arătat că nu au fost avute în

vedere studiile de circulație realizate, din care rezultă că orice acces de

relație de stânga în DN 1, pe sectorul cuprins între Aeroportul Băneasa și

Aleea Privighetorilor îngreuna circulația pe DN 1, având consecințe negative

deosebite atât asupra siguranței circulației, cât și asupra termenului de

finalizare a lucrărilor de modernizare.

Analizând

actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele

considerente:

Instanța de Fond

a respins întemeiat excepțiile privind necompetența materială și

inadmisibilitatea acțiunii, având în vedere că actul juridic dedus judecății

este un act administrativ cu caracter individual emis în vederea executării ori

a organizării executării legii de către o persoană juridică de interes

strategic național, care desfășoară activități de interes public național, în

domeniul administrării drumurilor naționale și autostrăzilor.

Celelalte

critici formulate în recurs sunt întemeiate și urmează a fi casată hotărârea Instanței

de Fond, constatându-se că a fost greșit admisă acțiunea, fiind respinsă

excepția lipsei calității procesuale active.

Actul

administrativ contestat în cauză a fost întocmit pentru SC B.D. SRL, titulara

autorizației din 5 aprilie 2006 pentru amplasare și/ sau execuție de lucrări în

zona drumurilor naționale.

Intimata - reclamantă nu este

beneficiara acestui act și nici nu a dovedit dreptul recunoscut de lege sau

interesul legitim care i-a fost vătămat prin efectele juridice ale actului

respectiv, cu atât mai mult cu cât legalitatea acestuia nu a fost contestată de

titularul raportului juridic stabilit cu recurenta.

În consecință,

Instanța de Fond a constatat greșit că intimata - reclamantă are legitimare

procesuală activă și că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 din

Legea nr. 554/2004 pentru contestarea în justiție a actului administrativ emis

de recurenta - pârâtă.

De asemenea, Instanța

de Fond a apreciat greșit că actul dedus judecății este nelegal, dat fiind că

nu s-a dovedit încălcarea de către recurentă a unor prevederi legale. Instanța

de Fond nu a motivat în drept soluția de anulare a actului administrativ și

hotărârea a fost pronunțată numai pe baza situației de fapt expusă în acțiune,

fără a fi fost argumentată prin prevederile legale incidente fondului

litigiului.

Considerentele

Instanței de Fond privind O.G. nr. 43/1997 se referă numai la autorizația din 5

aprilie 2006 și nu la actul contestat de intimata - reclamantă.

Pentru considerentele

expuse, Înalta Curte va admite prezentul recurs, va casa hotărârea atacată și

pe fond, va respinge acțiunea formulată de reclamanta SC S. SRL București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de C.N.A.D.N. din România împotriva sentinței civile nr. 2395

din 17 octombrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și pe

fond respinge acțiunea formulată de SC S. SRL București.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 aprilie 2007.