ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3236/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3236/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra
recursului de față;
În baza
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
sentința penală nr. 352/F din 30 martie 2009, Tribunalul București, secția I penală,
în baza art. 334 C. proc. pen., a fost respinsă cererea de schimbare a
încadrării juridice formulate de inculpatul N.C.B., din infracțiunea prevăzută
de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b)
C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu
aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. ca neîntemeiată.
În baza
art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C.
pen., a fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 12 ani închisoare și
pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.
(1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea
pedepsei principale.
În baza
art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.
a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza
art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării
preventive de la 28 august 2008 la zi.
În baza
art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza
art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpat
a unui telefon mobil marca Samsung D 880, cartela Vodafone și cartela Cosmote
depuse la Camera de corpuri delicte a Poliției Sector 2.
În baza
art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat cantitatea de 5,42 grame
heroină, cafeină, griseofulvin, depusă la Camera de corpuri delicte a I.G.P.R.
– D.C.J.S.E.O., conform dovezii seria D nr. 004643.
S-a
constatat consumată în procesul analizelor de laborator cantitatea de 0,10
grame heroină, cafeină și griseofulvin.
Pentru a
pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele considerente:
La data
de 27 august 2008, inculpata C.F., arestată pentru săvârșirea infracțiunii de
trafic de droguri de mare risc în dosarul nr. 27085/3/2008 al Tribunalului
București, secția I penală, a formulat un denunț împotriva inculpatului N.B.E. La
aceeași dată, martorul S.M. s-a deplasat la sediul D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial
București și a formulat un denunț împotriva inculpatului N.B.E., în temeiul
dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 143/2000, întrucât este consumator de
droguri.
La data
de 27 august 2008, în prezența martorului asistent M.R., organele de poliție au
procedat la consemnarea într-un proces-verbal a sumei de 250 RON, bani ce urmau
a fi folosiți la prinderea în flagrant a persoanei denunțate (fila 9 dosar
urmărire penală).
Din
procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante a rezultat că
denunțătorul, în prezența organelor de poliție și a martorului asistent a
apelat de pe telefonul său mobil cu nr. , pe inculpatul N.B.E., la număr de
apel, moment în care denunțătorul i-a transmis inculpatului „Ne vedem în 10
minute în parc la Izvorul Rece. Adu-mi și mie cinci din alea și mai adu încă
cinci, că o să vin cu un om”.
După
efectuarea convorbirii telefonice, denunțătorul a purtat din nou o discuție
telefonică cu aceeași persoană, spunându-i să aducă „numai cinci din alea mici”
pentru că vine singur.
Împreună
cu denunțătorul și martorul asistent, organele de poliție s-au deplasat în zona
parcului Izvorul Rece, situat pe Bd. Carol din sectorul 2; aici, denunțătorului
i-a fost efectuată o percheziție corporală, negăsindu-se asupra acestuia sume
de bani sau substanțe interzise de lege la deținere. După efectuarea
percheziției corporale, denunțătorului i-a fost înmânată suma de 250 RON ce a
fost consemnată anterior în procesul-verbal de înscriere.
Denunțătorul
a fost lăsat singur în parc, fiind supravegheat de organele de poliție, în
prezența martorului asistent. După aproximativ 15 minute, în parc a sosit
inculpatul, care s-a apropiat de denunțător și i-a dat acestuia un pachet de
țigări marca Kent.
Denunțătorul
i-a întins inculpatului suma de 250 RON, însă acesta din urmă l-a lovit peste
mână, plecând, cu suma de bani căzând pe jos. Denunțătorul a ridicat suma de
bani, respectiv cei 250 RON, s-a apropiat de polițiștii care îl supravegheau,
predând acestora suma de 250 RON și un pachet de țigări Kent.
Inculpatul
a fost oprit de către organele de poliție, iar cu ocazia percheziției corporale
efectuate asupra sa, a fost găsită o seringă hipodermică ce nu prezenta urme de
folosire, un telefon mobil marca Samsung D 880 și două cartele.
Organele
de poliție au constatat că în interiorul pachetului de țigări se afla un
pachețel de staniol ce conținea un praf de culoare bej, precum și o punguță din
plastic răsucită la un capăt și lipită prin topire, ce conținea tot un praf de
culoare bej care, în urma expertizării, s-a constatat a fi 5,52 grame de
heroină, cafeină și griseofulvin.
Analizând
materialul probator administrat în cauză, prima instanță a concluzionat că
fapta săvârșită de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii
pentru care a fost trimis în judecată.
Împotriva
sentinței penale a declarat apel inculpatul N.C.B., solicitând schimbarea
încadrării juridice a faptei din infracțiunea de trafic de droguri în
infracțiunea de deținere de droguri pentru consumul propriu, prevăzută de art. 4
din Legea nr. 143/2000, arătând că a recunoscut că se droghează.
În
subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei, considerând că este greșit
individualizată.
Prin
decizia penală nr. 157/A din 3 iulie 2009, Curtea de Apel București, secția a
II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul
inculpatului, a desființat în parte sentința și, rejudecând, a redus pedeapsa
aplicată inculpatului de la 12 ani la 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 74
alin. (2) C. pen., deducându-se arestarea preventivă de la 28 februarie 2008 la
zi.
A fost
menținută starea de arest a inculpatului, menținându-se celelalte dispoziții
ale sentinței.
Instanța
de apel a reținut că din probele dosarului „rezultă clar” că inculpatul, în
urma telefonului primit de la denunțător, s-a deplasat în Parcul Izvorul Rece
pentru a comercializa cinci doze de heroină pentru suma de 250 RON. Faptul că
inculpatul nu a luat banii de la denunțător, lovindu-l peste mână, se explică
prin aceea că urma să ia ulterior banii, tocmai pentru a nu fi prins de organele
de poliție.
Actele
materiale desfășurate de inculpat, respectiv înmânarea a cinci doze de heroină
denunțătorului, reprezintă conținutul obiectiv al infracțiunii de trafic de
droguri.
Împotriva
deciziei a declarat recurs inculpatul, invocând următoarele motive de recurs:
- cele
două hotărâri sunt nelegale, ele fiind supuse casării, conform art. 385
9
pct. 18 C. proc. pen., gravă eroare de fapt care a avut drept consecință
condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin.
(1) și (2) din Legea nr. 143/2000;
- cele
două hotărâri sunt supuse cazului de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 17 C. proc. pen., greșita încadrare juridică;
- în
cauză subzistă și cazul de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 14 C.
proc. pen., greșita individualizare a pedepsei.
Recursul
este fondat.
Judecata
în apel urmărește, în principal și imediat obiectiv, îndreptarea greșelilor
făcute de prima instanță, în prejudiciul atât al părților , cât și al ordinii
de drept.
Pentru
aceasta, instanța de apel este obligată să examineze cauza sub toate aspectele
de fapt și de drept.
Verificarea
unei cauze din punctul de vedere al elementelor de fapt impune, ca o preocupare
primordială, examinarea ei sub aspectul administrării în cauză a tuturor
probelor necesare pentru stabilirea adevărului.
În
efectuarea acestui examen, instanța de apel trebuie să analizeze dacă toate
faptele, situațiile și împrejurările esențiale pentru judecată au fost
cercetate și stabilite.
Orice
hotărâre judecătorească trebuie să se bazeze pe fapte veridice, bine dovedite,
care să nu dea naștere niciunei îndoieli în ce privește existența și înțelesul
lor; la baza hotărârii trebuie să stea fapte certe, corect și complet
stabilite, care să inspire încredere în ce privește temeinicia soluției.
Instanța
de apel, deși a observat incompleta cercetare a cauzei, reținând prin
încheierea din 21 noiembrie 2009 că se impune a fi audiat martorul S.M.
(„singura probă pe care se bazează incriminarea”), nu a epuizat toate
demersurile pentru a fi audiați toți martorii în condițiile oralității,
contradictorialității și nemijlocirii probelor.
Instanța
de apel, constatând că cercetarea judecătorească este incompletă, trebuia să
efectueze ea însăși o cercetare judecătorească, pentru ca prin ascultarea
persoanelor respective să se verifice exactitatea declarațiilor anterioare.
Elementele
de probă trebuie să fie produse în fața acuzatului în audiență publică, în
vederea unei dezbateri contradictorii.
Pentru
ca dreptul apărării să nu sufere limitări, iar inculpatul să nu beneficieze de
un proces echitabil, conform art. 6 alin. (1) și (3) lit. d) din Convenția
Europeană pentru Drepturile Omului, instanța de apel trebuia să readministreze
întreg materialul probator administrat în cauză, dar și administrarea probelor
solicitate de inculpat, care are dreptul de a cere audierea, în aceleași
condiții a martorilor, drept ce reprezintă o aplicație particulară a exigenței
„egalității armelor” din primul paragraf al art. 6 din Convenție.
Instanța
de apel a citat cu mandat de aducere la un singur termen pe martorul S.M., fără
a epuiza modalitățile de citare și a cere organelor de poliție să efectueze
demersuri suplimentare în vederea identificării adresei la care locuiește în
prezent martorul, conținutul procesului-verbal de aducere la îndeplinire a
mandatului emis în temeiul art. 183 C. proc. pen., având același conținut încă
de la judecata din primă instanță.
De
asemenea, din conținutul acestor procese-verbale rezultă că martorul a suportat
condamnări, așa încât se impunea a fi citat și prin A.N.P., I.G.P./D.G.P.M.B.
În
cauză, se impunea a fi reaudiat și martorul G.E., audiat de prima instanță, dar
a cărui declarație a fost înlăturată, reținându-se că există contradicții între
declarația sa și a inculpatului și, în consecință, a fost apreciată ca fiind
nesinceră.
Reascultarea
martorului poate fi reclamată de necesitatea înlăturării unor contradicții
existente între depoziția făcută inițial și celelalte probe administrate
ulterior în cauză, după cum la fel se impune a se proceda și atunci când există
serioase temeiuri ce pun sub semnul îndoielii veracitatea depoziției inițiale,
suspectată a fi de rea-credință.
Audierea repetată este indicată și atunci când, cu ocazia
primei ascultări, martorul a furnizat informații de ordin general, lipsind din
depoziția sa referințele la elemente certe. Se impunea a fi reaudiat martorul
pentru a clarifica contradicțiile existente.
De asemenea, prima instanță a fost în imposibilitate de a
audia și martorul M.R., așa încât instanța de apel, chiar din oficiu, avea
posibilitatea să dispună și citarea acestuia, deoarece inculpatul nu a avut
posibilitatea să pună întrebări în condiții de publicitate acestui martor.
Este de observat că nu a fost citată niciodată numita C.F.,
care a formulat și ea un denunț împotriva inculpatului.
Nu în ultimul rând, deși nu constituie un mijloc de probă,
instanța de apel avea posibilitatea de a admite cererea inculpatului de a fi
testat la poligraf, al cărui rezultat, alături de mijloacele de probă, poate
contribui la formarea convingerii intime a judecătorului.
Toate aceste considerente atrag concluzia că în cauză este
necesară administrarea de probe și în temeiul art. 385
15
pct. 2
alin. (4) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite
recursul, va casa decizia și va dispune rejudecarea cauzei de către instanța de
apel.
Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile
judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
inculpatul N.C.B. împotriva deciziei penale nr. 157/A din 3 iulie 2009 a Curții
de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Casează decizia penală
sus-menționată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași
instanță, respectiv Curtea de Apel București.
Menține starea de arest a
inculpatului N.C.B.
Suma de 50 lei, reprezentând onorariul
apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va
plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi 14 octombrie 2009.