ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 795/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 4 septembrie

2006, reclamanta D.F. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană

de Pensii Cluj, anularea Hotărârii nr. 19909 din 9 martie 2006 emisă de pârâtă

și obligarea acesteia să-i ateste calitatea de beneficiar al prevederilor Legii

nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că, este îndreptățită la acordarea compensațiilor prevăzute

de actul normativ invocat, întrucât, în perioada martie 1941 - octombrie 1944,

împreună cu părinții, s-au refugiat din localitatea de domiciliu, satul Bica,

comuna Mănăstireni, în localitatea Râșca, județul Cluj, datorită persecuțiilor

etnice exercitate după Dictatul de la Viena.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 448

din 26 octombrie 2006,a admis acțiunea, a dispus anularea hotărârii contestate și

a obligat pârâta să-i recunoască și să-i achite reclamantei drepturile

prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 15 martie 1941 - 15 octombrie

1944, începând cu data de 1 februarie 2006.

Instanța a reținut că soluția

se impune, în raport cu probele administrate și cu dispozițiile art. 1 lit. c) din

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 și ale art. 2 din Normele

aprobate prin H.G. nr. 127/2002.

Împotriva susmenționatei

sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii

Cluj, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii.

Recurenta a susținut, în

esență, că Instanța de Fond a încadrat-o în mod greșit pe intimată în

dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, atâta timp cât localitatea de

unde se susține că s-a plecat în refugiu, se afla pe teritoriul liber, al

României, ceea ce exclude posibilitatea persecuțiilor din motive etnice ca motive

al schimbării domiciliului, iar declarațiile de martori pot fi dovezi, conform

legii, numai în măsura în care concordă cu situația istorică.

Analizând sentința atacată,

în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă

și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat.

Potrivit prevederilor art. 1

lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, așa cum a fost

completată și modificată, de dispozițiile acestei Ordonanțe beneficiază persoana,

cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6

septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.

Prin „persoană strămutată în

altă localitate”, conform dispozițiilor Hotărârii Guvernului nr. 127/2002,

privind Normele de aplicare a Ordonanței Guvernului nr. 105/1999, se înțelege,

„persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul

în altă localitate”.

În mod eronat recurenta

susține că intimata nu s-ar afla în această situație.

Astfel, din declarațiile

autentice ale martorilor C.I. și C.I., declarațiile judiciare ale martorilor L.S.

și T.O., coroborate cu actele de stare civilă depuse de reclamantă în sprijinul

cererii sale, rezultă că s-a făcut dovada, în condițiile art. 4 din H.G. nr. 127/2002

că, în luna martie 1941 – intimata-reclamantă împreună cu familia au fost nevoiți

să se refugieze din localitatea de domiciliu, satul Bica, comuna Mănăstireni în

satul Râșca județul Cluj, de unde s-au întors în octombrie 1944, motivele refugiului

fiind persecuțiile exercitate de autoritățile maghiare, aflate în imediata apropierea

a locuinței familiei.

În consecință, față de dovezile

existente la dosar, se constată că sentința atacată este legală și temeinică,

motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ.,

recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 448 din

26 octombrie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 8 februarie 2007.