ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2855/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2855/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

în baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 126 de la 5

martie 2008 a Tribunalului Vaslui

a fost respinsă cererea

de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 174 și 175

lit. i) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., sau din

infracțiunea prevăzută de art. 174 și 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea

prevăzută de art. 174 și 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C.

pen., formulată de inculpatul D.M.A. prin avocat.

Pentru săvârșirea infracțiunii de omor

calificat prevăzută de art. 174 și

175 lit. i) C. pen., cu

aplicarea art. 74 lit. a) și art. 74 alin. (2) C. pen., a fost condamnat

inculpatul D.M.A., la pedeapsa de 12 ani închisoare.

Pe durata executării pedepsei s-au interzis inculpatului drepturile

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în

condițiile art. 71 C. pen.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului D.M.A.

și s-a dedus din pedeapsa stabilită

durata reținerii și arestarea preventivă de la 18 iulie 2007 la zi.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat un

târnăcop aflat la camera de corpuri delicte a instanței, înregistrat în

registrul de evidență a corpurilor delicte la

poziția nr. 60/2007.

În baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen.,

s-a restituit părții civile

L.C.

prin reprezentant legal L.V. un telefon mobil marca

și un colet conținând un prosop aflate la camera

de corpuri delicte

a instanței, înregistrate în registrul

de evidență a corpurilor delicte la poziția nr. 60/2007.

Au fost admise acțiunile civil formulate de părțile civile L.C. prin

reprezentant legal L.V., L.F., L.V. și L.V. și a fost obligat inculpatul D.M.A.

să achite părții civile L.C., prin reprezentant legal L.V., suma de 10.000 lei

cu titlu de daune morale și a unei prestații periodice de 75 lei lunar începând

cu 17 iulie 2007 până la majoratul minorului.

A fost obligat inculpatul să achite

părților civile L.F., L.

V. și

L.V. suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale și

15.00

lei cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 a fost obligat inculpatul să

achite către Spitalul Clinic de Urgență Sf. Treime lași suma de 2910,5 lei, cu

titlu de despăgubiri civile și către Serviciul Județean de Ambulanță Vaslui

suma de 591,65 lei cu același titlu.

A fost obligat inculpatul la 1500 lei cheltuieli judiciare către stat

și la 400 lei către părțile civile L.F., L.V. și L.V. cu același titlu.

Suma de 100 lei reprezentând onorariu pentru avocat din oficiu la

urmărirea penală a fost avansată din fondurile speciale ale Ministerului

Justiției.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în fapt

că victima L.L. avea 39 de ani și 3 luni la data

decesului și avea

domiciliul în orașul Murgeni, județul Vaslui. Era

angajat la restaurantul E. din municipiul Vaslui, unde cânta împreună cu frații

săi în formația P. Era cunoscut ca o persoană liniștită care nu cauza probleme.

În Vaslui, stătea cu chirie într-un

apartament

. Avea două fete care îi făceau menajul,

verișoarele T.D.G. și B.I.G., care făceau

curățenie

de 3-4 ori pe săptămână, în funcție de necesități. Cele două fete îi spuneau

victimei b.

În ziua de 16 iulie 2007 martorele T.D.G. și B.I.G. erau acasă la

victimă și făceau curat, când aceasta a venit însoțită de două fete. Fiind

obosit, L.L. s-a culcat. Una dintre fete a aruncat cu o pungă plină cu apă pe

geam, iar punga a căzut pe asfalt, stropind un grup de tineri. L.L. s-a trezit

și Ie-a spus fetelor să nu mai arunce cu apă.

Din grupul de tineri făceau parte și martorii D.L.D. și B.A.C.

A doua zi, 17 iulie 2007, era ziua de naștere a lui D.L.D. iar acesta

și-a invitat prietenii, în jurul orelor 9,00, la un bar, pe str.

Ana Ipătescu, pentru a le face cinste. în bar au

mers D.L.D.,

B.A.C., inculpatul D.M.A. și martorul H.D.F. Acesta din

urmă avea un apartament care era în renovare și avea muncitori chemați la

lucru, astfel încât nu a stat tot timpul în bar, mergând din când în când la

apartament pentru a supraveghea lucrările.

După prânz, martorii D.L.D. și B.A.C. au ieșit din bar pentru a se întâlni

cu cineva de la care trebuia să ia o sumă de bani.

Inculpatul D.M.A. a rămas în bar, la

masă.

În aceeași perioadă, martora B.I.G. venea către

casa victimei pentru a-i face curat. Când a intrat în scară, a fost

ajunsă din

urmă de D.L.D. și B.A.C., care au întrebat-o de ce a aruncat

cu apă cu o zi înainte. Aceasta a spus că nu ea a aruncat cu apă, ci o altă

fată, după care B.A.C. i-a spus să-i transmită victimei că „unde calcă jos,

acolo va rămâne”. Ajunsă în casă, martora i-a transmis victimei cuvintele lui B.A.C.,

însă niciunul dintre ei nu a crezut că se poate întâmpla ceva rău, martora

crezând doar că cei doi vor să-l bată pe

L.L.

La scurt timp după ce a ajuns B.I.G., acasă

la victimă a venit și

martora T.D.G.

După ce a vorbit cu cineva la telefon, L.L.

Ie-a spus celor

două fete că pleacă în oraș și a coborât

în fața blocului.

Aici s-a întâlnit cu D.L.D. și B.A.C

.

Aceștia au văzut că în apartamentul victimei se află cele două

fete,

astfel încât i-au cerut lui L.L. să le dea o fată pentru a

întreține cu ei relații sexuale. Așa după cum a

declarat B.A.C.

, D.L.D. voia să facă „cinste” prietenilor săi cu o fată,

care să le satisfacă nevoile sexuale.

Victima nu a fost de acord să le dea

fata, moment în care cei doi au

început să-l lovească cu

pumnii.

Pentru a se apăra, având în vedere superioritatea numerică a

agresorilor și amenințările care-i fuseseră transmise cu puțin timp înainte

prin martora B.I.G., L.L. a luat un târnăcop ce se afla în drum, fiind lăsat

acolo de muncitorii care efectuau reparații la

carosabil și care se aflau în pauză de prânz și I-a ridicat deasupra

capului.

B.A.C. I-a prins de mâna în care avea târnăcopul, iar D.L.D. I-a prins

de corp și se pregătea să lovească iar victima. Nu a apucat însă, pentru că,

din spate, a venit în

fugă inculpatul, care

a aluat de jos un alt târnăcop și, fără a spune nimic, a aplicat o lovitură cu

partea tăioasă a târnăcopului, direct în capul victimei, după care a abandonat

târnăcopul la fața locului și a fugit.

După primirea loviturii, victima a căzut la pământ într-o baltă de

sânge, B.A.C. a fugit iar D.L.D. a rămas la fața locului. L.L. și-a revenit și

a încercat să se ridice. D.L.D. I-a ajutat și I-a dus până la etajul 4, unde

locuiește. Când a ajuns în casă, L.L. i-a cerut martorei B.I.G. să-i dea un

prosop, după care s-a dus la baie pentru a se spăla.

în drum spre baie, fiind amețit, L.L. s-a sprijinit de pereții holului,

murdărindu-i de sânge.

În timp ce victima se spăla în baie, au

venit organele de poliție, care

fuseseră chemate de

martori la numărul de urgență „112”, precum și ambulanța, care a transportat

victima la Spitalul Clinic de Urgență „Sf. Treime” lași, unde a decedat la data

de 22 iulie 2007.

Potrivit raportului de autopsie

medico-legală nr. 3120/1198/ C din 12

septembrie 2007

întocmit de I.M.L. lași, moartea lui L.L. a fost

violentă. Ea s-a datorat comei cerebrale consecutive unui traumatism

acut

deschis cu fractură eschiloasă de calotă, contuzie cerebrală gravă,

hematom intracerebral și ruptura sinusului

longitudinal superior. Leziunile

s-au produs prin lovire unică cu obiect

tăios despicător (sapă, târnăcop, etc.). între agresiune și deces există

legătură directă de cauzalitate.

Sângele

aparține grupei sanguine A (II). Moartea datează din 22 iulie 2007.

De asemenea, a fost examinat biocriminalistic târnăcopul, arma

agresiunii și s-a stabilit, conform raportului de constatare

tehnico-științifică nr. 616764 din 30 august 2007 întocmit de I.P.J. Galați -

Serviciul Criminalistic, că pe proba pusă la dispoziție s-au evidențiat urme de

sânge uman, care

poate aparține grupei

sanguine O (I) sau A (II). Caracterul de probabilitate

este dat de

faptul că pe suprafața metalică a târnăcopului s-au pus în evidență urme de

materie cu aspect de sol (pământ), ce pot influența reacția de aglutinare,

rezultând aglutinări false.

Fapta inculpatului D.M.A. de a aplica o

lovitură cu

un târnăcop în cap victimei L.L., cauzându-i

un traumatism acut deschis, conform raportului de necropsie arătat anterior,

traumatism care a condus către decesul victimei, faptă comisă în public,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prevăzută

de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen.

Inculpatul a avut o atitudine ambiguă,

atât în timpul urmăririi penale,

cât și în timpul judecății

în ceea ce privește descrierea situației e fapt, a

modului și a condițiilor în care a lovit partea vătămată. În

declarațiile scrise

personal, în ziua de 17 iulie 2007, inculpatul a

susținut într-o primă declarație că a lovit cu târnăcopul în direcția

bărbatului, respectiv victima care avea, de asemenea târnăcopul ridicat, însă

nu a văzut unde a lovit pentru că și-a ferit privirea, iar în cea de-a doua

declarație a susținut că el a ridicat târnăcopul pentru a se apăra de lovitura

aplicată de victimă și că

în acest fel la

impactul celor două târnăcoape unul dintre ele a lovit victima

fără ca

el să vadă acest lucru.

În declarația dată în aceeași zi la procuror, inculpatul a susținut că

a

luat târnăcopul de pe sol și s-a îndreptat

spre victimă care era înarmată cu

un târnăcop și pregătită să-i lovească

pe prietenii inculpatului. Inculpatul s-a îndreptat spre victimă și i-a aplicat

o lovitură pe direcția înainte, fără a se uita unde lovește.

La judecată inculpatul a susținut că a aruncat târnăcopul în direcția

victimei și că a auzit doar zgomotul făcut la întâlnirea dinte cele două

obiecte metalice.

Și martorii B.A.C. și D.L.D. au încercat

să estompeze contribuția inculpatului la comiterea faptei pe motiv că derularea

evenimentului a fost foarte rapidă; au încercat să acrediteze

ideea că nu au văzut când și cum ar fi lovit inculpatul. Martorul T.C. a

relatat că a văzut că din spatele celor doi martori a venit inculpatul, a văzut

cele două târnăcoape ridicate și zgomotul de lovire a

acestora. Nu a văzut momentul în care a fost lovită victima.

Martorul H.D.F., martor care a urmărit

desfășurarea

conflictului și fără a fi implicat în vreun

fel în acesta, nu a putut fi audiat de instanță fiind plecat din țară. Acesta a

relatat la urmărirea penală în mod obiectiv desfășurarea conflictului. A

rezultat din declarația acestuia că în prima fază a conflictului victima a fost

antrenată într-un schimb de lovituri cu martorii D.L.D. și B.A.C. Victima a

luat de pe sol un târnăcop și l-a ridicat deasupra capului probabil cu intenția

de a lovi. D.L.D. l-a prins de mijloc, iar B.A.D. de mâna în care victima avea

târnăcopul. în acest moment inculpatul a venit în fugă, a ridicat de pe sol cel

de-al doilea târnăcop, s-a deplasat spre locul conflictului și a aplicat victimei

o lovitură cu lama târnăcopului în creștet, în partea dreaptă a capului. După

ce a aplicat lovitura inculpatul a abandonat târnăcopul și a fugit. Declarația

acestui martor se coroborează cu concluziile raportului de expertiză

medico-legală. A rezultat din raportul de

expertiză că leziunile care au dus

la decesul victimei s-au produs prin

lovire unică cu un obiect tăietor despicător (lama târnăcopului), iar

gravitatea acestor leziuni au atestat producerea lor prin lovirea cu

intensitate, ceea ce exclude varianta producerii lor printr-o cădere liberă a

târnăcopului de la mică distanță de

cap,

așa cum a încercat să susțină inculpatul prin apărător.

Este evident că inculpatul a intervenit într-un conflict în care erau

antrenați prietenii săi, martorii D.L.D. și B.A.D., în contextul în care

victima era înarmată cu un târnăcop cu care părea că vrea să lovească, însă în

desfășurarea acestui conflict inculpatul a lovit victima cu târnăcopul în zona

capului.

În acest mod s-au produs leziunile care

ulterior au condus la decesul

victimei.

Chiar dacă nu a acționat cu intenția de a ucide victima, având în

vedere obiectul folosit, zona vizată și intensitatea loviturii

aplicate, a prevăzut și acceptat posibilitatea survenirii morții victimei ca

rezultat potențial al acțiunii lui. Moartea victimei nu este atribuită

inculpatului ca urmare a culpei acestuia. Rezultatul mai grav este urmarea

directă a acțiunii intenționate a inculpatului, astfel că fapta lui constituie

infracțiunea de omor și nu cea de lovire sau vătămare cauzatoare de moarte,

fiind respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice în sensul

susținerilor inculpatului prin apărător.

De asemenea, nu a putut fi reținută în favoarea inculpatului

circumstanța atenuantă a provocării. Nu s-a dovedit că inculpatul se afla

într-o stare de tulburare pricinuită de o provocare din partea victimei.

Observând conflictul, inculpatul a acționat cu repeziciune fără a se

interesa în vreun fel despre ceea ce se întâmplă și dacă era cazul să intervină

sau nu, mai ales că victima fusese în mare parte imobilizată de

prietenii inculpatului și sub acest aspect

cererea de schimbare a încadrării

juridice a fost respinsă.

Pentru infracțiunea comisă i s-a aplicat inculpatului o pedeapsă la

individualizarea căreia, în cadrul general prevăzut de art. 52 și 72 C. pen.,

au fost avute în vedere gradul de pericol social concret al faptei

comise, datele privind persoana inculpatului,

atitudinea acestuia în timpul

procesului.

Având în vedere condițiile concrete în

care s-a comis fapta, modul în

care inculpatul a

intervenit în conflictul în desfășurare, precum și conduita bună a acestuia

până la data săvârșirii faptei, tribunalul a apreciat că în favoarea lui pot fi

reținute ca circumstanțe atenuante situațiile prevăzute de art. 74 lit. a) și art.

74 alin. (2) C. pen., cu consecința reducerii pedepsei

aplicate sub minimul special prevăzut de lege pentru fapta comisă.

În termen legal, inculpatul D.M.A. a

formulat apel

împotriva acestei sentințe, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând deducerea corectă a arestării

preventive și reținerii de la 17 iulie

2008

și nu de la 18 iulie 2008 cum greșit a fost dedusă de prima instanță,

deoarece

el a fost reținut la această dată.

A mai solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptei prin

rechizitoriu în infracțiunea de „lovituri

cauzatoare de moarte” prevăzută de

art. 183 C. pen., cu motivarea că

martorii au văzut când corpurile contondente s-au intersectat în aer, când

inculpatul și victima se îmbrânceau reciproc și inculpatul a dat drumul

târnăcopului care a căzut și a lovit victima. Deci, inculpatul nu a intenționat

să lovească victima.

A mai solicitat, de asemenea, reținerea circumstanței atenuante a

provocării și redozarea pedepsei.

Prin decizia penală nr. 55 de la 15 mai 2008 a Curții de Apel lași, secția

penală, pronunțată în dosarul nr. 3320/89/2007 a fost respins, ca nefondat,

apelul declarat de inculpatul D.M.A., deținut în Penitenciarul lași, împotriva

sentinței penale nr. 126 din 5 martie 2008 a Tribunalului Vaslui, pe care a

menținut-o.

S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus la zi durata

arestării preventive de la 5 martie 2008.

A fost obligat apelantul să plătească

statului suma de 50 lei cheltuieli

judiciare.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că în ceea ce

privește critica referitoare la greșita deducere a măsurii preventive nu este

întemeiată cu motivarea că din ordonanța de reținere aflată la

dosar de urmărire penală a rezultat fără dubiu că

reținerea inculpatului s-a

făcut, la data de 18 iulie 2007 și nu la 17

iulie 2007, cum a susținut inculpatul, neexistând nicio dovadă care să susțină

cele invocate de inculpat, neputând fi primită susținerea inculpatului.

Nici solicitarea de schimbare de încadrare juridică nu a putut fi

primită de instanța de apel, cu motivarea că așa cum a reținut corect și

instanța de fond, chiar dacă inculpatul nu a lovit cu intenția de a ucide,

având în vedere obiectul contondent folosit și cu care a lovit zona vitală și

intensitatea loviturii, acesta a prevăzut și acceptat posibilitatea survenirii

morții victimei în urma acțiunii sale.

Producerea rezultatului mai grav este urmarea directă a acțiunii

intenționate a inculpatului. Aceste aspecte i-au conferit faptei inculpatului

elementele constitutive ale infracțiunii de „omor” și nu ale celei de „lovituri

cauzatoare de moarte”, așa cum a susținut apelantul.

Referitor la critica privind săvârșirea

faptei în stare de provocare, nici

aceasta nu subzistă,

deoarece instanța de fond a administrat un probatoriu complet pe care l-a

interpretat just în lumina dispozițiilor art. 63 C. pen. și pe baza acestuia a

stabilit fără dubiu că inculpatul nu s-a aflat într-o stare de puternică

tulburare sau emoție pricinuită de o provocare din partea victimei, așa cum prevăd

dispozițiile art. 73 C. pen.

Cât privește redozarea pedepsei, este de observat că, în cadrul complex

de individualizare a pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile

generale de individualizare a pedepselor, prevăzute de art. 72 C. pen., ținând

cont de împrejurările comiterii faptei, de datele care

caracterizează persoana inculpatului, reținând în favoarea sa

circumstanțe

atenuante conform art. 74 raportat la art. 76 C. pen., așa

încât pedeapsa aplicată corespunde scopului pedepselor prevăzute de art. 52 C.

pen., privind reeducarea inculpatului și prevenirea de săvârșire de noi fapte

penale.

Nu au fost alte motive de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii

atacate.

Pentru aceste considerente, în baza art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc.

pen.,

apelul inculpatului a fost respins,

ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2)

C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii a declarat, în termenul legal, recurs

inculpatul D.M.A., fără a arăta în scris motivele de recurs.

La termenul de judecată de la 9 iulie 2008, în recurs, recurentul

inculpat a solicitat amânarea cauzei în vederea angajării unui apărător

ales, procurorul, neopunându-se amânării

judecării cauzei pentru motivul

arătat.

De asemenea, instanța din oficiu a pus în

discuia părților, legalitatea

menținerii măsurii aretării

preventive a inculpatului D.M.A., concluziile părților fiind consemnate în

încheierea de ședință de la data menționată.

Înalta Curte, în baza art. 300

2

C. proc. pen., cu referire

la

art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., a constatat legală și

temeinică

măsura arestării preventive a inculpatului D.M.A., măsură pe

care a menținut-o.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 40 de lei s-a

plătit din fondul Ministerului Justiției.

S-a fixat termen intermediar pentru verificarea legalității arestării

preventive a inculpatului D.M.A., la 13 august

2008, fiind amânată cauza la 18 septembrie 2008 pentru când se vor cita părțile

ca în

precedent, așa cum rezultă din încheierea de ședință de la data

arătată, aflat la dosarul Înaltei Curți.

În considerentele încheierii, instanța de recurs, în baza art. 302

raportat la art. 6 C. proc. pen., a admis cererea de amânare formulată de

recurentul inculpat pentru angajarea unui apărător.

S-a constatat că inculpatul a fost

arestat preventiv la data de 18 iulie

2007, în temeiul art.

143, 148 lit. f), art. 149

1

și 151 C. proc. pen. și ulterior a fost

trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 178/P/2007 emis de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Vaslui, fiind acuzat de săvârșirea infracțiunii de tentativă

la omor calificat prevăzut de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i)

C. pen.

Prin decizia penală nr. 55 din 15 mai 2008, Curtea de Apel lași, secția

penală, judecând în apel, a menținut pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată

inculpatului D.M.A. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor

calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen.,

cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 74 alin. (2) C. pen.

Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării

preventive, curtea a apreciat că acestea se mențin și în prezent și impun în

continuare privarea de libertate a inculpatului, existând suficiente indicii

temeinice în accepțiunea dată acestei noțiuni de art. 143 C. proc. pen., că

inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat.

S-a reținut că, în ziua de 17 iulie 2007, în jurul orelor 15,00,

inculpatul D.M.A. a lovit cu un târnăcop în cap partea vătămată

L.L., cauzându-i multiple leziuni la nivelul

cranio-cerebral

care au fost de natură să-i pună viața în pericol.

Totodată, au fost îndeplinite și cerințele

prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen.

, pedeapsa

prevăzută de lege pentru

infracțiunile

pentru care inculpatul este cercetat este închisoarea mai mare

de 4 ani

și există probe certe că lăsarea în libertate prezintă un pericol

concret pentru ordinea publică, având în vedere

natura și gravitatea faptei de care este acuzat, modalitatea în care aceasta a

fost comisă, precum și de pedeapsa prevăzută de lege, existând temerea că, pus

în libertate, va

săvârși și alte fapte de același gen.

În concluzie, măsura arestării preventive este legală și temeinică și

având în vedere că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a

inculpatului, impunând în continuare privarea de

libertate.

La dosarul cauzei, la dosarul Înaltei Curți, se află depus un memoriu

din partea recurentului inculpat D.M.A., în care a solicitat schimbarea

încadrării juridice a faptei și/sau diminuarea cuantumului de pedeapsă,

invocând conduita nesinceră a martorului H.D., apreciind că judecarea cauzei a

fost făcută în mod subiectiv, pentru a acoperi o anchetă superficială, deși mai

mulți martori au arătat faptul că el a fost atacat de către victimă mai întâi

cu un alt târnăcop și că în urma încleștării târnăcopului victimei agresor cu

al său, cu care se afla în apărare, a rezultat un zgomot metalic confirmat de

către el și martori. De asemenea, nu s-a reținut ca atenuantă faptul că a fost

agresat și în legitimă apărare, iar dacă nu reacționa așa cum a făcut, cu

siguranță ar fi devenit victimă.

La termenul de judecată, de la 13 august

2008, s-a luat în examinare,

din oficiu, verificarea

legalității detenției preventive a inculpatului D.M.A., concluziile părților

fiind consemnate în detaliu, după care, Înalta Curte, în baza art. 300

2

și a art.160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen., a constatat legală și

temeinică măsura arestării preventive a inculpatului D.M.A., măsură pe care a

menținut-o. Onorariul pentru apărarea din oficiu

a inculpatului, în sumă de

40 lei s-a plătit din fondul Ministerului

Justiției, termenul pentru judecarea recursului fiind fixat la data de 18

septembrie 2008, așa cum rezultă din încheierea de ședință aflată la dosarul Înaltei

Curți.

În considerentele încheierii, Înalta Curte a constatat că măsura

arestării preventive este legală și temeinică și, având în vedere că

temeiurile care au determinat arestarea

preventivă a inculpatului D.M.A.

subzistă și că impun privarea de

libertate în continuare a dispus în condițiile arătate.

La termenul de astăzi, apărătorul

recurentului inculpat, în concluziile

orale, în dezbateri,

a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17 și 14 C.

proc. pen., solicitând admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și în

rejudecare, în principal,

schimbarea

încadrării juridice a faptei în infracțiunea prevăzută de art. 183

C.

pen., arătând că inculpatul a săvârșit fapta în stare de provocare, moartea

victimei survenind după 7 zile, iar în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate

inculpatului, prin acordarea unei mai mari eficiente circumstanțelor personale,

respectiv comportamentul sincer în cursul procesului penal, este angajat în

muncă. Totodată, a învederat greșita

deducere

a perioadei reținerii și arestării preventive a inculpatului, de la 18

iulie

2007, în loc de 17 iulie 2007.

Concluziile reprezentantului Ministerului Public asupra recursului

declarat de inculpat, precum și poziția recurentului inculpat, din ultimul

cuvânt au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei

decizii.

Examinând recursul declarat de inculpatul

D.M.A.

împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu

motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute

de art. 385

9

pct. 17 și 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată

recursul

inculpatului ca fiind nefondat

pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza cauzei rezultă că în mod corect instanța de apel și-a

însușit argumentele primei instanțe, iar la rândul său, în baza propriului

examen, în mod judicios și motivat a stabilit

vinovăția inculpatului D.M.A.

în săvârșirea infracțiunii pentru care a

fost trimis în judecată.

Înalta Curte apreciază că în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art.

63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se

că fapta inculpatului D.M.A. din ziua de 17 iulie 2007, de a aplica, în public,

o lovitură cu un târnăcop în cap, victimei L.L., cauzându-i un traumatism acut

deschis cu fractură eschiloasă de calotă, contuzie cerebrală gravă, hematom

intracerebral și ruptura sinusului longitudinal superior, traumatism care a

condus la decesul victimei, întrunește, atât obiectiv, cât și subiectiv

conținutul incriminator al infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174

– art. 175 lit. i) C. pen.

Din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cursul procesului

penal, atât în faza urmăririi penale, în faza cercetării judecătorești, cât și

în apel, respectiv procesul-verbal de cercetare la fața locului în care s-au

consemnat constatările făcute, cu planșele foto, cu procesul-verbal de

efectuare a actelor premergătoare, cu declarația părții civile L.V., cu

declarațiile martorilor H.D.F., T.D.G., B.I.G., D.L.D., B.A.C., T.C., A.F., T.l.,

D.M., I.I.C., C.E., declarații în care aceștia au relatat împrejurările

percepute sau cunoscute, cu declarațiile inculpatului D.M.A., în care a descris

împrejurările faptice

, cu raportul de

expertiză medico-legală întocmit de S.M.

L.J. Vaslui cu nr. 233/ E din 18

iulie 2007 privind pe victima L.L., cu raportul de autopsie medico-legală

întocmit de Institutul de Medicină Legală lași cu nr. 3120/1198/ C din 12

septembrie 2007 privind pe victima L.L., cu raportul de constatare

tehnico-științific biocriminalistic nr. 616764 din 30 august 2007 a fost

dovedită contribuția inculpatului D.M.A. în comiterea faptei, modalitatea

concretă în care a acționat, prin lovirea cu un obiect vulnerat, cu

intensitate, într-o zonă vitală a corpului și anume aceea a capului victimei,

acesta având reprezentarea urmărilor faptei comise și chiar dacă nu a urmărit

producerea morții victimei, acesta a acceptat posibilitatea producerii

rezultatului letal.

În declarația dată în cursul urmăririi penale la parchet la data de 26

iulie 2007, martorul H.D.F. a arătat că „în timp ce

victima se certa cu prietenii mei, aceștia au început să se

îmbrâncească și

nu știu sigur dacă s-au lovit reciproc. Mi s-a adus la

cunoștință faptul că la poliție am declarat că cei trei și-au aplicat lovituri

reciproce cu pumnii și picioarele și declar că am spus adevărul polițiștilor,

însă acum nu-mi mai

aduc aminte exact.

Atunci când mi s-a luat declarație de către polițist eram

băut, însă nu

eram în stare de ebrietate. Știam ce vorbesc. Revenind, în momentul în care cei

trei se îmbrânceau, am observat când victima a ridicat de pe sol un târnăcop ce

aparținea unor muncitori ce efectuau reparații la stradă, I-a ridicat deasupra

capului, cred, cu intenția de a-i lovi pe prietenii mei. în acest moment, D.L.D.

a prins victima de mijloc, iar

B.A.D. I-a

prins de mâna în care avea târnăcopul. Dinspre bar

l-am văzut venind în

fugă pe D.M.A., care a luat de jos un alt târnăcop, I-a ridicat deasupra

capului și I-a lovit direct în frunte pe victimă. După ce i-a aplicat lovitura,

D.M.A. a aruncat târnăcopul și a fugit. Victima, după ce a fost lovită, a căzut

la pământ, scăpând târnăcopul din mână. D.L.D. a început să strige la noi, să

chemăm o ambulanță, după care I-a luat pe vătămat și a intrat în scara

blocului unde locuiește. B.A.D. a plecat de la

fața locului, fără

să fugă. Eu am așteptat până ce D.L.D. a intrat cu

victima în scara blocului, după care am plecat. Nu am văzut pe nimeni să

șteargă cele două târnăcoape, care au rămas în drum, la locul faptei”.

În declarația dată la parchet, la data de

17 iulie 2007, martorul D.L.D.

a menționat „.în jurul

orelor 14,00, eu cu B.A.D. Alexandru am ieșit din bar, întrucât trebuia să ne

întâlnim cu niște prieteni

care ne datorau

bani. în acel moment, l-am văzut pe B. care era în fața

scării lui.

Ne-am dus la el și ne-am luat la ceartă, dar nu mai știu exact ce i-am spus. De

fapt am văzut la geamul locuinței lui două fete pe care le cunoșteam din vedere

și i-am cerut să ne dea acele fete să întreținem cu

ele relații sexuale. El nu a fost de acord și am început să ne

îmbrâncim. în

jur, strada este în reparații, iar muncitorii care lucrau

acolo erau în pauză, iar uneltele erau lăsate pe marginea drumului. în timp ce

ne îmbrânceam, B. a luat un târnăcop și a vrut să ne lovească pe noi. Atunci,

atât eu, cât și prietenul meu B.A.D., l-am prins de mână și de corp pentru a-l

împiedica să ne lovească. Precizez că noi îl țineam atât pentru a ne apăra dar

și pentru a-l lovi. Eu chiar mă pregăteam să-l lovesc cu pumnul însă nu am mai

apucat pentru că altcineva l-a lovit, iar B. a căzut la pământ și a început

să-i curgă sânge din cap. Nu am văzut cine l-a lovit pentru că eram concentrat

asupra lui B. Am aflat cine l-a lovit

și

anume prietenul meu, D.M., cred pentru a ne apăra pe noi”.

Martorul D.L.D., în declarația dată în cursul cercetării judecătorești,

în primă instanță la 9 ianuarie 2008, a menționat că „discuția a degenerat și

am început să ne înjurăm reciproc, nu ne-am îmbrâncit, însă victima văzând că

noi eram doi a luat un târnăcop de pe marginea străzii unde se aflau mai multe

unelte lăsate de muncitorii care lucrau la întreținerea străzii. Când am văzut

că a luat târnăcopul m-am retras mai ales că victima ridicase târnăcopul și

exista pericolul să ne

lovească. Am încercat

să fug și am auzit o pocnitură când m-am întors am văzut victima căzută și-i

curgea sânge de la cap, pe inculpat nu l-am văzut

pentru că eram

bulversat de situația întâmplată. Am văzut lângă victimă două târnăcoape, unul

era lângă ea, iar celălalt era cam la un metru în spatele acesteia. Am ridicat

victima și am dus-o până la etajul III. Au ieșit două fete și m-au ajutat să

duc victima în apartament. Am auzit după aceea fără să pot preciza de la cine

anume că inculpatul ar fi văzut conflictul dintre noi și victimă și fiind

prieteni a venit spre locul incidentului. A luat și el un târnăcop și când

victima a vrut să lovească a lovit și el și târnăcoapele s-au ciocnit. Nu știu

în ce condiții a fost lovită victima. Am citit fugitiv declarația dată la

procuror și am constatat că ea corespundea

celor

spuse de mine, nu am remarcat fraza pe care nu o mai mențin, însă

am

aflat despre aceasta din mențiunile făcute în rechizitoriu. Nu am citit

rechizitoriul, însă mi-a spus tatăl inculpatului despre conținutul acestuia”.

În declarația dată în cursul urmăririi penale la parchet, la data de 26

iulie 2007, martorul B.A.C. a precizat că „Fiind ziua lui, D.L.D. s-a hotărât

să facă cinste, în sensul de a cumpăra o fată pentru noi toți. Nu aveam nevoie

de mai mult de o fată pentru a întreține relații sexuale. în acest scop am

început să discutăm cu „B.”, iar D.L.D. i-a cerut să-i dea o fată. Imediat ce a

auzit propunerea, „B.” a început să înjure și nu a fost de acord să ne dea

fata. Am început să ne certăm și să ne înjurăm reciproc. La un moment dat, „B.”

a luat de jos un târnăcop și l-a ridicat deasupra capului, continuând să ne

înjure. Eu și D.L.D. eram în fața lui și nu am putut să schițăm niciun gest,

pentru că din spate, într-o fracțiune de secundă, a venit D.M.A. înarmat cu un

târnăcop și a lovit victima. Nu știu exact unde a lovit-o, cu

toate că eram cu fața către victimă, nu am văzut

momentul lovirii acesteia.

Am auzit doar un zgomot metalic, după care am

văzut victima căzută la

pământ. Precizez că

„B.” ținea târnăcopul cu partea tăioasă îndreptată

către noi. Știu cum

arată un târnăcop și precizez că victima îndreptase către noi partea mai lată a

târnăcopului, mai exact lama acestuia. Partea mai ascuțită din spatele lamei

era către victimă. După ce D.M.A. a lovit victima, a plecat. La fel am procedat

și eu. Eu eram

speriat, pentru că l-am

văzut pe „B.” jos la pământ. M-am oprit însă în apropiere și m-am uitat și l-am

văzut pe D.L.D. cum l-a luat pe „B.” și l-a dus înspre scara blocului, intrând

în bloc. înainte de a intra în scară, D.L.D.

ne-a spus să chemăm

salvarea”.

Martorul B.A.C., în declarația dată în cursul

cercetării judecătorești, în primă instanță la 9 ianuarie 2008, a

arătat că „

Discuția a degenerat și am început să ne înjurăm. Nu ne-am

îmbrâncit doar ne înjuram. Victima a luat de jos un târnăcop dintre uneltele pe

care le lăsaseră muncitorii care lucrau la întreținerea străzii. A ridicat

târnăcopul în intenția de a lovi, eu m-am ferit într-o parte, iar D.L.D. în

partea cealaltă. Nu am mai avut timp să schițăm vreun gest pentru că a venit

inculpatul care a luat și el un târnăcop și pe care l-a întins spre victimă.

După părerea mea nu a ridicat acel târnăcop cu intenția de a lovi, ci pentru a

se apăra. Am auzit un zgomot de cele două târnăcoape care

s-au lovit. în acel moment m-am întors parțial cu

spatele încercând să mp

feresc mai mult. Când m-am întors am văzut

victima căzută, m-am speriat și am plecat. Când eu și cu D.L.D. ne-am ferit,

inculpatul a venit din

spatele nostru.

Inculpatul avea târnăcopul ridicat când a venit din spatele

nostru.

Târnăcopul era ridicat doar până la nivelul umerilor în direcția întins în

față. M-am întâlnit cu inculpatul care a venit după mine, însă nu am mai

discutat despre ceea ce s-a întâmplat. Am cunoscut conținutul declarației date

la urmărirea penală și am semnat-o pentru că corespundea ce ceea ce declarasem

eu”.

În declarația dată la parchet, la 5 septembrie 2007, martorul T.C. a

declarat că „Impresia care mi-a lăsat-o a fost că victima nu a părăsit locul

conflictului, pentru că și-a imaginat că cei doi nu o să-l lovească. La un

moment dat, am văzut venind din spatele celor doi băieți pe D.M.A., care s-a

aplecat, a luat ceva de jos, un obiect, însă nu știu ce fel de obiect era, l-a

ridicat deasupra capului, însă nu știu în cine a dat. Am mai văzut apoi că,

după ceva timp, victima s-a ridicat și a plecat împreună cu D.L.D. în scară.

Victima era plină de sânge, dar, nu pot să știu de unde anume îi curgea sângele.

Pentru a mai preciza încă o dată poziția victimei și a celor trei băieți care

au fost implicați în conflict, arăt că victima se afla cel mai aproape de scara

blocului, în fața victimei, la mică distanță se aflau D.L.D. și celălalt

băiat, pe care nu știu cum îl cheamă, iar D.M.A. a

venit

către victimă din spatele celor doi băieți”.

Martorul T.C., în declarația dată în primă instanță, în cursul

cercetării judecătorești, la 9 ianuarie 2008, a precizat că „Am

văzut când din spatele celor doi a venit

inculpatul. Am văzut două obiecte

ridicate

în aer și am văzut mâna inculpatului ridicată și am auzit un zgomot

metalic.

Nu am văzut cine și în ce fel s-au lovit. între timp a venit mama și

eu am plecat la serviciu și nu mai știu ce s-a

întâmplat. Nu am văzut exact

care era poziția târnăcopului din mâna

inculpatului, eu eram cam la 100 metri de locul incidentului. Pe inculpat l-am

văzut în întregime când s-a apropiat de locul conflictului”.

În declarația dată la parchet la 26 iulie 2007, martora A.F. a

menționat că „l-am văzut în grup pe D.M.A., H.D.F., B.A.D. A.C., D.L.D. și

pe un alt bărbat, care este victimă în această

cauză, pe care nu știu cum îl

cheamă. Acesta din urmă avea în mână un

târnăcop. Am văzut când victima a ridicat târnăcopul deasupra capului, moment

în care a fost prins de mână de către D.M.A., întrucât D.M.A. este mai

voinic și mai puternic decât victima. A reușit să

îndrepte târnăcopul înspre

victimă și a lovit-o în cap. D.M.A. a lovit

victima cu târnăcopul pe care aceasta îl avea în mână. Am văzut când victima a

căzut la pământ. D.M.A. și cu B.A.D. au plecat, iar H.D. a rămas lângă victimă

împreună cu D.L.D.”.

Raportul de autopsie medico-legală întocmit de I.M.L. lași cu nr. 3120/1198/

C din 12 septembrie 2007 privind pe victima L.L. concluzionează că „1. Moartea

lui L.L. a fost violentă. 2. Ea s-a datorat comei cerebrale consecutive unui

traumatism acut deschis cu fractură eschiloasă de calotă, contuzie cerebrală

gravă, hematom intracerebral și ruptura sinusului longitudinal superior. 3.

Leziunile s-au produs prin lovire unică cu obiect tăios despicător (sapă,

târnăcop, etc.). 4. între agresiune și deces există legătură directă de

cauzalitate. 5. Sângele aparținea grupei sanghine A II. 6. Moartea datează din

22 iulie 2007.

Înalta Curte nu poate avea în vedere

critica apărătorului recurentului

inculpat cu privire la

greșita încadrare juridică a faptei și nici solicitarea de schimbare a

încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 –

art. 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de

moarte prevăzută de art. 183 C. pen., deoarece mijloacele de probă administrate

au relevat modalitatea efectivă de săvârșire a faptei de către inculpatul D.M.A.,

în sensul că acesta i-a aplicat victimei L.L., venind din spate, o lovitură cu

intensitate, cu un târnăcop, obiect vulnerat apt de a produce moartea, în

anumite condiții, respectiv folosirea lui, într-o zonă vitală a corpului,

respectiv, în zona capului, așa cum a fost cazul în speță, producându-i leziuni

grave, care au condus la moartea violentă a acesteia, datorată, comei cerebrale

consecutive unui traumatism acut deschis cu fractură eschiloasă de calotă,

contuzie cerebrală gravă, hematom intracerebral și ruptura sinusului

longitudinal superior, leziunile producându-se prin lovire

unică cu obiect tăios despicător (sapă, târnăcop,

etc.), iar între agresiune

și deces există legătură directă de

cauzalitate, așa cum s-a atestat medico-legal, evidențiind atitudinea

subiectivă a acestuia sub forma intenției indirecte.

Astfel, din actul de executare comis efectiv de inculpatul D.M.A. a

rezultat că acesta și-a putut reprezenta rezultatul letal al faptei, atâta timp

cât i-a aplicat victimei, o lovitură cu târnăcopul, cu o intensitate relativ

mare și într-o zonă vitală, producându-i acesteia leziuni foarte grave, după

care a plecat de la locul faptei și chiar dacă nu a urmărit moartea acesteia, a

acceptat producerea ei.

În raport cu cele menționate, Înalta Curte consideră că rezultatul

letal produs prin fapta săvârșită de către inculpatul D.M.A.

, nu s-a realizat din culpă, prin depășirea

intenției, deoarece din

modul în care a fost concepută și pusă în

executarea rezoluția infracțională, s-a evidențiat intenția indirectă a

inculpatului de a ucide victima, așa încât nu se impune schimbarea încadrării

juridice a faptei, fiind corectă cea stabilită inițial, respectiv aceea de omor

calificat

prevăzută de art. 174 – art. 175 lit.

i) C. pen., nefiind incident cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen.

De asemenea, nu poate fi avută în vedere nici solicitarea apărătorului

recurentului inculpat de a se reține circumstanța atenuantă legală a provocării

prevăzută la art. 73 lit. b) C. pen. și a regimului sancționator corespunzător,

deoarece din materialul probator administrat și din care a fost evidențiat în

mod concret conținutul declarațiilor martorilor mai sus arătați, a rezultat

faptul că inculpatul D.M.A. nu se afla într-o stare de puternică tulburare

determinată de comportamentul victimei L.L., deoarece acesta se afla într-un

conflict cu martorii D.L.D. și B.A.C., care l-au agresat, ceea ce l-a

determinat să ridice un târnăcop ce se afla

pe

drum, lăsat de muncitorii care efectuau reparații la carosabil,

ridicându-l

doar deasupra capului, împrejurare în care inculpatul D.M.A. a venit din spate,

a luat de jos un alt târnăcop și fără a spune nimic a aplicat o singură

lovitură victimei cu partea tăioasă a târnăcopului în capul acesteia.

Totodată, Înalta Curte nu poate reține nici apărările recurentului

inculpat invocate în memoriul depus la dosarul instanței de recurs, cu privire

la faptul că ar fi acționat în apărare, în legitimă apărare, deoarece

materialul probator administrat, din care au fost făcute referiri concrete la

mijloacele de probă administrate, a evidențiat contribuția inculpatului D.M.A.,

în sensul că acesta a aplicat lovitura de târnăcop în capul victimei L.L.,

venind din spate, neexistând anterior niciun conflict între victimă și

inculpat, așa încât condițiile referitoare la atac, în sensul că acesta să fie

material, direct, imediat și

injust

prevăzute la art. 44 C. pen., nu sunt îndeplinite.

Înalta Curte nu poate avea în vedere nici solicitarea apărătorului

recurentului inculpat în sensul redozării pedepsei aplicate prin acordarea unei

mai mari eficiente circumstanțelor personale, respectiv

comportamentului sincer al inculpatului, în cursul procesului penal, că

este

angajat în muncă, deoarece în cauză, instanțele au făcut o

judicioasă individualizare a pedepsei aplicată inculpatului, atât sub aspectul

cuantumului, cât și a modalității de executare, prin aplicarea distinctă a circumstanțelor

atenuante judiciare prevăzute la art. 74 lit. a) și art. 74 alin. (2) C. pen.,

stabilind un cuantum de pedeapsă sub minimul prevăzut de lege pentru

infracțiunea reținută în sarcina inculpatului.

Astfel, în contextul cauzei, au fost avute în vedere criteriile

generale

prevăzute de art. 72 C. pen.,

ținându-se cont de gradul de pericol

social în concret ridicat al faptei

comise, agravat de circumstanțele reale în care a fost săvârșită fapta, prin

care s-a adus atingere unei valori sociale fundamentale cum este viața

persoanei, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului, care nu are

antecedente penale, de conduita bună a acestuia până la data săvârșirii faptei.

Mai mult, s-a dat eficiență distinctă circumstanțelor atenuante

judiciare prevăzute la art. 74 lit. a) și art. 74 alin. (2) C. pen., precum și

regimului sancționator corespunzător, cuantumul pedepsei fiind coborât sub

minimul legal pentru infracțiunea de care acesta a fost învinuit.

Înalta Curte consideră că pedeapsa de 12 ani închisoare, cu executare

în regim de detenție aplicată inculpatului D.M.A., este singura în măsură să

asigure realizarea scopurilor educativ și de exemplaritate ale pedepsei, dând

posibilitatea îndreptării atitudinii inculpatului față de comiterea de

infracțiuni și a unei resocializări viitoare pozitive.

De asemenea, prin cuantumul pedepsei aplicate și a modalității de

executare, prin privare de libertate s-a dat relevanță, în mod plural tuturor

criteriilor ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor, precum

și principiului proporționalității între gravitatea faptei comise și profilul

socio-moral și de personalitate al inculpatului, așa încât nu este incident

cazul de casare invocat, respectiv art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Totodată, Înalta Curte nu poate reține nici critica apărătorului

recurentului inculpat cu privire la greșita deducere a perioadei reținerii și

arestării preventive de la 18 iulie 2007 în loc de 17 iulie 2007, deoarece așa

cum rezultă în cauză, inculpatul D.M.A. a fost reținut pe o durată de 24 ore,

la data de 18 iulie 2007, ora 00,15, până la 19 iulie 2007, ora 00,15, potrivit

ordonanței de reținere emisă la 18 iulie

2007,

aflată la file 126 dosar urmărire penală, iar ulterior arestat preventiv,

măsură

care a fost menținută de către instanțe.

În raport cu cele menționate, Înalta

Curte consideră decizia instanței de apel ca fiind legală și temeinică sub

toate aspectele.

De asemenea, Înalta Curte, verificând hotărârea pronunțată nu a

constatat existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu,

potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen.,

va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat D.M.A.

împotriva

deciziei penale nr. 55 din 15 mai

2008 a Curții de Apel lași, secția penală.

Se va deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata

reținerii și a arestării preventive de la 18 iulie

2007 la 18 septembrie 2008.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga

recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma

de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat D.M.A. împotriva

deciziei penale nr. 55 din 15 mai 2008 a Curții de Apel lași, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reținerii și

a arestării preventive de la 18 iulie 2007 la 18 septembrie 2008.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlul de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18

septembrie 2008.