ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 507/2007
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 507/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 1 august 2006 reclamantul L.V. a solicitat, pe calea ordonanței președințiale, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice – A.N.A.F., suspendarea aplicării Ordinului nr. 472 din 3 iulie 2006 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în contencios administrativ prin care a solicitat anularea acestuia. În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că sunt îndeplinite în mod cumulativ cele două condiții cerute de lege, respectiv cazul bine justificat, fiind vorba de o încetare a raporturilor de serviciu prin destituirea din funcție și paguba eminentă, care decurge din faptul că ordinul atacat este executoriu.
Totodată reclamantul a arătat că sunt îndeplinite și condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale respectiv măsura vremelnică și neprejudicierea fondului. Prin sentința civilă nr. 573/ CA din 30 august 2006, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă, iar pe fond a respins ca nefondată acțiunea reclamantului L.V. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut, în esență, că în cazul de față cererea de chemare în judecată este admisibilă întrucât reclamantul se prevalează și de procedura specială instituită prin art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute în mod cumulativ de art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004. Sentința menționată a fost atacată cu recurs, în termenul legal, de către reclamant care a solicitat modificarea ei în sensul admiterii cererii și suspendării executării Ordinului nr. 472 din 3 iulie 2006, emis de intimata-pârâtă. În motivarea cererii de recurs, recurentul-reclamant a arătat că instanța de fond nu a analizat în mod corect și just toate motivele de fapt și de drept invocate, din care rezultă îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de lege, cazul bine justificat constând în încetarea raporturilor de serviciu, iar paguba iminentă în caracterul executoriu al actului.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate și cu prevederile art. 304 1 C. proc. civ., ținând seama și de notele scrise și de înscrisurile depuse la dosarul de recurs în temeiul art. 305 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. Potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004 în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice emitente, persoana care se consideră vătămată poate cere instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond. În temeiul art. 15 lit. a) din aceeași lege, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată și prin acțiunea formulată pentru anularea actului atacat, în tot sau în parte, caz în care suspendarea executării se poate dispune până la soluționarea irevocabilă a cauzei.
Instanța de fond a reținut în mod corect că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute cumulativ de art. 15 alin. (1), raportat la art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pentru suspendarea executării actului administrativ: cazul bine justificat și prevenirea producerii unei pagube iminente. Astfel, existența unui caz bine justificat poate fi reținută dacă din împrejurările cauzei, ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative. Instanța are însă numai posibilitatea să efectueze o cercetare sumară a aparenței dreptului, întrucât în cadrul procedurii prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului administrativ nu poate fi prejudecat fondul litigiului.
Natura măsurii dispuse prin actul atacat, destituirea din funcția publică, nu constituie prin ea însăși un caz bine justificat, iar motivele de nelegalitate a ordinului, invocate de recurentul-reclamant în susținerea cazului bine justificat, presupun cercetarea în profunzime a fondului cauzei și nu se circumscriu condiției prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Înalta Curte constată, de asemenea, că paguba iminentă este definită de art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004 drept prejudiciul material viitor, dar previzibil cu evidență sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciul public. Suspendarea executării este însă o măsură de excepție, care se justifică numai dacă actul administrativ conține dispoziții a căror îndeplinire i-ar produce reclamantului un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului, condiție care nu este îndeplinită în cauză.
În consecință, Înalta Curte constată că instanța de fond a aplicat corect prevederile art. 14 alin. (1) și art. 15 din Legea nr. 554/2004, urmând să respingă recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge recursul declarat de L.V. împotriva sentinței civile nr. 573/ CA din 30 august 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2007.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.