ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 925/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, reclamanta SC N.G.I. SRL București a chemat în judecată pe pârâtele

A.R.R. și A.R.R. – A.I., solicitând anularea licențelor de execuție pentru

traseu, eliberate de către pârâte societății SC N.T. SRL Slobozia, pentru

cursele C 6, C 10, C 11, suspendarea licenței de execuție traseu pentru cursa

C11 și obligarea pârâtelor la suportarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că, în ședința de atribuire a traseelor din data de 3 iunie

2005, SC N.T. SRL Slobozia i s-au atribuit licențele de execuție menționate,

fără a se respecta prevederile art. 41 alin. (2) și alin. (3) din Ordinul

M.T.C.T. nr. 1842/2001 în vigoare la acea dată, în sensul că în termen de 30 de

zile de la data atribuirii avea obligația să încheie contract pentru utilizarea

punctelor de îmbarcare/ debarcare cu Primăria Municipiului Urziceni.

Prin adresa din 18 ianuarie

2006, reclamanta a făcut o sesizare către A.R.R. – A.I. pentru a se anula licențele,

răspunsul fiind în sensul că nu s-au solicitat avizele necesare.

Pârâta A.R.R. a formulat

întâmpinare prin care a ridicat excepția tardivității formulării plângerii

prealabile, invocând prevederile art. 1 alin. (1), (3) și (7) din Legea nr.

554/2004.

Pe fondul cauzei, pârâta a

solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, SC N.T. SRL Slobozia nefiind în

culpă pentru neîncheierea contractului.

La data de 4 aprilie 2006,

SC N.T. SRL Slobozia a formulat cerere de intervenție în interes propriu,

invocând excepția necompetenței materiale, excepția inadmisibilității pentru

încălcarea prevederilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, excepția lipsei

calității procesuale active a reclamantei pentru cursele 6 și 10, reclamanta

neparticipând la atribuirea celor două curse, neavând un drept/ interes legitim

vătămat.

Pe fondul cauzei, se

solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, nefiind întrunită condiția

expres prevăzută de lege a vinovăției.

Prin încheierea de ședință

din 16 mai 2006 a fost admisă în principiu cererea de intervenție formulată.

Intervenienta a renunțat la

excepția necompetenței materiale a Instanței, iar excepția lipsei calității

procesuale a reclamantei cu privire la licențe, a fost admisă prin încheiere.

Prin sentința civilă nr.

1389 din 13 iunie 2006 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția tardivității formulării procedurii

prealabile, a respins acțiunea ca inadmisibilă și a admis cererea de

intervenție formulată de intervenienta SC N.T. SRL Slobozia.

Pentru a pronunța această

soluție Instanța de Fond a reținut în esență, că actul atacat a fost emis la

data de 27 iunie 2005, reclamanta putând formula plângere prealabilă în termen

de 6 luni, deci, până la 27 decembrie 2005.

Instanța a mai reținut că

plângerea prealabilă a fost formulată la 18 ianuarie 2006, cu încălcarea

prevederilor art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, reclamanta SC N.G.I. SRL București criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Recursul este structurat pe

motive distincte și întemeiat pe dispozițiile prevederilor art. 304

1

C. proc. civ.

Astfel, un prim motiv de

recurs invocat este acela potrivit căruia Instanța de Fond nu a reținut corect

ceea ce se solicita prin cererea de chemare în judecată și anume faptul că

reclamanta a formulat și totodată a primit răspuns la plângerile prealabile

formulate, plângeri înregistrate sub nr. 598 și 599 din 18 ianuarie 2006.

O altă critică adusă

hotărârii Instanței de Fond este aceea că aceasta ar fi trebuit să admită

cererea, deoarece licența de execuție pentru traseu a fost eliberată fără

respectarea prevederilor art. 41 alin. (2) și (3) din Ordinul M.T.C.T. nr.

1842/2001, în vigoare la acea dată.

În fine, un ultim motiv de

recurs este întemeiat pe dispozițiile art. 16 lit. c) din Decretul nr.

167/1958, potrivit cărora prescripția se întrerupe printr-un act începător de

executare arătând că la data de 2 decembrie 2005 a solicitat Primăriei Municipiului Urziceni să-i comunice dacă operatorul de transport SC N.T.

SRL Slobozia are contract pe folosirea punctelor de îmbarcare/ debarcare

călători și data încheierii acestui contract, asimilând această solicitare

actului începător de executare în sensul prevăzut de art. 16 lit. c) din

Decretul nr. 167/1958, astfel prescripția fiind întreruptă.

Examinând cauza și sentința

atacată, în raport cu criticile recurentei, cu actele și lucrările dosarului,

față de dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta

în continuare.

Potrivit art. 7 din Legea

nr. 554/2004, înainte de a se adresa Instanței de contencios administrativ

competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau

într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral trebuie să

solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data

comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

Plângerea se poate adresa în

egală măsură organului ierarhic superior, dacă acesta există, iar potrivit art.

3 al aceluiași articol „este îndreptățită să introducă plângere prealabilă și

persoana vătămată într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter

individual adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat

cunoștință, pe orice cale, de existența acestuia, în limitele termenului de 6

luni prevăzut de alin. (7)”.

Conform art. 7 alin. (7),

plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate

introduce, pentru motive temeinice, și peste termenul prevăzut la alin. (1) dar

nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este

termen de prescripție.

Astfel, a fost instituită

procedura prealabilă obligatorie, în lipsa căreia Instanța nu poate fi sesizată

cu anularea unui act administrativ.

Sub acest aspect, Curtea are

în vedere și dispozițiile prevederilor art. 109 alin. (2) C. proc. civ. care

prevăd că „în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea Instanței competente

se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile în condițiile

stabilite de acea lege”.

Este adevărat că, în cauză,

recurenta, a formulat plângerea prealabilă în data de 18 ianuarie 2006, însă cu

încălcarea prevederilor legale sus citate, actul atacat fiind emis la 27 iunie

2005.

Așa fiind, Curtea constată

că Instanța de Fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală și în mod corect

a admis excepția tardivității formulării plângerii prealabile și a respins

acțiunea ca inadmisibilă.

Având în vedere și

prevederile art. 274 alin. (1) potrivit cărora „partea care cade în pretenții

va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată”, recurenta -

reclamantă va fi obligată să plătească intimatei - interveniente SC N.T. SRL

Slobozia suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu prevederile dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC N.G.I. SRL București împotriva sentinței civile nr. 1389 din 13 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta - reclamantă

la plata sumei de 1.000 lei RON către intimata - intervenientă SC N.T. SRL

Slobozia cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 februarie 2007.