ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1697/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 169 din 16 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Olt, în dosarul nr. 739/104/2007, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen., combinat cu art. 18 C. pen., inculpatul T.I a fost achitat pentru infracțiunile de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și respectiv, fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 91 lit. c) C. pen., inculpatului i s-a aplicat o amendă administrativă în cuantum de 1.000 lei.

În baza art. 14 alin. (3) C. proc. pen., raportat la art. 445 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus anularea procesului-verbal nr. 280/60 din 3 noiembrie 2006.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că inculpatul a fost încadrat la O.J.P.C. Olt, în calitate de inspector asistent I, funcție care este publică și de execuție.

Că, în conformitate cu cele consemnate în fișa postului nr. 8 întocmită de O.J.P.C. Olt, acesta avea ca activitate de bază controlul produselor și serviciilor de la agenții economici de pe raza județului Olt precum și acțiuni pentru cercetarea și rezolvarea sesizărilor și a reclamațiilor asociațiilor pentru protecția consumatorilor, dar și a celorlalte persoane fizice, referitor la calitatea produselor și serviciilor destinate populației.

S-a mai reținut că SC Z.S.C. SRL, cu sediul în municipiul Onești, județul Bacău, conform certificatului de înregistrare nr. J/04/1944 din 28 octombrie 2005, iar conform certificatului constatator nr. 1833 din 1 februarie 2006, a fost declarat la Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Olt, ca punct de lucru și sediu secundar, magazinul din comuna Bălteni, județul Olt, în care se comercializau cu amănuntul produse alimentare și nealimentare, nefiind autorizat să vândă băuturi alcoolice la pahar către populație.

La 17 octombrie 2006, numitul B.S. a formulat o sesizare telefonică la O.J.P.C. Olt, cu privire la faptul că punctul de lucru menționat comercializează fără autorizație băuturi alcoolice la pahar și că nu deține un grup sanitar, susținând că a constatat nemijlocit această stare de lucruri, în condițiile în care locuiește în vecinătatea magazinului.

În aceste condiții, a fost întocmită o fișă de sesizare de către O.J.P.C. Olt la 17 octombrie 2006, iar inculpatul T.I. a fost desemnat să efectueze un control la magazinul din comuna Bălteni și să dispună măsurile necesare pentru respectarea dispozițiilor legale.

În consecință, la 2 noiembrie 2006, împreună cu inspectorii R.G. și D.E., inculpatul s-a deplasat la magazinul din comuna Bălteni, pentru verificarea celor sesizate de B.S., referitor la desfacerea băuturilor alcoolice către populație la pahar în regim de bar, dar și la respectarea condițiilor de igienă, referitor la funcționarea unității, întocmindu-se în acest sens procesul-verbal nr. 280/600 din 3 noiembrie 2006, în cuprinsul căruia s-a consemnat că aspectele sesizate de B.S. nu se confirmă în sensul că la punctul respectiv de lucru se comercializează numai produse alimentare preambalate și băuturi în recipienți nedesfăcuți, în regim de magazin alimentar.

În condițiile în care constatările efectuate de inculpat și de ceilalți doi inspectori, nu impuneau aplicarea unor sancțiuni contravenționale, T.I. l-a invitat totuși pe S.D.V., gestionarul punctului de lucru, ca în dimineața zilei de 3 noiembrie 2006, soția acestuia S.M. să se prezinte la sediul O.J.P.C. Olt cu certificatul de înmatriculare al firmei, numărul contului bancar, codul fiscal, documente de identitate, ștampila societății, precum și documente de aprovizionare și privind calitatea mărfurilor desfăcute în magazin.

Înainte de a părăsi incinta, dat fiind faptul că inculpatul era însoțit de cei doi colegi menționați anterior, T.I. a lăsat în magazin sesizarea formulată de B.S., după care a revenit la foarte scurt timp de la părăsirea incintei, tocmai pentru a purta o discuție cu S.D.V., referitor la constatările verificărilor și la posibilele consecințe ale acestora.

Profitând de faptul că la discuții nu erau de față și alte persoane, T.I. a pretins suma de 100 lei, motivând că în caz contrar ar putea să aplice sancțiuni contravenționale cuprinse între 200 și 2.000 lei, propunere cu care S.D.V. a fost de acord ca în ziua următoare să se deplaseze la biroul unde lucra inculpatul, cu suma de bani pretinsă, percepția sa fiind în sensul că trebuie să ducă în total suma de 300 lei, respectiv câte 100 lei pentru fiecare dintre cei trei inspectori care efectuaseră controlul la magazin în ziua precedentă.

În dimineața zilei de 3 noiembrie 2006, S.D.V. a formulat o sesizare la organele de urmărire penală cu privire la împrejurarea că inculpatul îi pretinde sume de bani, s-au dispus măsuri corespunzătoare pentru prinderea în flagrant a acestuia, astfel că denunțătorul a luat loc pe un scaun la invitația inculpatului, i-a relatat că are asupra sa suma de 300 lei pentru toți inspectorii și a depus suma pe polița biroului la care lucra inculpatul, aceasta în condițiile în care în incintă se aflau și alte persoane, dar cu discreția necesară atât în ceea ce privește discuția purtată cu inculpatul, cât și referitor la remiterea sumei către acesta.

Discuțiile au fost înregistrate ca urmare a ordonanței emisă în cauză, confirmată și de Tribunalul Olt, prin încheierea nr. 16 din 6 noiembrie 2006, astfel că la primirea sumei de 100 lei, inculpatul a procedat și la întocmirea unui proces-verbal de constatare a contravenției nr. 280 din 601 din 3 noiembrie 2006, în cuprinsul acestuia consemnându-se că actul respectiv s-ar fi încheiat la sediul magazinului mixt din Bălteni și în prezența soției denunțătorului, pe care S.D.V. l-a și semnat.

Cu toate că verificările efectuate la magazinul din comuna Bălteni nu evidențiaseră desfacerea de băuturi alcoolice către populație la pahar, pe partea verso a procesului-verbal întocmit, inculpatul a consemnat că se servesc totuși sporadic băuturi la pahar, cu intenția vădită de a invoca un prilej pentru a-l invita pe denunțător la sediul O.J.P.C. Olt, scopul real al deplasării acestuia fiind tocmai remiterea sumei de bani de către denunțător.

S-a reținut că, la apariția organelor competente, inculpatul a încercat să acrediteze ideea că nu a pretins nicio sumă de bani de la acesta, că nu a observat când suma de 100 lei a fost depusă de denunțător pe polița de sub biroul său iar cu privire la procesul-verbal întocmit la sediul O.J.P.C. Olt, inculpatul a susținut că numai datorită stresului a consemnat în mod greșit că actul respectiv a fost scris în comuna Bălteni, deși în realitate a fost scris în birou.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În apelul declarat de parchet, se susține că achitarea inculpatului și aplicarea unei sancțiuni cu caracter contravențional nu se impuneau în cauză, dat fiind pericolul social concret dezvoltat de cele două infracțiuni, dar și calitatea inculpatului care era inspector la O.J.P.C. Olt.

În apelul declarat de inculpat, se susține că probele administrate în cauză nu fac dovada comiterii celor două infracțiuni, în sensul că denunțătorul a plasat bancnota de 100 lei pe polița biroului său, fără să fie pretinsă și fără știrea inculpatului, iar procesul-verbal a fost întocmit în biroul său, iar din eroare inculpatul a consemnat că locul respectiv ar fi fost sediul magazinului din comuna Bălteni.

Prin decizia penală nr. 33 din 28 februarie 2008, Curtea de Apel Craiova a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, împotriva sentinței penale nr. 169 din 16 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Olt, în dosarul nr. 739/104/2007.

A desființat în parte sentința.

În baza art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpatul T.I. la 6 luni închisoare.

În baza art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. e) C. pen., a condamnat pe inculpat la 4 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 2 ani și 6 luni.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

S-a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., iar în baza art. 71

1

alin. ultim C. pen., a suspendat executarea pedepsei accesorii.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

A respins apelul inculpatului, ca nefondat.

A obligat pe apelantul inculpat la 50 lei cheltuieli judiciare statului.

S-a apreciat că gradul de pericol social al faptelor este sporit însă având în vedere circumstanțele personale ale inculpatului se justifică reținerea dispozițiilor art. 74 lit. a) și 76 lit. c) C. pen., cu consecința coborârii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege cât și a dispozițiilor art. 81 – art. 83 C. pen.

Recursul inculpatului a fost respins, ca nefondat, reținându-se că materialul probator administrat în cauză conduce fără dubiu la concluzia vinovăției inculpatului.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul T.I., care în principal a solicitat achitarea susținând că probele administrate în cauză nu fac dovada săvârșirii de către el a infracțiunilor la care a fost condamnat iar în subsidiar menținerea sentinței instanței de fond. Și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 385

9

pct. 9, 10, 14 și 18 C. proc. pen.

Examinând cauza în raport de motivele invocate cât și din oficiu constată că recursul este nefondat.

Situația de fapt reținută de instanțe corespunde cu probele administrate în cauză respectiv denunțul lui S.D.V. și înregistrarea privind discuțiile purtate între acesta și inculpat la data de 3 noiembrie 2006.

Coroborate, probele conduc la concluzia că inculpatul a pretins și de la denunțător suma de 300 lei, din care a reținut suma de 100 lei cu scopul de a nu întocmi un act de constatare a unor fapte ce atrăgeau răspunderea contravențională a denunțătorului, încheind un proces-verbal în biroul său pentru a crea impresia că actul de constatare a fost încheiat la magazinul din Bălteni și nu la sediul O.J.P.C. Olt, unde îl chemase pe denunțător în vederea remiterii sumei de 100 lei.

Și pedeapsa aplicată inculpatului este legală și temeinică, instanța de apel dând eficiență împrejurărilor săvârșirii faptelor, datelor ce caracterizează persoana inculpatului, dar și pericolului social sporit al faptelor (pentru art. 254/2 pedeapsa prevăzută de lege fiind de la 3 ani la 17 ani închisoare), astfel că o reindividualizare nu se justifică.

Examinând cauza sub aspectul criticii întemeiate pe dispozițiile art. 385

9

pct. 9 și 10 C. proc. pen., astfel cum a susținut inculpatul prin apărător se constată că această critică nu este întemeiată, neexistând contrazicere între dispozitivul hotărârii și motivarea soluției, hotărârea cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția.

De altfel, susținerea inculpatului că „există neconcordanță în însăși depoziția denunțătorului nu vizează cazul de casare prevăzut la pct. 9 al art. 385

9

C. proc. pen.

Această susținere a fost verificată de instanță și analizată în contextul tuturor probelor administrate în cauză, când s-a luat în discuție motivul de recurs prevăzut la pct. 18 C. proc. pen.

Nici critica întemeiată pe pct. 10 nu este fondată, din actele dosarului nerezultând că instanța nu s-a pronunțat cu privire la unele probe administrate ori cereri esențiale pentru părți de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procurorilor.

Examinând cauza, din oficiu, se constată că nu sunt motive care să conducă la casarea hotărârilor, astfel că în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge recursul, ca nefondat, iar recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.I. împotriva deciziei penale nr. 33 din 28 februarie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15 mai 2008.