ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 925/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, reclamanta SC N.G.I. SRL București a chemat în judecată pe pârâtele A.R.R. și A.R.R. – A.I., solicitând anularea licențelor de execuție pentru traseu, eliberate de către pârâte societății SC N.T. SRL Slobozia, pentru cursele C 6, C 10, C 11, suspendarea licenței de execuție traseu pentru cursa C11 și obligarea pârâtelor la suportarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, în ședința de atribuire a traseelor din data de 3 iunie 2005, SC N.T. SRL Slobozia i s-au atribuit licențele de execuție menționate, fără a se respecta prevederile art. 41 alin. (2) și alin. (3) din Ordinul M.T.C.T.

nr. 1842/2001 în vigoare la acea dată, în sensul că în termen de 30 de zile de la data atribuirii avea obligația să încheie contract pentru utilizarea punctelor de îmbarcare/ debarcare cu Primăria Municipiului Urziceni. Prin adresa din 18 ianuarie 2006, reclamanta a făcut o sesizare către A.R.R. – A.I. pentru a se anula licențele, răspunsul fiind în sensul că nu s-au solicitat avizele necesare. Pârâta A.R.R. a formulat întâmpinare prin care a ridicat excepția tardivității formulării plângerii prealabile, invocând prevederile art. 1 alin. (1), (3) și (7) din Legea nr. 554/2004. Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, SC N.T. SRL Slobozia nefiind în culpă pentru neîncheierea contractului.

La data de 4 aprilie 2006, SC N.T. SRL Slobozia a formulat cerere de intervenție în interes propriu, invocând excepția necompetenței materiale, excepția inadmisibilității pentru încălcarea prevederilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei pentru cursele 6 și 10, reclamanta neparticipând la atribuirea celor două curse, neavând un drept/ interes legitim vătămat. Pe fondul cauzei, se solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, nefiind întrunită condiția expres prevăzută de lege a vinovăției. Prin încheierea de ședință din 16 mai 2006 a fost admisă în principiu cererea de intervenție formulată. Intervenienta a renunțat la excepția necompetenței materiale a Instanței, iar excepția lipsei calității procesuale a reclamantei cu privire la licențe, a fost admisă prin încheiere.

Prin sentința civilă nr. 1389 din 13 iunie 2006 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția tardivității formulării procedurii prealabile, a respins acțiunea ca inadmisibilă și a admis cererea de intervenție formulată de intervenienta SC N.T. SRL Slobozia. Pentru a pronunța această soluție Instanța de Fond a reținut în esență, că actul atacat a fost emis la data de 27 iunie 2005, reclamanta putând formula plângere prealabilă în termen de 6 luni, deci, până la 27 decembrie 2005. Instanța a mai reținut că plângerea prealabilă a fost formulată la 18 ianuarie 2006, cu încălcarea prevederilor art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamanta SC N.G.I.

SRL București criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recursul este structurat pe motive distincte și întemeiat pe dispozițiile prevederilor art. 304 1 C. proc. civ. Astfel, un prim motiv de recurs invocat este acela potrivit căruia Instanța de Fond nu a reținut corect ceea ce se solicita prin cererea de chemare în judecată și anume faptul că reclamanta a formulat și totodată a primit răspuns la plângerile prealabile formulate, plângeri înregistrate sub nr. 598 și 599 din 18 ianuarie 2006. O altă critică adusă hotărârii Instanței de Fond este aceea că aceasta ar fi trebuit să admită cererea, deoarece licența de execuție pentru traseu a fost eliberată fără respectarea prevederilor art. 41 alin. (2) și (3) din Ordinul M.T.C.T.

nr. 1842/2001, în vigoare la acea dată. În fine, un ultim motiv de recurs este întemeiat pe dispozițiile art. 16 lit. c) din Decretul nr. 167/1958, potrivit cărora prescripția se întrerupe printr-un act începător de executare arătând că la data de 2 decembrie 2005 a solicitat Primăriei Municipiului Urziceni să-i comunice dacă operatorul de transport SC N.T. SRL Slobozia are contract pe folosirea punctelor de îmbarcare/ debarcare călători și data încheierii acestui contract, asimilând această solicitare actului începător de executare în sensul prevăzut de art. 16 lit. c) din Decretul nr. 167/1958, astfel prescripția fiind întreruptă. Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu criticile recurentei, cu actele și lucrările dosarului, față de dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., Curtea constată că recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare. Potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa Instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Plângerea se poate adresa în egală măsură organului ierarhic superior, dacă acesta există, iar potrivit art. 3 al aceluiași articol „este îndreptățită să introducă plângere prealabilă și persoana vătămată într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoștință, pe orice cale, de existența acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut de alin. (7)”.

Conform art. 7 alin. (7), plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, și peste termenul prevăzut la alin. (1) dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescripție. Astfel, a fost instituită procedura prealabilă obligatorie, în lipsa căreia Instanța nu poate fi sesizată cu anularea unui act administrativ. Sub acest aspect, Curtea are în vedere și dispozițiile prevederilor art. 109 alin. (2) C. proc. civ. care prevăd că „în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea Instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile în condițiile stabilite de acea lege”.

Este adevărat că, în cauză, recurenta, a formulat plângerea prealabilă în data de 18 ianuarie 2006, însă cu încălcarea prevederilor legale sus citate, actul atacat fiind emis la 27 iunie 2005. Așa fiind, Curtea constată că Instanța de Fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală și în mod corect a admis excepția tardivității formulării plângerii prealabile și a respins acțiunea ca inadmisibilă. Având în vedere și prevederile art. 274 alin. (1) potrivit cărora „partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată”, recurenta - reclamantă va fi obligată să plătească intimatei - interveniente SC N.T. SRL Slobozia suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC N.G.I. SRL București împotriva sentinței civile nr. 1389 din 13 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurenta - reclamantă la plata sumei de 1.000 lei RON către intimata - intervenientă SC N.T. SRL Slobozia cu titlu de cheltuieli de judecată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 februarie 2007.