ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1815/2007

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 11 august 2006,

petenta D.G.F.P. Mureș a formulat contestație la

executare împotriva actelor de executare silită declanșate de

A.V.A.S.

București cu

privire la activele aparținând

debitoarei SC B. SA, active

constând

în: construcții industriale și construcții speciale, terenuri în suprafață

totală de 882,227 mp, mijloace fixe și obiecte de inventar.

Motivând contestația, petenta arată că are

calitatea de

creditoare ipotecară asupra

imobilelor supuse vânzării prin licitație

în cadrul executării silite pornită de intimată împotriva debitoarei

mai

sus arătate.

Consideră că, prin

prisma faptului că A.

V.A.S. București nu a înștiințat-o despre organizarea licitației,

interesele sale au fost prejudiciate, întrucât creează premisa imposibilității

de recuperare a creanțelor fiscale

datorate de debitoare.

De asemenea,

contestatoarea susține că A.

V.A.S. nu are competența de a porni și

realiza executarea

silită, întrucât în cazul în care există mai multe

executări asupra veniturilor

debitoarei, pentru realizarea unor titluri

executorii privind creanțele

fiscale, executarea silită se face de către

organele prevăzute de Codul

fiscal și anume D.G.

F.P.

Contestatoarea a

solicitat și suspendarea executării silite până

la soluționarea prezentei cauze.

În drept, contestatoarea

a invocat prevederile art. 158 alin. (4)

lit. f) din O.G. nr. 92/2003, O.U.G. nr. 51/1998, art. 403 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 219 din

7 decembrie 2006 dată de Tribunalul

București, secția a V-a comercială, în dosarul nr.

187/323/2006,

s-au respins excepțiile de neîndeplinire a procedurii prealabile

prevăzută de art. 46

din O.U.G. nr. 51/1998 și de inadmisibilitate a

cererii de suspendare a executării silite invocate de

A.V.A.S. București.

De asemenea, a fost respinsă cererea de

suspendare a

executării ca rămasă fără

obiect și ca neîntemeiată contestația la

executare.

În considerentele

deciziei, instanța a reținut că excepția de

neîndeplinire a procedurii

prealabile reglementată de art. 46 din

O.U.G. nr. 51/1998 este neîntemeiată, întrucât nu reprezintă o

condiție pentru declanșarea procedurii judiciare,

nereprezentând o

condiție specială de

exercițiu al dreptului la acțiune.

Cu privire la excepția de inadmisibilitate a

cererii de

suspendare s-a reținut că este

neîntemeiată, în raport de prevederile

art. 82 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/1998.

Pe fondul cauzei, s-a

avut în vedere că A.

V.A.S. deține o creanță preluată la datoria

publică, astfel că procedura de

executare este reglementată de O.U.G.

nr. 51/1998, motiv pentru care susținerile

contestatoarei privind

nerespectarea procedurii organizării licitației nu au

temei.

De asemenea, în raport

de dispozițiile art. 61 din O.U.G. nr. 51/1998, potrivit cărora dreptul

corespunzător creanței preluate la

datoria publică se execută înaintea oricărui alt

drept, indiferent de

natura acestuia, de caracterul special al acestor prevederi, nu s-a

primit susținerea contestatoarei întemeiată

pe art. 133 alin. (8) din

O.G. nr. 92/2003,

în sensul aplicării cu prioritate a acestei dispoziții.

Împotriva acestei

decizii a formulat recurs contestatoarea

D.G.F.P. Mureș, care a invocat

prevederile

art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., aducând

următoarele

critici:

Instanța de fond nu a

analizat suficient toate aspectele

legate de faptul că deși D.G.F.P.

Mureș,

prin A.F.P. Târnăveni are calitatea

de creditoare ipotecară, nu a fost

înștiințată despre organizarea

licitației

din 16 august 2006, astfel cum prevăd, în mod imperativ,

dispozițiile art. 158 alin. (4) Kt. f din O.G. nr.

92/2003, fiind astfel

prejudiciată.

Actul normativ special

care reglementează executarea

silită

a creanțelor bugetare este O.G. nr. 92/2003, astfel că

dispozițiile sale primează față de cele ale O.U.G. nr. 51/1998.

Decizia este dată cu

încălcarea dispozițiilor art. 71 alin. (2)

din O.U.G. nr. 51/1998 (r) privind valorificarea unor

active ale

statului conform cărora, A.V.A.

S. avea obligația de a înștiința organul fiscal în

legătură cu

organizarea licitației,

indiferent de regimul creanțelor preluate la

datoria publică.

Recursul este nefondat

pentru următoarele considerente:

Astfel, procedura

executării silite împotriva debitoarei SC

B. SA TÎRNĂVENI a fost pornită

de intimata A.V.A.S. București în temeiul art.

O.U.G. nr. 51/1998 privind

valorificarea unor active ale statului,

aprobată prin Legea nr. 409/2001 și modificată prin O.U.G. nr. 23/2004

raportat la O.U.G. nr. 95/2003 privind preluarea de

A.V.A.S. a unor creanțe bugetare în vederea încasării și virării la F.N.U.

A.S.

În mod corect, prima

instanță a reținut că prevederile actului

normativ anterior menționat

constituie norme speciale ce derogă de

la dreptul comun, în condițiile în care Codul de

procedură fiscală

constituie

procedura de drept comun, vizând administrarea

impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului

general consolidat.

De asemenea, în sprijinul celor statuate

anterior, vin

dispozițiile art. 1 și art. 6

din O.U.G. nr. 95/2003 care prevăd că acest

act normativ reglementează cesiunea creanțelor bugetare restante,

existente în evidențele contabile ale C.N.A.

S. la 30 iunie 2003 către A.V.

A.S. în vederea recuperării acestora în

conformitate cu

O.U.G. nr. 51/1998 (r) și respectiv că, valorificarea

creanțelor

bugetare preluate se face prin

metodele reglementate de O.U.G. nr.

51/1998 (r).

În atare situație în

care atât Codul de procedură fiscală, cât și

O.U.G. nr. 51/1998 raportat la O.U.G. nr. 95/2003 se

referă la

recuperarea de creanțe bugetare

este indubitabil că primul reprezintă

dreptul comun, iar O.U.G. nr. 51/1998

reprezintă norma specială, derogatorie de la acesta și care are prioritate.

Nici critica ce vizează

încălcarea prevederilor art. 71 alin. (2) din

O.U.G. nr. 51/1998 nu poate fi

primită, fiind nefondată.

Pe de o parte, textul nu

reglementează o obligație a A.

V.A.S. de a comunica o înștiințare

organului fiscal despre

organizarea licitației, iar pe de altă parte,

anunțul privind vânzarea a cuprins toate elementele

prevăzute de

lege, inclusiv invitația

pentru toți cei care pretind vreun drept real

asupra bunurilor.

În situația în care

contestatoarea a primit acest anunț-dovadă

fiind actul depus la dosarul de

fond-ea nu-și poate invoca

propria pasivitate ce a constat în faptul că nu a

comunicat organului de executare despre existența dreptului său asupra

activelor supuse

executării

silite.

Pentru considerentele expuse urmează ca

înalta Curte de Casație și Justiție să mențină ca legală decizia atacată, prin

respingerea recursului ca nefondat, în temeiul art.

312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

contestatoarea

D.G.F.P. Mureș împotriva

deciziei nr.

219 din 7 decembrie 2006

a Curții de Apel București, secția a V-a

comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 mai 2007.