ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3699/2008

Asupra recursului de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 44 din 11 iulie 2008, pronunțată în dosarul nr. 201/39/2008, Curtea de Apel Suceava, secția penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul M.L. împotriva Rezoluțiilor nr. 338/P/2007 din 8 mai 2008 și nr. 215/II/2/2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, intimată fiind A.V. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs petentul M.L., solicitând casarea hotărârii, admiterea plângerii, desființarea rezoluțiilor atacate și trimiterea cauzei la același Parchet în vederea începerii urmăririi penale față de intimata A.V. Înalta Curte constată că recursul declarat de petent este nefondat, pentru următoarele argumente: Prin Hotărârea nr. 2554 din 25 04.2007 a Comisiei de Disciplină din cadrul Penitenciarului Botoșani i s-a aplicat deținutului M.L.

măsura disciplinară de suspendare pe timp de o lună a dreptului de a participa la activități culturale, artistice și sportive, reținându-se că la data de 18 aprilie 2007 l-a lovit cu pumnii pe deținutul L.L., pentru că acesta ar fi refuzat să-i spele hainele. Plângerea formulată de M.L. împotriva acestei hotărâri a fost respinsă prin încheierea nr. 121 din 2 mai 2007 a judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului Botoșani. Contestația la executare formulată de M.L. împotriva încheierii și a hotărârii Comisiei a fost respinsă, ca nefondată, de judecătoarea A.V. din cadrul Judecătoriei Botoșani, prin sentința penală nr. 2242 din 9 noiembrie 2007. Împotriva acesteia, M.L.

a formulat plângere penală acuzând-o de săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. Prin Rezoluția nr. 338/P/2007 din 8 mai 1008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimata A.V., în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a), reținând că fapta nu există. Această rezoluție a fost menținută de procurorul general al aceluiași Parchet, prin respingerea plângerii petentului. Ambele rezoluții au fost menținute de Curtea de Apel Suceava prin sentința penală nr. 44 din 11 iulie 2008, prin care s-a respins, ca nefondată, plângerea petentului M.L. În recursul declarat de petent împotriva acestei sentințe se susține că intimata ar fi vinovată de săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, fără a se a aduce argumente.

Înalta Curte constată că recursul declarat nu este fondat pentru că petentul nu a dovedit cu nici un mijloc de probă existența faptei penale de abuz în serviciu, respectiv neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu ori îndeplinirea lor defectuoasă și cauzarea prin aceasta a unei vătămări a intereselor legale ale petentului. Potrivit art. 129 din Constituția României, modificată, împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii. Numai în acest mod pot fi rezolvate nemulțumirile părților interesate, nu pe calea unui denunț penal nejustificat.

În același sens sunt și prevederile art. 97 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul Judecătorilor și procurorilor, potrivit cărora exercitarea drepturilor oricărei persoane de a sesiza încălcarea obligațiilor profesionale ale judecătorilor, în raporturile cu justițiabilii, exclude punerea în discuție a soluțiilor pronunțate prin hotărâri judecătorești, care sunt supuse căilor legale de atac. Or, în speță, deși a exercitat calea legală de atac a plângerii împotriva hotărârii Comisiei de Disciplină din Penitenciarul Botoșani, care i-a fost respinsă, precum și contestația la executare care, de asemenea, i-a fost respinsă, petentul a formulat denunț împotriva intimatei judecătoare învinuind-o de săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, fără a aduce vreo probă în acest sens.

În acest context, soluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimată, întemeiată pe inexistența faptei reclamate este legală și corespunzătoare actelor dosarului. Intimata și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu soluționând cauza pe baza legii și în conformitate cu probele dosarului. Înalta Curte reține temeinicia și legalitatea soluției adoptate de parchet, precum și a sentinței prin care aceasta a fost menținută și, în consecință, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petent. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 200 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar M. L. împotriva Sentinței penale nr. 44 din 11 iulie 2008 a Curții de Apel Suceava, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 noiembrie 2008.