ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1843/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul D.I.Ș. a chemat în judecată C.J.P.B., solicitând Instanței ca în contradictoriu cu aceasta să dispună anularea Deciziei de revizuire nr. 121886 din 16 mai 2005, prin care, s-a revizuit Hotărârea nr. 557 din 22 noiembrie 2002. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin Hotărârea nr. 557 din 22 noiembrie 2002 i-a fost respinsă cererea, întrucât perioada prevăzută în livretul militar, nu corespundea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 309/2002, iar ulterior a obținut certificatul de la A.N.I.R., dovedindu-se că, în perioada 10 aprilie 1954 - 15 noiembrie 1956, a efectuat stagiul militar în detașamente ce aparțin D.G.S.M.D.A.

Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 102 din 18 aprilie 2006 a respins ca nefondată contestația formulată de reclamant. Pentru a pronunța această hotărâre, Instanța a reținut că, pârâta, în urma contestației formulate de reclamant precum și a înscrisurilor noi pe care acesta le-a procurat ulterior, a emis Decizia nr. 121886/2003 acordându-i drepturile ulterior și nu retroactiv așa cum solicita acesta astfel că, decizia de revizuire atacată este legală și temeinică. Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs reclamantul D.I.Ș.

Recurentul a susținut în esență că, în mod greșit Instanța de Fond i-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, reținând că perioada prevăzută în livretul militar nu corespunde normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 309/2002, deoarece decizia de revizuire a fost dată având în vedere numai mențiunile din livretul militar și certificatul eliberat de C.M.J.B. la data de 24 iulie 2002. De asemenea, această decizie este anterioară și eliberării de către A.N.

Recurentul a mai susținut că, într-o situație identică cu a lui s-a aflat numitul S.N., căruia pârâta din nu se știe ce considerente i-a recunoscut perioada 10 aprilie 1954 – 15 noiembrie 1956 ca fiind efectuată în detașamente de muncă și, pe cale de consecință, i-a acordat drepturile corespunzătoare, începând cu data de 1 septembrie 2002. Recursul este fondat urmând a fi admis pentru următoarele considerente: Potrivit art. 1 din Legea nr. 309/2002 beneficiază de drepturile acordate prin această lege numai persoanele, cetățeni români, care au efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul D.G.S.M., în perioada 1950 – 1961. Deci, prin această reglementare, legiuitorul a instituit două condiții care trebuie îndeplinite cumulativ de către persoanele care pretind acordarea drepturilor prevăzute de lege: prima, să fi efectuat stagiul militar în cadrul unor detașamente de muncă și nu în cadrul unor unități militare, iar a doua condiție este aceea ca acele detașamente să fi făcut parte din cadrul D.G.S.M.

Normele Metodologice nr. 114/2002 elaborate pentru aplicarea Legii nr. 309/2002 prevăd la art. 6 pct. 1 că, dovada încadrării în prevederile Legi nr. 309/2002 se face cu unul din următoarele acte: livret militar, adeverință eliberată de centrele militare județene sau de U.M. Pitești. Cum din livretul militar aparținând recurentului – reclamant, reiese că acesta a satisfăcut stagiul militar în perioada 10 aprilie 1951 – 23 iunie 1956 la I.C. Doicești și I.C. Anina, unități din subordinea D.G.S.M., în calitate de constructor, rezultă că acesta urmează să beneficieze pe întreagă această perioadă de drepturile recunoscute de Legea nr. 309/2002, acestei categorii de persoane. De altfel faptul că recurentul a satisfăcut stagiul militar în unități aparținând D.G.S.M.

rezultă și din adeverința emisă de C.M.J.B. la data de 23 august 2006, precum și din declarația numitului S.N. aflată la dosarul de recurs, el însuși beneficiar al acestui act normativ și aflat în aceeași situație cu reclamantul. Față de cele de mai sus reiese cu prisosință că, reclamantul a făcut pe deplin dovada satisfacerii stagiului militar în unități aparținând D.G.S.M. pe toată perioada pentru care a solicitat acordarea drepturilor corespunzătoare (respectiv 10 aprilie 1954 – 15 noiembrie 1956 ) recursul urmând să fie admis cu consecința acordării drepturilor, începând cu data de 1 septembrie 2002.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de D.I.Ș. împotriva sentinței civile nr. 102 din 18 aprilie 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și pe fond admite cererea. Anulează Decizia de revizuire nr. 10134 din 21 februarie 2003 emisă de pârâtă și o obligă pe aceasta din urmă să emită o nouă decizie prin care să recunoască reclamantului drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2/2002 pentru perioada 10 aprilie 1954 – 15 noiembrie 1956, începând cu data de 1 septembrie 2002. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 martie 2007.