ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 26 noiembrie 2007, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost înregistrată plângerea formulată de petiționarii I.Z.I., T.Z., împotriva rezoluției nr. 595/P/2007 din 6 septembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Petiționarii au criticat soluția dispusă de procuror pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că nu au fost verificate faptele sesizate de ei în urma cărora au suferit grave prejudicii morale și materiale.

Plângerea este întemeiată pe dispozițiile art. 278

1

alin. (8) lit. b) C. proc. pen.

Din oficiu, Curtea a dispus atașarea la dosarul cauzei a dosarului nr. 595/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a lucrării prin care s-a soluționat plângerea împotriva soluției dispuse de procuror.

Judecând plângerea, Curtea a verificat rezoluția atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constatând următoarele:

La data de 17 aprilie 2007, pe rolul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost înregistrată plângerea formulată de persoanele vătămate I.Z.I., K.T., F.L. și T.Z. împotriva procurorului R.C. din cadrul D.I.I.C.O.T. – Serviciul teritorial Târgu Mureș pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 266 alin. (1) C. pen. și art. 268 C. pen.

S-a susținut că, la data de 13 februarie 2007, procurorul R.C. a emis în mod nelegal ordonanță de reținere pe numele persoanelor vătămate în dosarul penal nr. 1137/D/P/2005 al D.I.I.C.O.T. – Serviciul teritorial Târgu Mureș și că a refuzat să le prezinte acestora actele și învinuirile aduse, să le asigure dreptul la apărare, punând în mișcare acțiunea penală împotriva lor, în pofida probelor existente.

Prin rezoluția nr. 595/P/2007 din 6 septembrie 2007, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, a dispus neînceperea urmăririi penale față de procurorul R.C. pentru săvârșirea infracțiunilor sesizate, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (6) și art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât faptele nu există.

Plângerea formulată de petenți împotriva măsurii dispuse de procuror, în conformitate cu dispozițiile art. 275 – art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin rezoluția nr. 12465/5063/2007 din 24 octombrie 2007 a procurorului șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Persoana vătămată a formulat plângere la instanța competentă împotriva rezoluției procurorului de netrimitere în judecată, potrivit dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen.

Plângerea este nefondată.

Petiționarii sunt cercetați în dosarul penal nr. 137/P/2005 al D.I.I.C.O.T. – Serviciul teritorial Târgu Mureș, împotriva lor fiind începută urmărirea penală pentru  săvârșirea infracțiunilor de constituire de grup infracțional organizat prevăzut de art. 7 din Legea nr. 39/2003, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prevăzută de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen., amenințare prevăzută de art. 193 C. pen., șantaj prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen., nerespectarea regimului armelor și munițiilor prevăzută de art. 138 din Legea nr. 295/2004 raportat la art. 279 C. pen.

La data de 6 februarie 2007 împotriva lor s-a început urmărirea penală pentru faptele arătate mai sus, iar la 14 februarie 2007 au fost arestați preventiv de Tribunalul Harghita. Instanța de recurs a dispus punerea lor în libertate după executarea a 5 zile de arest preventiv.

Actele premergătoare efectuate în cauză nu dovedesc că procurorul a dispus reținerea nelegală a învinuiților, iar măsura arestării preventive a fost luată de instanța de judecată.

Procurorul s-a conformat dispozițiilor legale în materie atunci când a solicitat instanței autorizația percheziționării domiciliilor învinuiților și arestarea acestora, precum și atunci când a emis ordonanța de reținere, măsură preventivă pe care a motivat-o în drept și în fapt.

Neexistând indicii că procurorul a acționat împotriva persoanelor vătămate știind că acestea sunt nevinovate, Curtea constată că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale atacată este legală și temeinică și urmează să o mențină.

În baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca nefondată, plângerea petiționarilor I.Z.I., K.T., F.L. și T.Z.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționarii vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarii I.Z.I., K.T., F.L. și T.Z. împotriva rezoluției din 6 septembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, dată în dosarul nr. 595/P/2007, pe care o menține.

Obligă petiționarii la câte 120 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 20 februarie 2008.