ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2050/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 28 iunie 2006, SC S. SRL București a solicitat anularea adresei din 19 aprilie 2006 emisă de pârâta C.N.A.D.N. din România, repunerea părților în situația anterioară, în sensul redeschiderii accesului prevăzut în autorizația din 5 aprilie 2006 și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în baza contractelor încheiate cu mai multe firme a dezvoltat C.C.B. și până la construirea pasajului suspendat, accesul temporar a fost autorizat de pârâtă prin montarea unei instalații de semaforizare. Reclamanta a susținut că în mod nelegal pârâta a dispus prin adresa din 19 aprilie 2006 să fie desființată autorizația de semaforizare, vătămând drepturile sale, pentru că nu poate să predea la termen centrul comercial, cu toate facilitățile, inclusiv soluția de acces.

Pârâta a depus întâmpinare și a invocat excepțiile privind inadmisibilitatea acțiunii și necompetența materială a Instanței de contencios administrativ, motivând că este organizată și funcționează sub forma juridică a societății comerciale pe acțiuni cu capital de stat și actele sale nu sunt acte administrative, fiind supuse controlului judecătoresc la judecătorie, ca Instanță de drept comun. Pârâta a invocat și excepția lipsei calității procesuale active, arătând că adresa contestată a fost întocmită pentru o altă societate comercială și nu pentru reclamantă.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr. 2395 din 17 octombrie 2006, prin care a respins excepțiile invocate de pârâtă, a admis acțiunea, a anulat adresa din 19 aprilie 2006 și a dispus repunerea părților în situația anterioară, prin repunerea în vigoare a autorizației din 5 aprilie 2006. Instanța de Fond a respins excepția inadmisibilității acțiunii, reținând că actul atacat reprezintă un act administrativ în sensul dispozițiilor art. 2 lit. b) și c) din Legea nr. 554/2004, întrucât a fost emis de pârâtă ca persoană juridică română de interes strategic național, care desfășoară activități de interes public național în domeniul administrării drumurilor naționale și autostrăzilor.

Considerând că prin aceste atribuții pârâta este asimilată autorităților publice centrale, Instanța de Fond a constatat că este competentă să soluționeze cauza în temeiul art. 10 din Legea nr. 554/2004. Excepția lipsei calității procesuale active a fost respinsă cu motivarea că reclamanta are un interes legitim pentru atacarea actului adresat unei alte persoane, pentru că beneficia și de efectele autorizației eliberate acesteia. Pe fondul cauzei, Instanța de Fond a avut în vedere că măsura dispusă prin adresa din 19 aprilie 2006 nu a fost justificată de pârâtă prin lucrările de fluidizare a traficului pe DN 1, pentru că nu s-a întocmit nici o documentație și nu s-a procedat la consultarea populației, prin realizarea unui studiu pe principii științifice.

S-a reținut că pârâta nu a depus dovezi cu privire la operațiile de monitorizare a traficului înainte și după momentul instalării semaforului, care să justifice revocarea autorizației din 5 aprilie 2006 pentru valorile de trafic înregistrate și pentru întreruperile circulației determinate de ciclurile semaforului care facilitează ieșirea spre București. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâta C.N.A.D.N. din România, solicitând casarea hotărârii în baza art. 304 pct. 4, 8 și 9 C. proc. civ. și respingerea acțiunii formulate de reclamantă. Recurenta a criticat soluția de respingere a excepțiilor privind inadmisibilitatea acțiunii, necompetența materială și lipsa calității procesuale active, motivând că Instanța de Fond a respins neîntemeiat susținerile sale și nu a avut în vedere dispozițiile legale invocate.

Pe fondul cauzei, recurenta a susținut că Instanța de Fond s-a subrogat în drepturile administratorului drumurilor naționale și a acordat mai mult decât s-a cerut, întrucât a analizat și autorizația din 5 aprilie 2006, chiar dacă aceasta nu a constituit obiectul cererii de chemare în judecată. De asemenea, s-a arătat că nu au fost avute în vedere studiile de circulație realizate, din care rezultă că orice acces de relație de stânga în DN 1, pe sectorul cuprins între Aeroportul Băneasa și Aleea Privighetorilor îngreuna circulația pe DN 1, având consecințe negative deosebite atât asupra siguranței circulației, cât și asupra termenului de finalizare a lucrărilor de modernizare. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente: Instanța de Fond a respins întemeiat excepțiile privind necompetența materială și inadmisibilitatea acțiunii, având în vedere că actul juridic dedus judecății este un act administrativ cu caracter individual emis în vederea executării ori a organizării executării legii de către o persoană juridică de interes strategic național, care desfășoară activități de interes public național, în domeniul administrării drumurilor naționale și autostrăzilor. Celelalte critici formulate în recurs sunt întemeiate și urmează a fi casată hotărârea Instanței de Fond, constatându-se că a fost greșit admisă acțiunea, fiind respinsă excepția lipsei calității procesuale active.

Actul administrativ contestat în cauză a fost întocmit pentru SC B.D. SRL, titulara autorizației din 5 aprilie 2006 pentru amplasare și/ sau execuție de lucrări în zona drumurilor naționale. Intimata - reclamantă nu este beneficiara acestui act și nici nu a dovedit dreptul recunoscut de lege sau interesul legitim care i-a fost vătămat prin efectele juridice ale actului respectiv, cu atât mai mult cu cât legalitatea acestuia nu a fost contestată de titularul raportului juridic stabilit cu recurenta. În consecință, Instanța de Fond a constatat greșit că intimata - reclamantă are legitimare procesuală activă și că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004 pentru contestarea în justiție a actului administrativ emis de recurenta - pârâtă.

De asemenea, Instanța de Fond a apreciat greșit că actul dedus judecății este nelegal, dat fiind că nu s-a dovedit încălcarea de către recurentă a unor prevederi legale. Instanța de Fond nu a motivat în drept soluția de anulare a actului administrativ și hotărârea a fost pronunțată numai pe baza situației de fapt expusă în acțiune, fără a fi fost argumentată prin prevederile legale incidente fondului litigiului. Considerentele Instanței de Fond privind O.G. nr. 43/1997 se referă numai la autorizația din 5 aprilie 2006 și nu la actul contestat de intimata - reclamantă. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va admite prezentul recurs, va casa hotărârea atacată și pe fond, va respinge acțiunea formulată de reclamanta SC S. SRL București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de C.N.A.D.N. din România împotriva sentinței civile nr. 2395 din 17 octombrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și pe fond respinge acțiunea formulată de SC S. SRL București. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 aprilie 2007.